Pretentii. Sentința nr. 21/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 1615/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 238/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: - T. B.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M. împotriva sentinței nr.2118 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul D. P., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic P. S., pentru recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M. și avocat C. M., pentru intimatul reclamant D. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic P. S., pentru recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M., a pus concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat.
Avocat C. M., pentru intimatul reclamant D. P., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca temeinică și legală; fără cheltuieli de jduecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2118 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. P., pârâtului Casa de Asigurări de Sănătate M., pentru pretenții.
A fost obligat pârâtul să restituie reclamantului 7388 lei.
S-a luat act de renunțarea la judecată pentru petitul I privind anularea actului_/15.12.2011.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere 88/2008 emisă de CAS M., s-au stabilit obligații de plată în sumă de 7388 lei, în sarcina reclamantului cu titlul de contribuție la FNUASS pe perioada 01.04._08.
Pentru executare s-a emis titlul executoriu 94/17.02.2009 și încasat suma.
În același timp s-a purtat de reclamant judecată pentru anularea deciziei de impunere 88/2008 și a raportului de control 198/2008 emise de CAS M..
Prin sentința nr. 273/07.04.2010 pronunțată în dosar_ irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1759/07.07.2010 a CA C., s-a admis cererea reclamantului, fost anulată decizia de impunere 88/2008 și raportul de control 198/2008 ale CAS M..
În considerentele sentinței s-a reținut că raportul de control 198 este un act nelegal, iar decizia de impunere 88/2008 a fost emisă cu nerespectarea condițiilor de formă și fond prev. de art. 86,87 coroborat cu art. 43 alin. 2 din OG 92/2003.
Conform art. 141 (3) din OG 92/2003 privind c.pr.fiscală, modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
În cauză au fost aplicabile dispozițiile art. 141 (3) din OG 2/2003.
Ca urmare a anulării deciziei de impunere și raportului de control nu mai există temei pe care să se fundamenteze actele subsecvente respectiv titlul executoriu 94/17.02.2009 și obligația de plată a reclamantului pentru suma de 7388 lei ce face obiectul cererii de restituire în cadrul prezentei acțiuni.
În raport de dispozițiile menționate, s-a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată urmând a se admite și a fi obligat pârâtul să restituie suma de 7388 lei.
În instanță la termenul din 26.04.2012, reclamantul a renunțat la judecată cu privire la petitul I din cerere privind anularea adresei_/15.12.2011 emisă de CAS M...
Potrivit art. 246 alin.1 c.pr.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Împotriva sentinței nr. 2118 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
A sustinut ca la termenul de judecata din 26.04.2012, instanta de fond a procedat la ascultarea concluziilor partilor pe fond, inainte de a constata daca mai sunt cereri ale partilor, moment in care intimatul reclamant a depus Note de sedinta echivaland cu o precizare de actiune, in sensul renuntarii nu la judecata ci la petitul privind anularea adresei nr._/15.12.2011, ceea ce atrage calificarea actiunii ca fiind una cu caracter patrimonial si implicit stabilirea competentei materiale a instantei in solutionarea acesteia.
A mai aratat ca cererea reclamantului a mai fost formulata in cadrul dosarului nr._ si a fost respinsa prin decizia nr. 1613/R/19.11.2010 a Tribunalului Mehedinti, iar la data emiterii Somatiei si Titlului executoriu nr.94/17.02.2009, atat decizia nr.88/10.04.2008 cat si Raportul de control nr.198/10.04.2008 nu erau desfiintate, ci faceau obiectul dosarului nr._ a carui solutie a fost casarea cu rejudecare.
Astfel, in niciuna din deciziile Curtii de Apel C. nu s-a stabilit faptul ca reclamantul nu datora contributii la FNUASS pentru veniturile realizate din avocatura, ci au fost sanctionate anumite erori procedurale la emiterea, inregistrarea si comunicarea actelor administrativ fiscale. Mai mult, plata a fost efectuata de buna voie, prin achitarea la casieria institutiei si nu a fost folosita o modalitate de executare silita prevazuta de OG nr.92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
In raport de aceste motive de fapt si de drept, a cerut admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea spre rejudecare instantei competente.
Intimatul reclamant D. P. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca prin cererea de chemare in judecata a cerut anularea adresei nr._/15.12.2011 si obligarea paratei la restituirea sumei de 7388 lei achitata cu titlu de contributie F.N.U.A.S.S. pentru perioada 01.04._08, suma stabilita pe baza deciziei de impunere nr.88/10.04.2008 si a raportului de control nr.198/10.04.2008, acte adminstrative ce au fost anulate de instantele de judecata.
A precizat ca la termenul din.26.04.2012, a inteles sa renunte la primul petit al cererii de chemare in judecata privind anularea adresei nr._/15.12.2011, potrivit art.246 alin.1 Cod procedura civila, aspect care nu are relevanta asupra petitului privind obligarea la restituirea sumei de 7388 lei, ca efect al anularii raportului de control nr.198/2008 si a deciziilor nr._/2008 si 88/2008, dispusa prin sentinta nr.373/07.04.2010 a Tribunalului Mehedinti, ramasa irevocabila prin respingerea recursului.
In consecinta, s-a apreciat gresita sustinere ca instanta de fond nu ar fi fost competenta material, in conditiile in care, potrivit art.8, teza a doua din Legea nr.554/2004, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat . interes legitim al sau si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
De asemenea, s-a considerat ca nu prezinta relevanta faptul ca anularea actelor administrative a fost dispusa de instanta de judecata pentru erori procedurale privind emiterea, inregistrarea si comunicarea lor, sau faptul ca plata s-a efectuat de buna voie sau prin executare silita.
Examinand sentinta sub aspectul criticilor formulate, cat si in raport de art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arata:
Prin Decizia de impunere nr.88/10.04.2008 si raportul de control nr.198/10.04.2008 emise de CAS Mehedinti, s-a stabilit in sarcina intimatului reclamant D. P. o datorie in suma de 10.857 lei, din care 7388 lei reprezinta contributie F.N.U.A.S.S., iar 3337 lei accesoriile aferente, calculate pe perioada 01.04.2003 – 30.03.2009.
Contestatia formulata de reclamant in procedura administrativa impotriva acestor acte administrative, a fost solutionata prin adresa nr._/30.05.2008, prin respingerea acesteia.
Actiunea reclamantului formulata impotriva celor trei acte administrativ fiscale mai sus aratate, a fost admisa definitiv si irevocabil prin sentinta nr.273/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr._, in sensul anularii acestora.
Pentru pronuntarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca atat raportul de control nr.198/2008, cat si decizia de impunere nr.88/2008 si adresa nr._/2008, data in solutionarea contestatiei formulata in procedura administrativa, au fost emise de parata cu incalcarea pocedurii prevazute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Se mai retine ca, anterior anularii actelor fiscale de catre instanta de judecata, reclamantul a achitat de buna voie debitul principal in suma de 7388 lei, refuzand plata accesoriilor aferente calculate la acest debit.
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantul a cerut initial anularea adresei nr._/15.12.2011, prin care recurenta parata a refuzat restituirea sumei de 7388 lei achitata de buna voie, precum si obligarea acesteia la plata acestei sume de bani.
La ultimul termen de judecata, reclamantul a precizat ca intelege sa renunte la petitul privind anularea adresei nr._/15.12.2011, cerand doar obligarea paratei la plata sumei solicitate, ca urmare a anularii actelor fiscale prin care s-a stabilit plata acestei creante fiscale.
Sustinerea recurentului, ca in aceasta situatie, actiunea reclamantului fiind una cu caracter patrimonial, trebuia verificata competenta materiala a instantei este nefondata intrucat, potrivit art.117 Cod procedura fiscala, procedura restituirii sumelor incasate fara temei legal la bugetul de stat este reglementata, la data formularii cererii de restituire, in cuprinsul acestui articol.
Potrivit art.199 Cod procedura fiscala, organul fiscal trebuie sa se pronunte asupra cererii de restituire in termen de 45 de zile, iar in speta acesta s-a pronuntat asupra cererii de restituire a reclamantului prin respingerea acesteia.
Prin urmare, fiind investita cu o cerere de restituire a sumei incasate nelegal de parata, solutionarea acesteia revine tot instantei de contencios administrativ, competenta sa solutioneze actiunea in anularea actului administrativ de respingere a cererii de restituire.
In ceea ce priveste petitul referitor la obligarea paratei la restituirea sumei de bani achitata de buna voie de reclamant, suma ce a reprezentata o parte din creanta stabilita in sarcina acestuia, se retine ca, in concret, decizia de impunere anterioară prin care s-a stabilit aceasta creanta, anulată de instanțele de judecată, a fost constatată nelegală doar pe aspecte procedurale, nefiind antamat dreptul dedus judecății, întrucât nici instanța de fond, nici cea din recurs nu au reținut faptul că intimatul reclamant nu ar datora contribuția F.N.U.A.S.S.
Întrucât decizia de impunere anterioară ce viza obligațiile aferente anilor 2003-2008, a fost anulată doar pe considerente procedurale și nu pe fond, recurenta, în conformitate cu dispoz.art. 216 alin. 3 din C.p.fiscala., are obligatia de a emite un nou act administrativ fiscal, respectiv o noua decizie de impunere ce are în vedere contribuțiile fiscale pentru aceeasi perioada..
Cum cercetarea fondului, în sensul art. 312 C.pr.civ., presupune verificarea tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei și cum instanța de fond și-a motivat soluția doar pe imprejurarea ca au fost anulate actele administrative fiscale pe aspecte procedurale, Curtea constată că fondul cauzei nu a fost soluționat ,ceea ce impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Cu ocazia rejudecarii, se va verifica daca pentru creanta fiscala stabilita in sarcina reclamantului ,ce a facut obiectul actelot fiscale anulate pentru motive procedurale, parata a emis o noua decizie de impunere cu respectarea procedurii prevazute de OG nr.93/2003 Cod procedura fiscala. De asemenea, vor fi avute in vedere si celelalte motive invocate de parti.
În consecință, în temeiul art. 312 C.p.c., Curtea va admite recursul, va casa sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M. împotriva sentinței nr.2118 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul D. P..
Casează sentința și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2013.
Președinte, T. B. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.T.B./28.01.2013
Jud.fond A.O.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5666/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 3677/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
