Pretentii. Sentința nr. 3977/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3977/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 5640/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AJFP M. împotriva sentinței nr.3977 din 31 mai 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă AJFP M., după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă AJFP M., potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 N.Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. nr.3977 din 31 mai 2013, Tribunalul M. a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții AFP Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu.
Au fost obligați pârâții AFP Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 1.631 lei, bani pe care i-a plătit la 19.04.2012 cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Au fost obligați AFP Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 1.631 lei, începând cu 19.04.2012.
Au fost obligați AFP Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului 539 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AJFP M. care a criticat sentința arătând că în mod eronat prima instanță a acordat plata dobânzii legale prevăzută de art.124 Cod Proc.Fiscală începând cu data achitării taxei -19 aprilie 2012 ți până la data restituirii efective, întrucât reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei de poluare către AFP VÎNJU M. la data de 14 martie 2013.
A considerat că instanța trebuia să acorda dobânda prevăzută de art.124 Cod Proc.Fiscală din ziua expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a ținut cont că O.U.G. nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Referitor la art. 90 din tratat, a arătat că trebuie reținut că C.J.C.E a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-Z90J2005 Nadasdi și C._ N. că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate, aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop le-a fost deja aplicată această taxa.
Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când, în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămasă neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (decizia C.J.C.E. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu).
Curtea Europeană de Justiție a arătat, în mod constant, că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile CJCE in cauzele C-112/84 Humblot c/Directorului serviciilor fiscale și C-132/88 Comunităților Europene c. Republicii Elene).
Recurenta a apreciat că nu contravine dreptului comunitar prerogativa statului de a percepe și impune taxe și obligații fiscale. În măsura în care aceste taxe nu favorizează produsele naționale în detrimentul altor produse provenite din Uniune aceste taxe nu contravin dreptului comunitar. Nu rezultă că prin aplicarea taxei de poluare se favorizează producția de pe piața internă ci doar se urmărește restrângerea numărului de autovehicule vechi și protejarea mediului, fără ca această taxă să încalce dreptul comunitar.
Referitor la cheltuielile de judecată a solicitat reducerea cuantumului acestora având în vedere simplitatea și durata cauzei, timpul și volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Cât privește critica recurentei referitoare la acordarea dobânzii legale, această critică este nefondată.
În considerarea obligației impuse la nivel constituțional de dispozițiile art. 148 precum și prin art. 1 alin. 4 din Lg nr. 57/2003, precum și în raport de considerentele Hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C. c. Enel, C-6/64, instanța de judecată trebuie să constate prioritatea legislației comunitare față de dreptul intern, în ceea ce privește existența dreptului la dobânzi.
Astfel, CJUE a apreciat în Hotărârea din 18 aprilie 2013 asupra trimiterii preliminare formulată de Tribunalul Sibiu pronunțată în cauza I. contra AFP Sibiu și AFM București ( dosar C-565/11) în primul rând asupra existenței fundamentului dreptului la dobândă, în raport de art. 110 TFUE ( art. 90 TCE) procedura și condițiile de acordare fiind reglementate de dreptul comun intern ( atât timp cât dispozițiile de procedură fiscală aplicabile au fost apreciate ca fiind în coliziune cu normele enunțate în considerentele hotărârii).
Trebuie relevat faptul că, în condițiile în care CJUE raportează dreptul la dobânzi la dispozițiile art. 110 TFUE, în privința procedurii sunt aplicabile normele de drept intern, cu respectarea principiilor enunțate în considerentele hotărârii.
Este de menționat, totodată, și faptul că principiile echivalenței și efectivității nu prezintă o reglementare unională expresă, fiind apreciate la nivel doctrinar ca principii ale dreptului fiscal european, iar la nivel jurisprudențial au fost consacrate prin jurisprudența CJUE ( Hotărârile pronunțate în cauzele C-33/76 Rewe, C-45/76Comet, C-234/2010 Zuckerfabrik Julich), prin raportare la art. 6 TUE coroborat cu art. 7 din Cartă privind protecția acordată dreptului de proprietate.
Ca atare, față de cele expuse și având în vedere considerentele Hotărârii CJUE pronunțată în cauza C-561/11 se impune reaprecierea regimului juridic aplicabil dobânzii, în sensul acordării dobânzii legale începând cu data la care taxa de poluare a fost achitată și până la data restituirii efective a acesteia către contribuabil.
În ceea ce privește solicitarea privind diminuarea onorariului de avocat, Curtea constată că instanța de fond a făcut aplicarea art. 453 N.C.P.C. și a apreciat motivat cuantumul onorariului de avocat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 N.C.P.C., recurenta pârâtă va fi obligată la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AJFP M. împotriva sentinței nr.3977 din 31 mai 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. V. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.C.M.
Tehnored.F.P.F.
06 Noiembrie 2013
Jud.fond.C.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Sentința nr. 1427/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
