Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 4301/63/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. N. împotriva încheierii din 04 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE D. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Z. L. pentru recurentul reclamant C. N., lipsind intimatele pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE D. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Apărătorul recurentului reclamant depune înscrisuri privind emiterea unui nou titlu executoriu, ce a fost achitat în august 2013, reclamantul primind însă o înștiințare poprire în septembrie 2013. Susține că soția reclamantului s-a prezentat la AJFP D. solicitând relații cu privire la acest titlu, unde i s-a comunicat că titlul a fost emis din eroare.
Constatând că nu mai sunt cereri formulate de către părți, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat Z. L. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și suspendarea executării actului administrativ contestat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 04 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul D. a respins cererea de suspendare a executării formulată de C. N., în contradictoriu cu pârâtul C. DE A. DE SĂNĂTATE D..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că suspendarea executarii actului administrativ este o operatiune de intrerupere temporara a efectelor unui act administrativ, fiind o masura de exceptie care se justifica numai daca actul contine dispozitii a caror indeplinire ar produce consecinte greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care actul ar fi ulterior anulat prin hotarare judecatoreasca.
Suspendarea executarii actului administrativ poate fi dispusa numai cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente. La acestea se adauga si conditia ca reclamantul sa faca dovada indeplinirii procedurii prealabile administrative.
In ceea ce priveste notiunea de paguba iminenta, art. 2 lit.s din Legea 554/2004 o defineste ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.
Din acest punct de vedere legea prevede atributia instantei de contencios administrativ de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, atunci cand acestea sunt supuse unui risc iminent de vatamare, pentru a se evita exercitarea abuziva a prerogativelor de care dispun autoritatile publice.
In cauza nu s-a facut dovada indeplinirii conditiei necesitatii suspendarii executarii actului administrativ pentru prevenirea unei pagube iminente, apărările privitoare la prejudiciul constând în executarea silită a reclamantei, nefiind de natura a justifica luarea masurii.
Pe de alta parte, potrivit disp. art. 249 N.C.pr.civ. reclamantului ii revine sarcina de a face dovada indeplinirii in concret a conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004.
Iminența producerii unei pagube, ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.
Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Reclamantul nu a precizat motivele de fapt pe care se întemeiază cererea accesorie deși prin rezoluția premergătoare de la 13.05.2013 i s-a comunicat obligația de a preciza motivele de fapt pe care se întemeiază cererea accesorie.
De asemenea, instanța a apreciat că nu s-a făcut nici dovada unei pagube iminente, care nu va putea fi reparat ulterior, cu ocazia eventualei anulări a actului administrativ, în condițiile în care art. 18 alin. (3) coroborate cu art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ conduc în mod evident la o concluzie contrară.
In analizarea celei de-a doua conditii se porneste de la definitia data de Legea 554/2004 prin art. 2 lit. t “cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Conditia existentei unui caz bine justificat nu a fost dovedita in cauza, simpla sustinere a formularii contestatiei administrative, si a motivelor de nelegalitate a actelor administrative, nefiind de natura sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate a actului administrativ.
În cauză, instanța a apreciat ca nefiind dovedite împrejurările de fapt care creează o îndoială serioasă asupra legalității actului a cărui suspendare s-a cerut, reclamantul invocând numai motive de nelegalitate ale actului administrativ, motive ce nu pot fi examinate decat in litigiul de fond, intrucat privesc fondul cauzei, si nu împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natura să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, s-a reținut că aceste motive de nulitate nu pot justifica luarea unei masuri de excepție cum este suspendare executarii actului administrative.
Împotriva încheierii din 04 iulie 2013 a Tribunalului D. a declarat recurs reclamantul C. N..
În motivare a arătat în esență că este îndeplinită condiția unei pagube iminente în patrimoniul sau întrucât în baza deciziei de impunere s-a emis titlu executoriu precum și somație de plată, executare care presupune crearea unui prejudiciu cert și previzibil în patrimoniul său. De asemenea susține că nu datorează suma iar prin executarea silită îi este pusă în pericol atât întretinerea sa zilnică cât și a familiei.
În ceea ce privește existența unui caz justificat, aceasta rezultă din încălcarea dispozițiilor din codul de procedură fiscală, în sensul că au fost avute în vedere la stabilirea cotei de contribuție către asigurările de sănătate numai venitul estimat și nu cel efectiv realizat., nu s-a îndeplinit obligația de comunicare anuală, intimata recunoaște că s-a săvârșit o eroare în stabilirea acestor cote, plasând vina către DGFP.
În drept a invocat dispozițiile art 488 pct 8 C.pr.civ.
Intimata chemată în garanție DGFP D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004, singurul prejudiciat fiind bugetul de stat.
În drept, a invocat dispozițiile art 105-208 C..
Și intimata CAS D. a depus întâmpinare prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 15 din Legea nr 554/2004, iar paguba iminentă se produce cu privire la fondul de sănătate.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinările depuse, susținând în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului atacat.
Analizând criticile formulate de recurentul reclamant, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Decizia de impunere nr 2592/2012 este act administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru suspendarea executării actelor administrative trebuie îndeplinite două condiții cumulative: cazul bine justificat, redat de împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului ce implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea condițiilor se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care ar trebui să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării actului administrativ se realizează de către instanța de judecată prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
Trebuie menționat că judecătorul investit cu o cerere de suspendare a actului administrativ este chemat să realizeze o verificare sumară a motivelor de nelegalitate invocate de parte, legiuitorul neacordând instanței posibilitatea să rezolve pe această cale fondul pretenției.
Existența unui caz bine justificat nu poate fi reținută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
In speta, in legătură cu cazul bine justificat, recurentul a invocat prin cererea de recurs încălcarea normelor de procedură fiscală, în sensul că nu a fost avut în vedere venitul efectiv realizat, instituția nu a comunicat anual nivelul de contribuție personală, intimata a chemat în garanție DGFP D., recunoscând astfel transmiterea eronată a datelor.
Aspectele invocate de reclamant ca afectând legalitatea actelor in litigiu sunt aspecte ce țin de fondul cauzei și care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Astfel, cuantumul venitului asupra căruia s-a stabilit contribuția la FNUAS este o problemă de fond care urmează a fi stabilită de prima instanța, aceasta a pus în discuție efectuarea unei expertize contabile, iar chemarea în garanție a unui terț nu echivalează în niciun caz cu o mărturisire, chemarea în garanție vizând o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Nici eventuala neîndeplinire a obligației intimatei CAS de comunicare a nivelului de contribuție nu crează o îndoaială puternică puternică asupra prezumției de legalitate, aceasta urmând a fi analizată și în raport de modul în care recurentul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
În consecință, aprecierile recurentului reclamant asupra nelegalității actului nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Acceptarea unui asemenea raționament nu este posibilă întrucât echivalează cu o prejudecare a fondului, care privește examinarea legalității, examinare care excede cadrului procesual de față..
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 modificată, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Susținerile recurentului privind paguba produsă în patrimoniul său nu perturbă funcționarea unei autorități sau unui serviciu public. În plus a aprecia că o atare situație de fapt s-ar subsuma noțiunii de pagubă iminentă ar însemna că orice act administrativ care are efect patrimonial ar fi susceptibil de suspendare.
Curtea reține că instanța de fond a apreciat corect că nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale obligatorii, suspendarea putând fi acordată de către instanță atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor cauzei, se apreciază că executarea actului ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există argumente juridice valabile față de legalitatea actului emis.
Curtea apreciază că recurentul nu a furnizat instanței, în concret, suficiente elemente care, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, cu atât mai mult un caz bine justificat care să fie continuat de prefigurarea unei pagube iminente în înțelesul legii.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate, astfel că în baza art. 496 alin1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C. N. împotriva încheierii din 04 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE D. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. AA
Jud. fond MDI
2ex/13.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
