Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 909/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 909/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 17573/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 909/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: C. N. G.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI TG J., împotriva sentinței nr.6086/2012 din 29.11.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. P. D. D. - -SUCURSALA TG J. și intimatul pârât M. TG J. - PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI TG J., intimatul reclamant P. P. D. D. - -SUCURSALA TG J. și intimatul pârât M. TG J. - PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termenul legal; de asemenea se învederează că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul de procedură civilă.
Constatând cauza în stare de judecată și apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.6086/2012 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei procedurii de citare invocată de reprezentanții pârâților.
A admis excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantului P. P. D. D. – Sucursala Tg – J., D-na avocat Halaștiuc M..
A admis acțiunea formulată de reclamantul P. P. D. D. – Sucursala Tg – J., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Tg-J. și Municipiul Tg-J. – prin Primar .
A suspendat executarea Dispoziției nr. 2535 / 27.11.2012 emisă de Primarul Municipiului Tg-J., privind interzicerea organizării și desfășurării de manifestări electorale în data de 01 Decembrie 2012 pe raza Municipiului Târgu Jiu
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a investit instanțele de judecată cu soluționarea cererii de suspendare a Dispoziției nr. 2535/27.11.2012, emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, privind interzicerea organizării și desfășurării de manifestări electorale în data de 01 Decembrie 2012 pe raza Municipiului Târgu Jiu.
Reclamantul P. P. - D. D. – Sucursala Tg-J. a solicitat la data de 26.11.2012 autorizarea ca în zilele de 01, 02, și 05 decembrie 2012, între orele 14:00 și 18:00 să organizeze în locația Insulița J. din Municipiul Târgu Jiu, manifestări cu caracter electoral-cultural, fiind estimată participarea la aceste activități a circa 5.000 de persoane / manifestare.
În data de 27.11.2012 Primarul Municipiului Târgu Jiu a emis dispoziția nr. 2535 privind interzicerea organizării și desfășurării de manifestări electorale în data de 01 Decembrie 2012 pe raza Municipiului Tg-J..
Art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin art. I pct. 3, 20 și 21 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, prevede că: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate. (2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. (4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept, în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive. (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";
Art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevede că: "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.";
Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia:
„ Instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui” .
Excepția lipsei procedurii de citare invocată de reprezentanții pârâtului a fost respinsă, având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus delegația de reprezentare a pârâtului, astfel că lipsa procedurii de citare a pârâtului este acoperită, pârâtul fiind reprezentat în cauză.
Instanța a constatat că apărătorul reclamantului doamna avocat Halaștiuc M. nu a depus la dosarul cauzei înscrisul doveditor al calității de reprezentant al reclamantului, motiv pentru care a admis excepția.
Reclamantul fiind reprezentat în cauză de către domnul C. B., în calitate de reprezentant al reclamantului P. P. D. D. – Sucursala Tg-J., conform împuternicirii nr.282 / 29.11.2012 emisă de reclamant și nu de doamna avocat Halaștiuc M..
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută și în plan european, prin Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia „instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui” .
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Suspendarea actului administrativ reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia și este excepția de la regula executării din oficiu.
Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În cazul cererilor de suspendare legea impune îndeplinirea următoarelor condiții: să se facă dovada existenței cazului bine justificat și dovada pagubei iminente.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În privința existenței cazului bine justificat s-a constatat că există asemenea împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ reprezentat de Dispoziția nr. 2535/27.11.2012, emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, privind interzicerea organizării și desfășurării de manifestări electorale în data de 01 Decembrie 2012 pe raza Municipiului Târgu Jiu, având în vedere eventuala nerespectare a dispozițiilor legii electorale, principiilor constituționale și, indirect, a drepturilor electorale ale cetățenilor .
De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate, pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța, dacă va fi investită cu soluționarea acțiunii în anulare de către reclamant.
Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.
În cauză, cu privire la această condiție a perturbării previzibile grave a funcționării autorității, referitor la activitatea electorală, au fost depuse la dosar probele ce dovedesc faptul că Dispoziția nr. 2535/27.11.2012, emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, privind interzicerea organizării și desfășurării de manifestări electorale în data de 01 Decembrie 2012 pe raza Municipiului Târgu Jiu, invocată de reclamant prin acțiunea de investire a instanțelor, a avut acest scop, fiind emisă la o zi după solicitarea reclamantului pentru aprobarea manifestărilor cu caracter electoral.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Instituția P. Municipiului Tg J..
A susținut că sentința atacată nu a fost pronunțată în ședință publică, fiind astfel incidente dispozițiile imperative ale art.258 alin.2 Cod pr.civilă, care dispune „el se pronunță de președinte, în ședință, chiar în lipsa părților”. De asemenea sunt încălcate de instanța de fond și prevederile art.261 pct.8 Cod pr.civilă, potrivit cărora „arătarea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică….”
A mai susținut că sentința atacată este nelegală raportat și la dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă, care prevede „când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzut sub sancțiunea nulității d art.5 alin.2”, care la rândul său prevede „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, (….) se vor declara nul doar dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
Aceste texte de lege trebuie coroborate și cu prevederile imperative ale art.14 din Legea nr.54/2004, potrivit cărora cererea privind suspendarea executării unui act administrativ se judecă de urgență cu citarea părților.
A arătat recurenta că instanța de fond a respins această excepție în ședință publică, motivat de faptul că, pe de o parte, judecătorul de serviciu și-a pus deja rezoluția pe cererea de chemare în judecată „fără citarea părților”, iar pe de altă parte pentru faptul că în ședință s-au prezentat juristul Instituției P. Municipiului Tg J., precum și al Municipiului Tg J. (fără delegație la dosarul cauzei) care au depus o adresă de 4 rânduri din partea Instituției P. Municipiului Tg J. cu actele ce au stat la baza emiterii dispoziției.
A mai arătat că juriștii s-au prezentat datorită faptului că au aflat despre judecarea cauzei din presă, precum și în incinta instanței de fond, prezentându-se doar pentru a invoca excepțiile respinse de către instanța de fond și a solicita un nou termen de judecată raportat la dispozițiile legale în vigoare.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de susținerile privitoare la aceste excepții, nici la textele legale menționate mai sus, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o consideră nulă.
În temeiul art. 242 alin.2 C.pr.civ., recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Analizând legalitatea și temeinica sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 și 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. XIII/2007 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit faptul că, în aplicarea dispozițiilor art. 121 alin.3 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 258 alin.2 și ale art. 261 alin.1 pct.8 teza I din același cod, nerespectarea cerinței de a include în minuta întocmită cu ocazia deliberării mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică atrage nulitatea relativă a hotărârii în condițiile art. 105 alin.2 din Codul de procedură civilă, numai atunci când se dovedește că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Se apreciază astfel că, atât timp cât atât minuta întocmită de către instanța de fond, cât și dispozitivul sentinței recurate cuprind mențiunea expresă a pronunțării în ședință publică, cerințele art. 258 și 261 C.pr.civ. sunt îndeplinite, lipsa unei asemenea mențiuni neatrăgând, de altfel, nulitatea sentinței recurate, decât în condițiile dovedirii unei vătămări care nu ar fi putea fi înlăturată altfel.
Este, prin urmare, neîntemeiată critica recurentei privind nepronunțarea sentinței în ședință publică, după cum tot nefondată este și critica privind neîndeplinirea legală a procedurii de citare a părților înaintea primei instanțe, acestea fiind reprezentate prin împuterniciți înaintea instanței.
Se reține totodată că în prezent dispoziția a cărei suspendare a fost solicitată nu își mai poate produce efecte, acestea putându-se produce doar la data de 01 decembrie 2012.
Prin urmare, la momentul soluționării recursului și chiar de la momentul promovării acestuia, 03 decembrie 2012, recurenta nu mai prezintă interes în susținerea acestuia, interesul, reprezentând folosul urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, trebuind să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, să urmărească așadar un profit, deci trebuie să se sprijine pe un interes, căci neexistând interes nu poate exista acțiune.
În consecință, reținând drept nefondate criticile recurentei și considerând că acesta nu mai justifică un interes pentru susținerea acestuia, văzând și dispozițiile art. 312 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâta INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI TG J., împotriva sentinței nr.6086/2012 din 29.11.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. P. D. D. - -SUCURSALA TG J. și intimatul pârât M. TG J. - PRIN PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
Red. jud. A. C.
2 ex./ 27 februarie 2013
Jud. fond T. P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4320/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8669/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
