Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6615/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6615/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 8201/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9947/2013
Ședința publică de la 18 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător D. C.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.6615 din data de 23 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat A. I. cu delegație de substituire pentru avocat R.M., pentru recurenta reclamantă . și consilier juridic Z. D., pentru intimații pârâți C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Avocat A. I., pentru recurenta reclamantă ., depune certificatul nr._/17.07.2013 privind dosarul nr._/63/2013. Arată că nu mai insistă în declararea recursului și invocă excepția lipsei de obiect, având în vedere certificatul depus la acest termen.
Curtea a acordat cuvântul pe excepția invocată.
Consilier juridic Z. D., pentru intimații pârâți C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, solicită să se constate lipsa de obiect.
C U R T EA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6615 din data de 23 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. L. al M. C.. S-a respins cererea de suspendare, formulată de reclamanta . CU D.. ALES LA C.. AV. R. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu dispozițiile art. 193 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, ce ar condiționa admisibilitatea cererii de suspendare de formularea plângerii prealabile prevăzute de lege, instanța a constatat că potrivit art. 193 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă prevede că "(1)Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.(2)Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii."
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea a executării dispozițiilor art. 9 alin.(2) lit. a) din contractul de concesiune nr. 44T/2004, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/2010, precum si a celor cuprinse in notificarea nr._/19.03.2013, act administrativ cu caracter individual.
În același timp prin cererea intitulată, înregistrată la Primăria mun. C. sub numărul_/12.04.2013 reclamanta a solicitat aceleiași pârâte să revoce dispozitiile contractuale si masura dispusa, despre care se face vorbire in cuprinsul notificarii.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia"
Pârâta a considerat în mod neîntemeiat faptul că prin aceste texte de lege se impune persoanei care formulează o cerere de suspendare a unui act administrativ, să urmeze două proceduri prealabile distincte, una prin care solicită revocarea actului administrativ și una prin care solicită autorității emitente suspendarea aceluiași act administrativ.
Aceste susțineri ale pârâtei ignoră prevederile art. 14 alin 1 din Legea 554/2004, prin care se dispune că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Prin urmare, în cazul învestirii instanței cu o cerere de suspendare a unui act administrativ, persoana care formulează cererea de suspendare este ținută doar să respecte prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, deci să solicite autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, revocarea, în tot sau în parte, a actului.
Nici un text din cadrul Legii 554/2004 nu prevede efectuarea unei noi proceduri prealabile, după efectuarea procedurii prealabile prin care se solicită revocarea actului administrativ.
Instanța a constatat că reclamantul și-a întemeiat în drept cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 și anterior formulării cererii de suspendare a actului administrativ a solicitat pârâtei emitente a actului, revocarea actului administrativ, conform prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004.
În consecință reclamanta a respectat procedura prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004.
De asemenea, termenul de contestare a masurii dispuse nu poate fi calculat de la data incheierii actului aditional, ci de la data comunicarii, prin intermediul notificarii, a masurii dispuse, aceea de a fi eliberat terenul obiect al contractului de inchiriere. Prin urmare, nici apărările ce vizeaza tardivitatea actiunii nu sunt intemeiate.
Așadar, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de suspendare, motivată pe neîndeplinirea procedurii prealabile, ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de natura juridica a Notificarii_/19.03.2013, instanta constata ca prin aceasta s-a pus in vedere reclamantei ca, in termen de 30 de zile calendaristice de la primire, sa desfiinteze constructia, sa elibereze terenul in cauza si sa il aduca la starea initiala pe cheltuiala proprie.
Avand in vedere ca reclamanta contesta masura dispusa si comunicata de institutia parata prin notificare, ce are caracter administrativ, intrucat stabileste in sarcina reclamantei obligatia desfiintarii constructiei (deci modifica raporturi juridice), nici aceasta exceptie nu este intemeiata.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului L. al mun. C., se constata ca, in cauza, se contesta o clauza a Contractului de concesiune nr. 44T/01.01.2004, incheiat de reclamanta cu Consiliului L. al mun. C., in calitate de concedent.
Prin urmare, paratul Consiliului L. al mun. C. este parte a raportului juridic dedus judecatii, astfel ca are calitate procesuala in cauza.
Din intreaga reglementare a procedurii contenciosului administrativ calitatea de parat o are autoritatea publica emitenta a actului atacat. Notiunea de autoritate publica, asa cum este definita de art. 2 al. 1 lit. b include "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public".
Capacitatea administrativa a autoritatii publice consta in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativa de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii. Transpusa in plan procesual, capacitatea administrativa conferă autorității publice capacitatea de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica in sensul civil al noțiunii.
Pentru aceste considerente instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al mun. C., paratul având calitate de emitent al actului administrativ contestat in cauza.
Asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative s-au constatat urmatoarele.
Suspendarea executarii actului administrativ este o operatiune de intrerupere temporara a efectelor unui act administrativ, fiind o masura de exceptie care se justifica numai daca actul contine dispozitii a caror indeplinire ar produce consecinte greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care actul ar fi ulterior anulat prin hotarare judecatoreasca.
Suspendarea executarii actului administrativ, poate fi dispusa numai cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente. La acestea se adauga si conditia ca reclamantul sa faca dovada indeplinirii procedurii prealabile administrative.
In ceea ce priveste notiunea de paguba iminenta, art. 2 lit.s din Legea 554/2004 o defineste ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrative se circumscrie notiunii de protectie provizorie a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului, consacrata prin mai multe instrumente juridice internationale.
Din acest punct de vedere legea romana prevede atributia instantei de contencios administrativ de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, atunci cand acestea sunt supuse unui risc iminent de vatamare, pentru a se evita exercitarea abuziva a prerogativelor de care dispun autoritatile publice.
Insa, simpla invocare a dispozitiilor legale nu poate fundamenta, prin ea insasi, luarea unei masuri provizorii, pentru ca suspendarea nu intervine de drept. Conditiile impuse de disp. art. 14 trebuie sa fie dovedite, petentul trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.
In cauza nu s-a facut dovada indeplinirii conditiei necesitatii suspendarii executarii actului administrativ pentru prevenirea unei pagube iminente, cu atat mai mult cu cat cauzele de incetare si reziliere a contractului au fost stabilite si insusite de parti. Conditiile in care terenul a fost concesionat reclamantului au fost cunoscute si insusite de acesta la data incheierii contractului de concesiune.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 1169 din Codicele civil reclamantului îi revine sarcina de a face dovada indeplinirii conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004. În cauza, fata de caracterul provizoriu al constructiei, din panouri demontabile, astfel cum reiese din cuprinsul autorizatiei nr. 222/23.03.2011, nu se poate aprecia, ca executarea masurii dispuse ar putea bloca activitatea reclamantului, asa cum sustine in motivaea actiunii, astfel ca nu este indeplinita conditia necesitatii prevenirii unei pagube iminente.
In analizarea celei de-a doua conditii se porneste de la definitia data de Legea 554/2004 prin art. 2 lit. t “cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Conditia existentei unui caz bine justificat nu a fost dovedita in cauza, simpla sustinere a formularii contestatiei administrative, in care a fost invocata nelegalitatea si netemeinicia actelor administrative fiscale, nefiind de natura sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate a actului administrativ.
Motivele de nelegalitate invocate de petenta in ceea ce priveste clauza de reziliere inserata in contract pot fi analizate doar in litigiul asupra fondului cauzei, iar nu in cadrul cererii de suspendare a executarii actului.
Executarea intocmai a unei clauze contractuale asumata de parte nu este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ..
În motivare, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare și a procedat la o analiză pe fond a cauzei, cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Recurenta a depus la dosar certificatul nr._/17.07.2013 eliberat de Tribunalul D. – grefa Secției de C. Administrativ, care atestă faptul că, prin încheierea pronunțată la data de 11.07.2013 în dosarul nr._/63/2013, având ca obiect constatarea nulității măsurilor de reziliere a contractului de concesiune nr. 44T/01.01.2004 astfel cum a fost modificat prin actul adițional 1/2010, constatarea caracterului nelegal al clauzei contractuale prevăzută de art. 9 alin.2 din actul adițional 1/2010 la contractul de concesiune, anularea notificării nr._/19.03.2013 și suspendarea executării actului administrativ, respectiv a măsurilor dispuse - desființare construcție și liberare teren, aducerea terenului în starea inițială, s-a admis cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea executării notificării nr._/19.03.2013 – respectiv a măsurilor dispuse prin notificare, desființare construcție și eliberare teren.
În speță, cererea formulată de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.(...)”.
Potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr. 554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate di solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.(...)”.
Cum reclamanta a formulat cerere de suspendare în cadrul cererii de anulare a actului administrativ, cerere care a fost admisă prin încheierea pronunțată la data de 11.07.2013, potrivit certificatului de grefă depus la dosar, cererea formulată în prezenta cauzei este lipsită de obiect, dat fiind că măsura suspendării a fost deja dispusă în temeiul art. 15 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C.pr.civ., Curtea urmeză să respingă recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței nr. nr.6615 din data de 23 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.6615 din data de 23 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iulie 2013
Președinte, M. F. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.L.C.
V.C./2EX/ 18 Iulie 2013
J.Fond A.M.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 9572/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
