Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 6370/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. G.
Judecător G. D. C.
Judecător S. P.
Grefier A. Coșei
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O. PRIN DIRECTOR EXECUTIV B. V. împotriva sentinței nr. 1101 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă A. F..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1101 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a admis excepția tardivității invocată de reclamanta A. F..
S-a anulat decizia de imputare nr. 196/24.09.2012 emisă de Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor O., ca tardiv emisă.
S-a dispus suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 108 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de imputare nr. 196/24.09.2009 emisă de intimata DSVSA O. a fost imputată reclamantei A. F. suma de 600 lei reprezentând contravaloarea contravenției aplicată prin procesul verbal de sancționare a contravențiilor nr._/28.09.2009 contravenientului I. M., motivat de faptul că reclamanta nu a predat la Serviciul de inspecție și control procesul verbal de contravenție, pentru gestionarea acestuia ,conform art. 39 din OG nr. 2/2001, cât și a procedurii „PG -004” .
Potrivit art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagube.
În speță, așa cum rezultă din raportul de control întocmit de Corpul de Control al Primului Ministru, pentru perioada 2010, înregistrat la intimată sub nr. 91/1.02.2011 fapta reclamantei de a nu preda Serviciului de inspecție și control procesul verbal de contravenție, pentru gestionarea acestuia ,conform art. 39 din OG nr. 2/2001, a condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul intimatei.
Pe de altă parte, în acest raport se menționează că și Camera de Conturi a jud. O. a verificat perioada anilor 2009 – 2010 întocmind raportul înregistrat sub nr._/13.10.2010.
Aspectele privind neînregistrarea procesului verbal de contravenție menționat anterior, au fost constatate la datele anterioare față de cele menționate în rapoartele de audit financiar nr. 7889/30.05.2012 ce se referă la contul de execuție încheiat pe anul 2011.
Potrivit mențiunilor efectuate pe procesul verbal seria_/28.09.2009 (f.92) rezultă că acesta a fost predat la Serviciul de inspecție din data de 10.11.2010, fiind depășit așadar termenul de 90 de zile pentru predarea acestuia în vederea executării, situație cuprinsă și în tabelul privind situația încasării amenzilor la poziția 17.
Astfel, de la data la care paguba a fost constată de intimată până la data emiterii deciziei de imputare au trecut mai mult de 30 de zile, termen prevăzut de art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999.
În cauză nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin. 7 cod pr fiscală, având în vedere că aceste dispoziții reglementează procedura de executare silită a unui titlu executoriu, întrucât decizia imputare se emite în temeiul legii nr. 188/1999 privind răspunderea materială a funcționarului public, iar numai executarea acesteia este reglementată de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Art. 141 alin. 7 cpf stabilește un termen de 90 de zile pentru anularea unui proces verbal de contravenție, netransmis către organele competente, termen care se prelungește cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției și după expirarea căruia conducătorul unității are obligația de a emite decizia de imputare personalului care se face vinovat de întârziere.
Emiterea acestei decizii este însă supusă termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin 1 din legea nr. 188/1999 și curge așadar de la data cunoașterii prejudiciului.
Ori în speță, atât termenul de 90 de zile prevăzut de OUG 92/2003 cât și cel de 30 de zile prevăzut de legea nr. 188/1999 au fost cu mult depășite, prin raportare la data emiterii procesului verbal netransmis spre executare, cât și la data constatării prejudiciului prin actele de control emise de autoritățile centrale.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ instanța a reținut că decizia contestată a fost înaintată AFP Slatina, aceasta confirmând luarea în debit a reclamantei, împrejurare în care instanța apreciază că raporta la soluția ce se va pronunța asupra cererii principale se impune admiterea cererii de suspendare și va dispune și suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 274 cod procedură civilă, întrucât pârâta este cea care a căzut în pretenții, a fost obligată la plata sumei de 108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O. PRIN DIRECTOR EXECUTIV B. V..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că excepția referitoare la tardivitatea emiterii deciziei de imputare este întemeiată și, în mod greșit a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.85 alin. 1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză nu sunt aplicabile disp. art.85 alin. 1 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare. Acest text de lege se referă la angajarea răspunderii civile a funcționarului public pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează sau pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. În cauza dedusă judecății nu este vorba despre o pagubă produsă în patrimoniul DSVSA O., ci despre o pagubă adusă bugetului de stat. În prezenta cauză nu este incident termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, termenul este reglementat printr-un act normativ special, respectiv Codul de procedură fiscală. Potrivit art.1 și 2 din Codul de procedură fiscală, dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Suma imputată prin Decizia nr.196/24.09.2012 se face venit la bugetul de stat, potrivit art.141 alin.7 din OG nr.92/2003 rep. Și constituie o obligație fiscală, potrivit art.22 din Codul de procedură fiscală. Termenul de prescripție este reglementat printr-un act special, aplicabil pentru obligațiile fiscale. Un astfel de act normativ este Codul de procedură fiscală care stabilește și termenul de prescripție special aplicabil pentru obligațiile fiscale. Potrivit art.91 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală, dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Acest termen se aplică și în cazul sumelor imputate în temeiul art.141 alin.7 din Codul de procedură fiscală. Prin urmare, în cazul obligațiilor reținute în sarcina reclamantei, se aplică prevederile Codului de procedură fiscală cu privire la incidența termenului de 5 ani.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că termenul de 90 de zile prevăzut de art.141 alin.7 din OG nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare, este de anulare a procesului-verbal de contravenție și de emitere a deciziei de imputare.
Termenul de 90 de zile este de transmitere a proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor către organele competente pentru executare silită și nu de emitere a deciziei de imputare. Invocarea faptului tardivității recuperării nu poate fi legal reținut.
A mai arătat recurenta pârâtă că deși a invocat o cauză de întrerupere a cursului prescripției, făcând precizarea că Raportul de Control nr.910/01.02.2011 întocmit de Corpul de Control al Primului Ministru a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, fiind înregistrat sub nr.17/P/2011, ca Rezoluția Parchetului a fost înregistrată la DSVSA O. la data de 5.10.2012 și se află în prezența unui caz de întrerupere a cursului prescripției, instanța de fond nu a analizat acest motiv de întrerupere a cursului prescripției. În motivarea sentinței, instanța de fond nici nu amintește despre acest înscris depus la dosarul cauzei.
A susținut recurenta pârâtă că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziei întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 pct.25 din Legea nr.554/2004 legea contenciosului administrativ, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea pagubei iminente, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. A considerat recurenta că nu se află în cazul bine justificat așa cum este definit de art.2 lit. t din Legea nr.554/2004, întrucât din împrejurările legate de starea de fapt și de drept nu se formează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Nu se poate discuta nici despre existența unei pagube iminente ca urmare a emiterii actului administrativ, dispozițiile legale stabilind că această măsură se poate dispune numai în situația în care în cauză există și un caz bine justificat, ceea ce nu s-a demonstrat.
Recursul este nefondat.
Reclamanta A. F. a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea și suspendarea executării deciziei de imputare nr.196/2012 emisă de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O..
Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că excepția referitoare la tardivitatea emiterii deciziei de imputare este întemeiată.
Actul contestat a fost emis ca urmare a faptului că reclamanta a predat tardiv, în vederea gestionării, procesul verbal de contravenție nr._ din 28.09.2009 prin care s-a aplicat contravenientului I. M. o amendă contravențională de 600 lei. În acest context, a fost aplicat art. 141 alin 7 din OG 92/2003, motivat de faptul că intimata reclamanta nu a predat la Serviciul de inspecție și control procesul verbal de contravenție în termenul legal, fiind anulat procesul verbal de contravenție și imputându-se funcționarului public vinovat contravaloarea contravenției.
Faptul că actul contestat a fost emis în temeiul art. 141 alin 7 din OG 92/2003, nu conduce în mod automat la concluzia că suma imputată reclamantei este o obligație fiscală și că astfel îi sunt aplicabile dispozițiile legale incidente unei astfel de obligații. Articolul 141 alin 7 se află inclus în Capitolul VIII al OG 92/2003, respectiv „ Stingerea creanțelor fiscale prin executare silită”, în speță creanța fiscală constituind-o amenda din procesul verbal de contravenție. Suma de 1200 lei imputată reclamantei, deși constituie contravaloarea contravenției, nu urmează regimul juridic al acesteia, întrucât nu face parte din categoria impozitelor, taxelor, contribuțiilor fiscale definite astfel de lege, ci este prejudiciul produs cu vinovăție de funcționarul public patrimoniului instituției publice în care funcționează.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, reținând că decizia de imputare emisă funcționarului public se face în termen de 30 de zile de la data constatării prejudiciului.
În speță, așa cum rezultă din raportul de control întocmit de Corpul de Control al Primului Ministru, pentru perioada 2010, înregistrat la intimată sub nr. 91/1.02.2011 fapta reclamantei de a nu preda Serviciului de inspecție și control procesul verbal de contravenție, pentru gestionarea acestuia conform art. 39 din OG nr. 2/2001, a condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul intimatei. Totodată, în acest raport se menționează că și Camera de Conturi a jud. O. a verificat perioada anilor 2009 – 2010 întocmind raportul înregistrat sub nr._/13.10.2010. Aspectele privind neînregistrarea procesului verbal de contravenție menționat anterior, au fost constatate la datele anterioare față de cele menționate în rapoartele de audit financiar nr. 7889/30.05.2012 ce se referă la contul de execuție încheiat pe anul 2011.
Potrivit mențiunilor efectuate pe procesul verbal seria_/28.09.2009 rezultă că acesta a fost predat la Serviciul de inspecție din data de 10.11.2010, fiind depășit așadar termenul de 90 de zile pentru predarea acestuia în vederea executării, situație cuprinsă și în tabelul privind situația încasării amenzilor la poziția 17.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că de la data la care paguba a fost constatată de intimată până la data emiterii deciziei de imputare au trecut mai mult de 30 de zile, termen prevăzut de art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește cauza de întrerupere a cursului prescripției invocată de recurenta intimată, Curtea apreciază că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999 este un termen de decădere și nu de prescipție, motiv pentru care nu este susceptibil de întrerupere.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea cumulativa a celor două condiții necesare pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ contestat. Astfel în mod corect s-a reținut că paguba iminentă rezultă din faptul că decizia contestată a fost înaintată AFP Slatina, aceasta confirmând luarea în debit a reclamantei. În ceea ce privește cazul bine justificat, de vreme ce instanța a constatat nelegalitatea actului administrativ, cu atât mai mult se impune constatarea unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului, soluția de suspendare executare act fiind legală și temeinică.
Din considerentele expuse și în raport de dispozițiile art.3041 și art.312 al 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O. PRIN DIRECTOR EXECUTIV B. V. împotriva sentinței nr. 1101 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă A. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, C. A. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, S. P. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. C.A.G.
2ex./A.C. 04 Octombrie 2013
j. fond F.S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9533/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 1247/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
