Pretentii. Sentința nr. 4617/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4617/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 6385/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței nr.4617 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. DR TR S. și A. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se nedepunerea dovezii calității de reprezentant( împuternicire avocațială, delegație consilier juridic) și achitare taxei de timbru fiscal de 19 lei de către recurentul reclamant P. V., după care, instanța a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4617 din 16 septembrie 2013, Tribunalul M. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în conformitatea prevederilor articolului 135 din Ordonanța de Guvern cu numărul 92/2013 privind codul de procedură fiscală, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
În cauza de față, reclamantul a efectuat plata taxei (a cărei restituire o solicită în dosarul de față) în data de 03.08.2007, prin chitanța . nr._, așa cum reiese din adeverința cu numărul_/21.05.2013 – fila 4 din dosar.
Această taxă specială pentru autovehicule în vederea primei înmatriculări reprezintă o creanță fiscală, pe care reclamantul o solicită a fi restituită în prezentul dosar.
În atare situație, termenul de prescripție este acela din articolul 135 din Codul de procedură fiscală, respectiv un termen de 5 ani, care se calculează începând cu data de 01.01.2008, și se împlinește ca atare în data de 01.01.2013.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe în data de 21.05.2013 prin depunerea cererii de restituire direct la organele fiscale – fila 4 din dosar și ulterior în 27.05.2013 formulând prezenta acțiune – fila 1 din dosar.
În acest fel, reclamantul a încălcat termenul de 5 ani de prescripție a formulării cererii, motiv pentru care acțiunea se va respinge ca prescrisă.
În cauză nu se regăsește o cauză de întrerupere a prescripției dintre cele indicate expres și limitativ de articolul 133 din Codul de procedură fiscală, și anume:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
Astfel, situațiile din articolul 133 din Codul de procedură fiscală de la literele c). și d). privesc o eventuală executare silită ori alte cazuri speciale ale legii, ceea ce nu se poate reține în cauză.
Prescripția se mai întrerupe în condițiile dreptului comun, la care face referire și prevederea articolului 133 din Codul de procedură fiscală, în următoarele situații: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent și c) printr-un act începător de executare, prevăzute limitativ de articolul 16 din Decretul cu numărul 167/1958.
Prin urmare, prescripția ar fi întreruptă atunci când debitorul ar fi îndeplinit un act voluntar de plată – litera b) din articolul 133 Cod procedură fiscală, atunci când debitorul ar fi recunoscut dreptul reclamantului – litera a) a articolului 16 din Decretul 167/1958, atunci când creditorul – reclamantul ar fi introdus o cerere de chemare în judecată – litera b) a articolului 16 din Decretul 167/1958 ori când ar exista un act începător de executare – litera c) a articolului 16 din Decretul 167/1958.
În speța de față, restituirea parțială a unei sume de bani către reclamant nu a fost efectuată ca urmare a unei recunoașteri a datoriei de restituire ca drept al reclamantului sau ca un act voluntar de plată ori ca un act începător de executare.
În fapt, restituirea parțială s-a efectuat ca urmare a unor dispoziții legale, și anume O.U.G. cu numărul 50/2008, prin care au fost instituite niveluri mai joase ale taxelor instituite special la momentul înmatriculării autoturismului, iar față de nivelul ridicat al primei taxe, s-a dispus restituirea diferenței către plătitor.
Prin urmare, această plată parțială a fost realizată de organul fiscal în temeiul legii și ca urmare a caracterului obligatoriu al restituirii diferenței dintre cele două taxe, iar nu ca act benevol de recunoaștere a unei datorii sau al unui drept al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta reclamantul P. V..
Asupra recursului de fata;
Primind cererea de recurs formulata de reclamanta reclamantul P. M. C., Curtea a dispus, prin rezoluția de la data de 24 octombrie 2013, comunicarea către aceasta a lipsurilor cererii, cu mențiunea de a face completările necesare in termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii, sub sancțiunea anularii.
Prin adresa emisă la data de 24 octombrie 2013 recurentului i s-a comunicat că are de îndeplinit obligația de a depune dovada calității de reprezentant( împuternicire avocațială, delegație consilier juridic) și de a achita taxa de timbru fiscal de 19 lei.
Adresa din 24 octombrie 2013 a fost primită de recurentă la data de 6 noiembrie 2013, conform dovezii de înmânare aflată la fila 6 din dosar. Așadar, recurenta avea obligația de complini lipsurile cererii de chemare în judecată până la 10 decembrie 2013, termen care a expirat fără ca aceasta să se conformeze dispozițiilor comunicate.
În consecință, cererea recurentei nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 486 alin 1 lit. a C.pr.civ și art. 486 alin 2, art. 486 alin 3 C.pr civ prevăzând expres sancțiunea nulității pentru lipsa mențiunilor indicate la alin 1 lit a și c-e și alin 2.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 486 alin. 3 N.C.P.C, Curtea va constata nul recursul declarat de reclamantul P. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constata nul recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței nr.4617 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. DR TR S. și A. BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.A.I.A.
Tehnored.F.P.F.
16 Decembrie 2013
Jud.fond.D.Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
