Pretentii. Decizia nr. 6478/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6478/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 15249/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 6478/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: N. Ț.
Judecător: D. L.
Grefier: V. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta D.G.F.P. D. în numele și pentru A.F.P. C. împotriva sentinței nr. 5895 din data de 26.11..2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. D. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art. 242 C.pr.civ., iar intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, precum și împuternicirea avocațială și chitanță privind onorariu de avocat.
Constatând cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea acesteia în lipsa părților, Curtea o reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5895 din data de 26.11..2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_ , s-a admis acțiunea .formulată de reclamanta S. D. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 1008 de lei, reprezentând taxă de poluare.
Împotriva sentinței a declarat recurs D.G.F.P. D. în numele și pentru A.F.P. C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a invocat că pronunțarea hotărârii a fost dată cu aplicarea greșită a legii în contextul în care la data de 10.01.2012, s-a publicat în M.O Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care abrogă dispozițiile OUG 50/2008, reclamantul plătind o taxă pentru emisii poluante și nu o taxă de poluare.
Prin Legea 9/2012 s-a instituit o taxă nouă calculată pe baza unor criterii obiective ( tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de CO2 și norma de poluare) luându-se în considerare și deprecierea autoturismului. Astfel pentru condiții identice taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum indiferent că este vorba de un autovehicul second hand care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate dar pentru care nu s-a achitat taxa specială sau taxa de poluare.
Potrivit art.12 alin.3 taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzute de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a legii.
Legea nr.9/2012 are ca scop principal protecția mediului și este conformă cu prevederile Tratatului Comunității Europene.
Dispozițiile art.90 din Tratat nu sunt incidente pe de o parte pentru că nu suntem în prezenta unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminator
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art.148, recurenta a arătat că, potrivit art.1-33 din Legea 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, regatul Suediei, Regatul Unit al marii Britanii și Irlandei de Nord și Republica Bulgaria și România privind aderarea ultimelor două la Uniunea Europeană, legea cadru europeană este un act care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând, în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor.
Art. 148 din Constituție obligă la aplicarea tratatelor internaționale atunci când legislația internă este contrară, însă legile cadru obligă statele membre doar în privința rezultatului, mijloacele legale fiind stabilite de acestea.
Principiul „poluatorul plătește” este un principiu general acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Incidența în cauză a prevederilor art.110 din Tratat este inexistentă în opinia recurentei întrucât taxa pentru emisiile poluante se aplică tuturor proprietarilor unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art.110 au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de as introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât cele pentru produse interne, atât tratatul cât și actele adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene neinterzicând perceperea unor taxe precum taxa pentru emisii poluante.
În plus restituirea solicitată de reclamant nu se încadrează în situațiile stabilite de art.117 lit. a-h din OUG92/2003.
Totodată, recurenta a arătat că răspunsul AFP nu constituie un refuz de restituire a taxei pentru emisii poluante și în consecință prevederile art.2 coroborate cu art.8 alin1 teza a II a din Lege 554 nu sunt aplicabile.
Răspunsul dat reclamantului nu se circumscrie noțiunii de refuz nejustificat deoarece organul fiscal a comunicat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru restituirea taxei pentru emisii poluante.
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor aplicabile în speță, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat taxa de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamanta a solicitat A.F.P. C. restituirea integrală a taxei de poluare, precum și dobânda legală, iar pârâta A.F.P. C. i-a comunicat refuzul restituirii sumei.
Cererea reclamantei vizează incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
În acest sens Curtea reține că instanța de fond a analizat corect compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE, fost 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE, fost 90 din Tratatul C.E, se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Prin hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, s-a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N., ca de altfel și hotărârea T., se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și de actele normative date în aplicarea ei, pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
De altfel, criticile recurentei sunt nefondate și prin aceea că acestea vizează aplicabilitatea dispozițiilor Legii 9/2012 în prezenta cauză, deși taxa a cărei restituire a fost solicitată a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei D. D. pentru AFP C..
În baza art. 274 alin.1 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.33/ 27.05.2013 emisă de C.. Av. S. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă D.G.F.P. D. în numele și pentru A.F.P. C. împotriva sentinței nr. 5895 din data de 26.11..2012 pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. D. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, N. Ț. | Judecător, D. L. |
Grefier, V. S. |
Red. jud. A. C.
Tehnored. V.S.
2 ex./ 06 iunie 2013
Jud. fond A.G. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1742/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8072/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
