Pretentii. Sentința nr. 7389/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7389/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 5916/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
PREȘEDINTE: - D. C.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele P. P. E. și D. P. E. împotriva sentinței nr.7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat F. M., pentru recurentele reclamante P. P. E. și D. P. E., lipsind pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal iar intimații pârâți S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Un exemplar al întâmpinărilor depuse, de către pârâți, au fost comunicate apărătorului recurentelor reclamante, acesta învederând că nu solicită amânarea cauzei, în acest sens.
La interpelarea instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013, invocată prin motivele de recurs, avocat F. M., pentru recurentele reclamante a învederat că această excepție a fost invocată și la instanța de fond însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta și astfel, a înțeles să o invoce și prin motivele de recurs.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat F. M., pentru recurentele reclamante P. P. E. și D. P. E., a susținut motivele de recurs, formulate în scris, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013.
În subsidiar, în situația în care Curtea va aprecia că invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013 nu constituie un motiv de casare, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, suspendarea judecății cauzei și trimiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013, în vederea soluționării la Curtea Constituțională, conform art.29 din Legea nr.47/1992.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea, ca prematur formulată de reclamantele P. P. E. și D. P. E., ambele cu dom. ales la CU D.. ALES LA SCA R.; I., M.&ASOCIAȚII, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea astfel cum a fost modificată la 11 iunie 2013, reclamatele au solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) la desemnarea unui evaluator și trimiterea dosarului de despăgubiri în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi; obligarea aceluiași pârât la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire.
Modificarea acțiunii a avut în vedere . legii 165/2013, la data de 20 mai 2013.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța a reținut că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, legal citată pentru termenul din 2 iulie, a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității Dispoziției nr.8062/2005 emisă de Primarul municipiului C. și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta CCSD instanța a constatat că a rămas fără obiect, față de acțiunea modificată a reclamantelor, prin care acestea au înțeles să renunțe la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta CCSD, înțelegând să cheme în judecată doar pârâta CNCI.
Asupra excepției nulității Dispoziției nr.8062/2005 emisă de Primarul municipiului C. instanța constată că Dispoziția a fost emisă în soluționarea notificării formulată de reclamante, în temeiul legii 10/2001.
Pârâta a înțeles să invoce nulitatea acestei Dispoziții, pe calea excepției reglementate de art,4 din legea 554/2004.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 dispune că ,,legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate (…)", instituindu-se astfel o nouă procedură privind excepția de nelegalitate, prin derogare de la reglementarea cadru a art. 17 cod procedură civilă, potrivit căreia cererile accesorii și incidentale sunt în competența instanței sesizate cu judecarea cererii principale.
Însă, art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 dispune că ,,nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Din cele enunțate, rezultă, în mod logic, că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire la acele acte care pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios.
Cu alte cuvinte, acele acte care nu pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios, nu pot forma nici obiectul unei excepții de nelegalitate.
Or, Dispoziția a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată a fost emisă în baza dispozițiilor art.10/2001, reglementare specială în raport de prevederile legii 554/2004 și care stabilește competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare a imobilului revendicat pentru soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile sau dispozițiile emise în baza acestei legi.
Ca atare, legalitatea acestei dispoziții poate fi analizată numai pe calea reglementată de legea specială, în fața instanței stabilite de această lege.
În consecință, invocarea nelegalității acestei dispoziții pe calea excepției reglementate de art.4 din legea 554/2004 apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
Referitor la excepția prematurității, instanța a apreciat-o întemeiată pentru următoarele argumente:
În primul rând se impune a fi menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art.4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art.34 alin.2 din aceeași lege potrivit cu care Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Așadar, Comisia are la dispoziție un termen de 60 luni de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
În al doilea rând, se reține, din actele depuse, că deși dosarul reclamantelor a fost transmis Comisiei, cu adresa nr. 1275/2009 s-a dispus restituirea acestuia către Primăria C. în vederea completării.
În prezent, dosarul se află la Primăria C..
Or, obligația de soluționare a dosarului (care presupune analizarea, evaluarea, invalidarea sau invalidarea dispoziției emise urmată de emiterea deciziei de compensare) incumbă Comisiei doar după transmiterea dosarului de către Primării, așa cum reiese foarte clar din dispozițiile art.21 din legea 165/2013:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Anterior acestui moment, Comisiei Naționale nu îi revine vreo obligație în legătură cu dosarul reclamantelor, nefiind învestită nu cu soluționarea acestuia.
Chiar și după acest moment, al transmiterii dosarului, Comisia are la dispoziție un termen pentru soluționarea dosarului, și numai după împlinirea acestui termen persoana îndreptățită poate solicita obligarea Comisiei la îndeplinirea atribuțiilor legale.
În consecință, cererea reclamantelor formulată la 24.01.2013 este prematură în condițiile în care, pe de o parte, dosarul se află la Primăria C., nefiind trimis Comisiei, iar pe de altă parte, legea instituie un termen pentru soluționare, termen care nici măcar nu a început să curgă.
În raport de argumentele prezentate, instanța a fost respinsă ca prematură cererea formulată, această soluție făcând de prisos analizarea fondului cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentele reclamante P. P. E. și D. P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză, recurentele au susținut în esență următoarele:
1. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod pr.civ
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 invocata de către reclamante cu ocazia dezbaterii fondului si punerii concluziilor de fond si reluata în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Astfel, la cap. 3 „Lipsa de temei a excepției prematurității secțiunea 3.1 „Neconstitutionalitatea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, reclamantele în combaterea exceptiei de prematuritate invocată de către Parate au înțeles să invoce excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Instanța de judecata, deși a fost sesizata în mod legal cu o excepție de neconstitutionalitate, nu a procedat la analiza acestei excepții în vederea verificării condițiilor de admisibilitate (instanța poate respinge sesizarea Curții Constituțional atunci când este invocata o excepție de neconstituționalitate care nu este privitoare la o lege sau o ordonanță ori atunci când excepțional invocata nu are legatură cu obiectul litigiului) si nu a trimis aceasta excepție spre competentă judecata Curții Constitutionale, dispunând suspendarea judecății cauzei
Or, instanța de judecata trebuia sa analizeze excepția de neconstitutionalitate invocata de către pârâte și, după verificarea condițiilor de admisibilitate, trebuia sa procedeze fie la admiterea sesizării Curții Constituționale si suspendarea judecpțiii cauzei până la pronunțarea Curții Constitutionale, fie să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Or, în măsura în care ar fi admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată ar fi procedat la suspendarea judecății cauzei si nu s-ar mai fi pronunțat asupra excepției de prematuritate având în vedere că excepția de neconstitutionalitate viza chiar aplicabilitatea Legii I nr. 165/2013, în baza căreia a fost întemeiată excepția prematurității.
2. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
Lipsa de temei legal deriva din inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 speței de fata având în vedere ca acest litigiu trebuie sa se judece potrivit reglementarii de drept material aplicabile la momentul introducerii acțiunii, nefiind posibil sa se schimbe regulile de drept în timpul litigiului, întrucât s-ar rupe echilibrul procesual si s-ar încălca dreptul la un proces echitabil care presupune soluționarea cauzei potrivit unor norme de drept precise si previzibile.
Legiuitorul poate adopta legi noi, dar acestea se vor aplica numai pentru viitor si în nici un caz în situația litigiilor deja începute
Această lipsă de temei legal este strâns legata de analiza excepției de nelegalitate invocata de către recurentele reclamante
Instanța de fond a admis excepția prematurității făcând aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 si a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.
Chiar daca, presupunând ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 va fi respinsa de Curtea Constituționala, am admite ca dispozițiile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile în cauza de fata în conformitate cu art. 4 alin. 1 din lege, instanța de judecata a făcut o greșită interpretare si aplicare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013, mai exact a dispozițiilor art. 34 alin. 21 din aceasta lege.
Astfel, termenul prevăzut de art. 34 alin. 2 este un termen maximal si nu poate fi interpretat în sensul în care intimata parată CNCI dispune de un termen suplimentar de 60 de luni pentru a soluționa dosarul în condițiile în care a stat în pasivitate anterior 6 ani de zile.
Raportat la definiția legii, conținutul dispozițiilor art. 4 din Legea 165/2013, ar trebui interpretat ca se aplica doar cererilor aflate în etapa de finala a procesului de restituire, în natura sau, echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, ce-a de-a doua etapa pe care trebuie sa o parcurgă persoanele ale căror cereri au fost formulate si depuse în termenul legal, după recunoașterea dreptului.
Dispozițiile art. 33 si 34 din Legea nr. 165/2013, lasă să se înțeleagă faptul că entitățile investite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 republicata, cu modificările si completările ulterioare, înregistrate si nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau respingere a acestora, în termene care variază de la 12 luni pana la 60 de luni, în funcție de numărul de dosare care sunt nesoluționate la entitățile investite de lege în sensul acestei legi
Aceste termene încep sa curgă de la data de 1 ianuarie 2014, termene care, în raport de dispozițiile art. 4 din Legea 165/2013, s-ar aplica si cererilor de chemare în judecata aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor, nefăcând o referire expresa la faptul ca litigiilor aflate în procedura judiciara, introduse înainte de . Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar masurilor pentru finalizarea procesului de restituire (despăgubirea în sine), în natura sau echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, iar nu și dispozițiile relative la procedura administrative, prevăzute de art. 33, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013, referitoare la pronunțarea deciziilor de admitere sau respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
La momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecata atât CCSD cat si ANRP se aflau în întârziere de aproximativ 6 ani de zile, depășind orice termen rezonabil de soluționare a dosarului administrativ.
Instanța de fond trebuia sa constate refuzul nejustificat de soluționare a dosarului administrativ si drept sancțiune trebuia sa mai acorde intimatelor parate un termen scurt si rezonabil de soluționare a dosarului, de 30 de zile, chiar în condițiile de aplicare a Legii nr. 165/2013
Termenul de 60 de luni nu poate fi interpretat ca un termen maximal invariabil aplicabil tuturor cauzelor, ci în funcție de particularitățile fiecărei cauze, instanța de judecata ar putea reduce acest termen
În concluzie, s-a arătat că instanța de fond trebuia sa constate refuzul nejustificat de soluționare a dosarului administrativ si drept sancțiune trebuia sa mai acorde intimatelor pârâte un termen scurt si rezonabil de soluționare a dosarului, de 30 de zile, iar nu un termen de 60 de luni care nu mai respectă caracterul de sancțiune al unui refuz nejustificat ci este mai degrabă o recompensă pentru pasivitate si abuz de drept.
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 sun aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecata strict cu privire la modalitatea de despăgubire iar nu cu privire la procedura administrative în sine.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.299, art.304 pct.6 și pct.9, art.3041 C.pr.civilă, Legea nr.10/2001, Legea nr.165/2013, art.15 alin.2, art.21 alin.1,2,3 și art.53 alin.2 din Constituția României.
La data de 11.12.2013, intimatele pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR au formulat întâmpinări la cererea de recurs, în cuprinsul cărora după expunerea situației de fapt și a prevederilor legale aplicabile în cauză, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de dispozițiile art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea introductivă astfel cu a fost precizată, formulată la data de 24.01.2013, reclamantele au solicitat următoarele:
1.Obligarea pârâtei Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza art.16, Titlul VII al Legii nr.247/2005 la desemnarea unui expert evaluator și transmiterea dosarului nr._/CC/2006 privind imobilul compus din teren în suprafață totala de 2.500 m.p. si 2 corpuri clădire, imobil expropriat si demolat in baza Decretului nr. 226/11.08.1988, situat in Municipiul C., . (ulterior Popoveni nr. 32 - 34), la expertul evaluator in vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor aferente, in termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței din prezentul dosar, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei amenzi in sarcina conducătorului unității in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației si pana la executarea efectiva a obligației, potrivit disp. art.24 din Legea nr.554/2004;
2.Obligarea Paratului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea Deciziei de acordare a Titlului de despăgubire pentru suma ce va fi stabilita de expertul evaluator desemnat in dosarul nr._/CC/2006 privind imobilul compus din teren in suprafață totala de 2.500 m.p. si 2 corpuri clădire, imobil expropriat si j demolat in baza Decretului nr. 226/11.08.1988, situat in Municipiul C., . (ulterior Popoveni nr. 32 - 34) si înaintarea acestora si a documentației aferente către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților in termen de 30 zile de la depunerea Raportului de Expertiza de către evaluatorul desemnat, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei amenzi in sarcina conducătorului unității in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligatiei si pana la executarea efectiva a acesteia, potrivit disp. art.24 din Legea j nr.554/2004;
2.Obligarea Paratului A. Natională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie și/sau de plata către subsemnații, potrivit prevederilor Legii 247/2005, in baza opțiunii subsemnaților in limita sumei din titlul de despăgubire, in termen de 30 zile de la primirea de la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a titlului de despăgubire si a primirii opțiunii subsemnaților, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei amenzi in sarcina conducătorului unității in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației si până la executarea efectiva a obligației, potrivit disp. art.24 din Legea nr.554/2004.
La data de 16 septembrie 2013, pe parcursul judecății la fond reclamantele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013.
Prin sentința atacată prima instanță a soluționat cauza pe excepția prematurității în raport de dispozițiile art.4 alin.1 și art.34 alin.2 din Legea nr.165/2013.
Față de cele reținute, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a soluționat cauza pe excepția prematurității, în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.165/203, fără a se pronunța asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a decide asupra excepției.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art.29 alin.1, din Legea nr.47/1992 republicată, „ Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În acest sens, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere…..”(alin.4).
Pe de altă parte, este de observat că prin art.29 alin.5 din aceeași lege se mai prevede că „ dacă excepția este inadmisibiliă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”.
Ca urmare, în această privință, instanța de fond avea obligația fie să dispună, prin încheiere, sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă, fie, dacă excepția este inadmisibilă, să respingă cererea de sesizare printr-o încheiere motivată.
În atare situație, dispunând în mod direct respingerea acțiuni ca premature, în temeiul dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013, fără a se pronunța în prealabil asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală care urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Soluția casării cu trimitere spre rejudecare are o justificare nu doar teoretică, ci și practică, ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție.
În consecință față de considerentele anterior expuse, constatând că Tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art.312 alin.1 și 5 coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură Civilă, recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cursul rejudecării, vor fi examinate și celelalte susțineri ale recurentelor reclamante din cuprinsul cererii de recurs, susțineri care dat fiind motivul de nelegalitate reținut nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele P. P. E. și D. P. E. împotriva sentinței nr.7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Casează sentința7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, D. C. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.M.F.
Jud.fond C.E.I.
Tehn.R.Ș./2 ex.
18 Decembrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4584/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
