Pretentii. Sentința nr. 414/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 414/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 11676/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3316/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Președinte L. G.
Judecător N. O.
Judecător E. M.
Grefier M. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de D. D. în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr.4145/2012 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant J. F. și intimatele pârâte D.G.F.P.D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul reclamant a depus concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului, reținând recursul spre soluționare în raport de excepția invocată.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.4145/2012 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul J. F., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, fiind obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Băilești și Administrația Fondului pentru Mediu București, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 5141 lei reprezentând taxă de poluare și la plata către reclamant a sumei de 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
A menționat că prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule și au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2146 din Codul fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În baza acestei ordonanțe a fost emisă H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 care reglementează la Cap. VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexă procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule.
Prin abrogarea art. 2141 din Codul de procedură fiscală de către O.U.G. nr. 50/2008 s-a armonizat legislația în materie cu principiile europene referitoare la poluare.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât reclamantul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată, dar instanța de fond le-a acordat în temeiul art. 274 C.proc.civ., deși nu este îndeplinită o condiție imperativă a textului de lege și anume ca partea care cade în pretenții să fie obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Prin urmare, instanța de fond putea să oblige organul fiscal la plata cheltuielilor de judecată numai în situația în care reclamantul le solicita. Trebuia ca numai A.F.M. să fie obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, a considerat că acțiunea reclamantului este nefondată. A menționat că această taxă de poluare a fost achitată în vederea înmatriculării în România a unui autovehicul. Reclamantul a contestat legalitatea aplicării acestei taxe și nu cuantumul stabilit prin decizia de calcul.
Taxa a fost stabilită cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale referitoare la modul de calcul al acesteia, reglementat prin art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008.
Recurenta a menționat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca scop principal protecția mediului, cuantumul taxei de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația fondului pentru mediu, sumele încasate fiind utilizate pentru finanțarea unor proiecte și programe pentru protecția mediului.
Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a comunității europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
A menționat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate deoarece prin dispozițiile art. 90 ale Tratatului rezultă în mod clar că nu se interzice instituirea unei taxe, ci doar se stipulează că nivelul acesteia nu trebuie să fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ori, prin O.U.G. nr. 50/2008 nu sunt încălcate aceste prevederi întrucât taxa pentru autovehiculele second-hand provenite din achiziții din alte state membre s-a redus, fiind mai mică decât cea în cazul autoturismelor noi, care este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții extracomunitare.
Referitor la Hotărârea C.J.U.E. din 07.04.2011 în cauza T., recurenta a menționat că are ca obiect prevederile O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 01.07._08, iar Curtea nu se pronunță asupra legalității actului normativ, ci dă o interpretare prevederilor referitoare la art. 110 din Tratat, în sensul că un stat membru nu trebuie să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări dacă acea taxă descurajează punere în circulație în statul membru respectiv a unor autovehicule de ocazie cumpărate de aceste state.
În același timp, conform art. 51 al Hotărârii C.J.U.E., după . modificărilor O.U.G. nr. 50/2008, acestea nu pot fi aplicate retroactiv și nu pot avea efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și care nu sunt posterioare intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ..
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 C.proc.civ.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele motive:
Verificând din oficiu regularitatea investirii, Curtea a constatat că recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. nu a fost parte la fond și, în consecință, a invocat lipsa calității sale procesuale active, soluționând cauza pe cale de excepție, potrivit dispozițiilor art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, se reține că, potrivit principiul relativității, hotărârea judecătorească produce efecte și este opozabilă numai față de părțile din proces, astfel încât doar părțile au legitimarea procesuală activă de a promova căile de atac.
Ca urmare, deoarece ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. nu a fost parte la fond (pârâtă fiind ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI), nu are legitimarea procesuală activă cerută de lege pentru a promova calea de atac.
În consecință, recursul declarat în cauză va fi respins ca inadmisibil, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, soluție ce face inutilă examinarea criticilor ce vizează fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de D. D. în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr.4145/2012 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant J. F. și intimatele pârâte D.G.F.P.D., ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BĂILEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte, L. G. | Judecător, N. O. | Judecător, E. M. |
Grefier, M. C. |
red.jud.EM/ex.2
tehnored.M.C. 01 Aprilie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
