Pretentii. Sentința nr. 6592/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6592/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 26125/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător C. P.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței nr. 6592 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA PT A. JUDEȚEANĂ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat C. M. reprezentând recurenta reclamantă . și consilier juridic T. C., reprezentând intimata pârâtă DIRECȚIA PT A. JUDEȚEANĂ D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Avocat C. M. pentru recurenta reclamantă . solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune concluzii scrise.
Consilier juridic T. C., pentru intimata pârâtă Direcția pentru A. Județeană D., solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 6592 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii.
S-a respins acțiunea intentată de reclamanta .., având sediul procedural ales în Băilești, ., jud. D. – la Cabinet Avocat "M. C." -, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru A. D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect pretenții – plata sumei de 168.341 lei, potrivit disp. Legii nr. 150/2003 -, ca fiind tardiv introdusă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 7999/06.12.2010 - adresată Direcției pentru A. D. - reclamanta a solicitat alocarea fondurilor publice aferente - în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003 -, pentru creditul pentru producția agricolă nr. 87/23.09.2009, acordat de BRD Groupe Societe Generale S.A. în data de 23.09.2009 - în valoare de 838.000 euro – și rambursat în data de 19.08.2010.
Pârâta nu a transmis societății-reclamante nici un răspuns la această cerere însă, în mai multe tranșe, i-a achitat suma totală de 30.074 lei - Ordinul de plată nr. 62, emis în data de 08.02.2011, atestând faptul că, ultima tranșă, a fost achitată reclamantei suma de 7.924 lei.
Prin înscrisul intitulat "Notificare" – înregistrat la pârâtă sub nr. 4614/09.10.2012 -, reclamanta a solicitat pârâtei ca, în termen de 15 zile, să-i achite suma de 168.341 lei – reprezentând diferența rămasă de plată din suma totală de 198.415,42 lei datorată în baza Legii 150/2003 pentru anul agricol 2009/2010.
Prin adresa nr. 4660/12.10.2012, pârâta i-a comunicat societății reclamante că nu poate da curs cererii anterior menționate respins, reclamanta formulând plângere prealabilă – înregistrată sub nr. 4892/05.11.2012 -, împotriva respectivei adrese și adresând pârâtei și o invitație la conciliere directă - înregistrată sub nr. 4889/05.11.2012 -, ambele demersuri rămânând fără răspuns.
Art. 4 alin. 7 din H.G. 816/2003 statuează că "Pe baza cererilor soluționate favorabil, direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului București, întocmesc situația justificativă conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, care va fi transmisă la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale" ,în timp ce alin. 3 al aceluiași articol prevede "Fondurile publice se acordă beneficiarilor pe bază de cerere-tip, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 3, care se depune la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului București, însoțită de următoarele documente".
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 150/2003 „De facilitățile oferite de prezenta lege pentru producție beneficiază: producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care exploatează, în condițiile legii, terenuri agricole sau efective de animale, în scopul obținerii producției agricole destinate comercializării, dacă angajează credite”, în timp ce art. 6 din aceeași lege statuează că „Beneficiarii care rambursează creditele și plătesc dobânzile la termenele scadente prevăzute în contractele de împrumut beneficiază de fonduri publice în funcție de volumul creditului. Nivelul alocației bugetare este de până la 30% din volumul creditului și se va stabili diferențiat, în fiecare an, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor”.
De asemenea, prin H.G. nr. 615/2009, nivelul fondurilor publice pentru culturile înființate de societatea-reclamantă – grâu, rapiță și floarea-soarelui -, a fost stabilit la cota de 30 % din volumul creditului contractat.
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că pârâta avea obligația de a soluționa cererea înregistrată sub nr. 7999/06.12.2010 și, în ipoteza unei soluții favorabile, urma să întocmească situația justificativă și să o transmită la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, din moment ce art. 4 alin. 8 și 9 din H.G. 816/2003 stabilesc faptul că: "(8) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe baza solicitărilor primite de la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului București, va întocmi situația centralizatoare conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, care va însoți cererea pentru deschidere de credite transmisă Ministerului Economiei și Finanțelor.
(9)După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale alimentează cu sumele necesare conturile direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului București, care virează sumele aprobate în conturile în lei ale beneficiarilor".
Pârâta a pretins că această procedură a fost urmată – deși reclamanta nu a fost încunoștințată de modul de soluționare a cererii depuse -, în urma parcurgerii respectivei proceduri stabilindu-se că societatea .. este îndreptățită a primi suma de 30.074 lei în baza prevederilor Legii 150/2003 – sumă ce a fost virată în conturile reclamantei.
Art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public" -, în timp ce art. 8 alin. 1 din același act normativ stabilește: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Prin urmare, deși reclamanta nu invocă drept temei legal Legea 554/2004, cererea de chemare în judecată nu constituie o acțiune de drept comun având ca obiect pretenții - întemeiată în mod exclusiv pe disp. Legii 150/2003 și ale HG 615/2009 -, ci societatea-reclamantă s-a considerat vătămată în drepturile sale de către o autoritate publică - Direcția Pentru A. D. -, prin faptul că nu i-a soluționat cererea de alocare a fondurilor publice aferente - în baza Legii creditului agricol pentru producție nr. 150/2003.
Or, în aceste circumstanțe, devin aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 care stipulează: "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: ... data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii".
Chiar dacă pârâta nu a comunicat societății-reclamante ce soluție a primit cererea înregistrată sub nr. 7999/06.12.2010, în momentul în care, prin Ordinul de plată nr. 62/ 08.02.2011, a virat în conturile acesteia suma de 7.924 lei – reprezentând ultima tranșă dintr-o sumă totală în cuantum de 30.074 lei -, era evident că, în opinia pârâtei, aceasta era suma pe care .. este îndreptățită a o primi în baza prevederilor Legii 150/2003.
Prin urmare, dacă reclamanta considera că, de fapt, i se cuvenea alocarea unor fonduri publice în sumă de 198.415,42 lei în temeiul legii anterior menționate, de la momentul 08.02.2011 avea deschisă posibilitatea de a sesiza instanța de contencios administrativ și a-i solicita să constate că pârâta a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii 150/2003.
Însă, în raport de momentul depunerii cererii de chemare în judecată – 27.12.2012 -, se constată că societatea-reclamantă a intentat acțiunea după expirarea termenului de 6 luni de la data anterior menționată – termen care se împlinise în data de 08.08.2012 -, încălcând în acest fel prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004. Chiar dacă ar fi luată în considerare data de 09.10.2012 – atunci când, prin înscrisul intitulat "Notificare" (înregistrat la pârâtă sub nr. 4614), reclamanta a solicitat pârâtei ca, în termen de 15 zile, să-i achite diferența rămasă neachitată (în cuantum de 168.341 lei) -, societatea-reclamantă a acționat tot după expirarea termenului de 6 luni anterior menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., critocând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța a admis excepția tardivității introducerii acțiunii reținând în mod greșit că data de la care a început să curgă dreptul la acțiune este data la care s-a efectuat ultima plată respectiv 08.02.2011. Consideră că dreptul la acțiune a început să curgă la data de 05.11.2012, dată la care a formulat cererea de conciliere și plângerea prealabilă, la care nu a primit nici un răspuns, fiind informați oficial doar prin răspunsul primit prin adresa nr. 4660/12.10.2012 că nu va primi bonificațiile aferente contractului încheiat în anul 2009. În opinia sa se află în situația prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 deoarece instanța cu toate că observă că suma pe care a primit-o i-a fost virată în tranșe, neglijează totuși acest aspect, recurenta nefiind înștiințată de către pârâtă că suma plătită la data de 08.02.2011 este ultima tranșă din suma care i se cuvenea. Ordinul de plată nr. 62/08.02.2011 la care face referire instanța, nu poate fi considerat un act prin care recurenta ar fi luat la cunoștință că este îndreptățită doar la suma de 30.074 lei. Această sumă a primit-o în tranșe, așa cum rezultă și din actele depuse la dosar, între cele două tranșe fiind un interval de 40 de zile. Pârâta avea posibilitatea să achite întraga sumă de 168.341 lei, fie într-o singură tranșă, fie în mai multe, în toată perioada cuprinsă între data ultimei plăți 08.02.2011 și data răspunsului la notificarea din 12.10.2012. Întrucât Legea nr. 150/2003 și normele de aplicare prevăd ca mod de soluționare a cererii de acordare a alocațiilor din fondurile publice, virarea sumelor către un beneficiar, fără emiterea unui act administrativ de încuviințare a alocațiilor cuvenite, recurenta nu putea să aibă cunoștință de faptul că nu va primi întreaga sumă solicitată înainte de răspunsul primit prin adresa 4660/12.10.2012, moment în care în termen de 30 de zile de la primirea acestui răspuns a convocat pârâta la conciliere directă, ulterior adresându-se instanței. Așadar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termenul legal, instanța admițând în mod greșit excepția tardivității acțiunii.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivare a arătat că nu s-au respectat condițiile de formă deoarece: pe cererea de recurs nu se află înscrise data și numărul de înregistrare la Tribunalul D. pentru a se putea verifica dacă a fost introdusă și motivată în termenul de 15 zile prevăzut de lege; nu se face dovada achitării taxei de timbru; recursul nu este motivat în drept. Pe fond a arătat că reclamanta a contestat modul de soluționare a cererii 7999/06.12.2010 prin Notificarea 4614/09.10.2012 adică după 18 luni de la efectuarea ultimei plăți făcută la data de 08.02.2011 iar instanța a interpretat corect legea. Cererea tip pentru acordarea alocațiilor din fondurile publice a fost înregistrată la DADR D. sub nr. 7999/06.12.2010 fiind soluționată potrivit dispozițiilor Legii 150/2003 și a normelor de aplicare, prin virarea sumelor solicitate, ultima plată fiind făcută la data de 08.02.2011. Prin urmare reclamanta a rămas în pasivitate până la Notificarea nr. 4613/09.10.2012, deci o perioadă de 18 luni iar în ipoteza în care ar fi cerut informații le-ar fi primit. În drept au fost invocate disp. art. 308 alin 2 C.proc.civ.
La dispoziția Curții recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 19 lei și 0,50 lei timbru judiciar.
Recursul este fondat.
Deși a reținut în mod corect că „pârâta avea obligația de a soluționa cererea înregistrată sub nr. 7999/06.12.2010 și în ipoteza unei soluții favorabile, urma să întocmească situația justificativă și să o transmită la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale” și că „reclamanta nu a fost încunoștințată de modul de soluționare a cererii depuse”, în mod eronat prima instanță a apreciat că „de la momentul 08.02.2011 avea deschisă posibilitatea de a sesiza instanța de contencios administrativ și a-i solicita să constate că pârâta a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii 150/2003” și că „în raport de momentul depunerii cererii de chemare în judecată – 27.12.2012 -, se constată că societatea-reclamantă a intentat acțiunea după expirarea termenului de 6 luni de la data anterior menționată – termen care se împlinise în data de 08.08.2012 -, încălcând în acest fel prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004”.
Conform disp. art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004: "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: ... data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii", termenul de 6 luni fiind termen de prescripție conform art. 11 alin 5 din același act normativ.
În cauză intimata – pârâtă nu a făcut dovada comunicării către recurenta – reclamantă a modului de rezolvare a cererii nr.7999/ 15.11.2010 f.28 d.f., soluționată în data de 06.12.2010 prin aprobarea sumei de 30.074 lei, astfel că aceasta din urmă nu a cunoscut suma aprobată și care urma a-i fi virată. Urmare a soluționării, suma aprobată a fost achitată în tranșe, ultima dintre acestea în cuantum de 7.924 lei cu OP nr. 62/08.02.2011, operațiunea fiind explicitată ca reprezentând „subvenție L150/2003 Creditul agricol art. 40.15” din cuprinsul înscrisului respectiv nerezultând că aceasta ar reprezenta ultima tranșă așa cum eronat a reținut prima instanță.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a reținut data de 08.02.2011 ca moment al începerii curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune de 6 luni prevăzut de art. 11 alin 1 lit c din Legea nr. 554/2004, acesta moment nereprezentând nici „data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile” și nici „data expirării termenului legal de soluționare a cererii”.
Curtea constată că în lipsa vreunei comunicări a modului de soluționare a cererii nr. 7999/15.11.2010, coroborat cu plata ulterioară a unor sume de bani, fără ca în înscrisurile de plată să fie specificată situația tranșelor respective, recurenta-reclamantă nu putea să aibă cunoștință de faptul că nu va primi întreaga sumă solicitată înainte de răspunsul primit prin adresa 4660/12.10.2012 și deci să conteste o soluție pe care nu o cunoștea. Curtea reține că recurenta – reclamantă a notificat pârâta prin adresa nr. 4.614/09.10.2012 f.27 d.f. solicitând plata diferenței de 168.341 lei, aceasta din urmă comunicându-i refuzul prin adresa nr. 4660/12.10.2012 f.26 d.f., moment în care prima a acționat conform disp. art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 4892/05.11.2012 f.29 d.f. și neprimind răspuns la aceasta în termenul prevăzut la art. 2 alin 1 lit h din Legea nr. 554/2004 a formulat cererea de chemare în judecată la data de 27.12.2012, cu respectarea termenului reglementat de art. 11 alin 1 lit c din Legea nr. 554/2004.
Susținerile intimatei din întâmpinare nu pot fi reținute de către Curte. Astfel se constată că pe cererea de recurs f.2 se află înscrisă data primirii la Tribunalul D. -26.06.2013 astfel că față de momentul comunicării -17.06.2013 recursul a fost promovat în termen; s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru respectiv cu chitanța nr.248-0002 din 05.09.2013 f.10; motivul de recurs se circumscrie cazului reglementat de art. 304 pct.9 C.proc.civ. coroborat cu art. 304 ind 1 C.proc.civ.
În raport de cele de mai sus, Curtea constată că admițând excepția tardivității, invocată de pârâtă, prima instanță a aplicat greșit legea, astfel că în temeiul disp. art. 304 pct. 9 coroborat cu art.304 ind 1 și art. 312 alin 5 C.proc.civ. va admite recursul, va casa sentința nr. 6592/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul dol și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ., împotriva sentinței nr. 6592 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru A. Județeană D..
Casează sentința nr. 6592/21.05.2013 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. I. |
Red. Jud. CP
Tehnored.MI. 2 ex 13.11.2013
| ← Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 8053/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
