Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2922/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2922/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 16793/63/2012/a1*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5993/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta M. E. împotriva sentinței nr. 2922 din 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. PRIN PRIMAR, B. D., B. A., B. M. și B. ANIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta M. E. asistată de avocat N. P. I., consilier juridic D. Z. pentru intimata pârâtă P. M. C. PRIN PRIMAR și avocat C. F. pentru intimatul pârât B. A., lipsind intimații pârâți B. D., B. M. și B. ANIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat P. N. pentru reclamanta M. E. depune certificat de grefă emis de Judecătoria C. cu privire la dosarul nr._/215/2011 din care rezultă faptul că s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 2384, 66 mp, situat în C., .. 77, sens în care solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cauzei motivat de faptul că obiectul dosarului îl constituie constatarea dreptului de proprietate.
Curtea pune în discuție cererea de suspendare formulată de apărătorul reclamantei.
Consilier juridic D. Z. pentru intimata pârâtă P. M. C. PRIN PRIMAR pune concluzii de respingere având în vedere natura litigiului dedus judecății și a obiectului prezentului dosar.
Avocat C. F. pentru intimatul pârât B. A. solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În replică, avocat P. N. pentru reclamanta M. E. susține că soluționarea prezentului dosar ține de obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei C. întrucât constatarea dreptului de proprietate poate da legitimitate dreptului de proprietate și la cheltuieli de judecată.
Curtea respinge cererea de suspendare formulată de apărătorul recurentei reclamante în baza art. 244 Cod procedură civilă, și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat P. N. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea cererii introductive, suspendarea autorizației de construire nr. 890/2012. Critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în acest sens cele două adrese ale Inspectoratului de Stat în Construcții, Legea nr. 50/1991 și prevederile art. 20 din Normele de Aplicare a Legii nr. 50/1991 în susținerea faptului că sunt în prezența unui act administrativ nelegal. Totodată, a învederat faptul că, instanța de fond analizând actele depuse de Primărie nu a luat în considerare faptul că, la momentul eliberării autorizației, extrasul cuprindea mențiuni cu privire la existența unui alt litigiu. Arată că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic D. Z. pentru intimata pârâtă P. M. C. PRIN PRIMAR pune concluzii de respingere a recursului motivat de faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004. Mai mult, Legea nr. 50/1991 nu prevede expres interzicerea eliberării autorizației dacă terenul se află în litigiu.
Avocat C. F. pentru intimatul pârât B. A. solicită respingerea recursului. Învederează faptul că instanța de fond, în limitele investirii, a constatat și motivat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cele 2 condiții prevăzute de Legea nr. 554/2004. Mai mult, titlul de proprietate în baza căruia s-a emis autorizația de construire e valabil. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2922 din 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr. 890/2012 formulată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR, B. D., B. A., B. M. și B. ANIȘOARA.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin autorizația de construire nr. 890/22.08.2012 emisă de Primarul mun. C., jud. D., s-a autorizat construirea imobilului P+M situat în C., .. 77 construcții aparținând pârâților.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea Autorizației de construire nr. 890/22.08.2012 emisă de P. Mun. C. și oprirea executării oricăror lucrări de construcții la acest imobil până la soluționarea pe fond a cauzei ce are ca obiect anularea aceleiași autorizații.
În conformitate cu disp. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, odată cu introducerea acțiunii, se poate solicita instanței și suspendarea autorizației de construcție, până la soluționarea pe fond a cauzei.
De asemenea, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În baza art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, iar potrivit lit. ș al aceluiași alineat, paguba iminentă este un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Instanța a constatat, în raport de dispozițiile legale menționate si actele dosarului, că în speță nu este îndeplinită condiția unui caz justificat deoarece nu există o îndoială serioasă asupra legalității autorizației de construire nr. 890/22.08.2012 emisă de Primarul municipiului C..
Existenta unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Prin autorizația menționata, a cărei suspendare a fost solicitată în cauza de față, a fost autorizată edificarea de către pârâtă a unei locuință Sp + P+M și locuință P+M, împrejmuire pe latura de Nord cu gard prefabricat.
La o analiză în aparență, specifică unui astfel de litigiu, autorizația în discuție este emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, având la bază documentele necesare cerute de actul normativ menționat.
In raport de acest aspect, argumentele invocate de reclamantă relative la încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului construibil sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/21.03.2012, autentificat la BNP M. D., conform căruia pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 1.737 mp situat in mun. C., .. 77 (fost nr. 63).
De asemenea, susținerile acesteia cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 9 din Legea 50/1991 și art. 46 alin. 4 din normele de aplicare, text care însă reglementează răspunderea pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența unor litigii în momentul emiterii actului nu sunt de natură a crea suspiciuni cu privire la legalitatea autorizației de construire nr. 890/22.08.2012 și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14.
In condițiile in care pentru suspendarea executării, in conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, este necesară întrunirea cumulativa a cerințelor cazului justificat si a pagubei iminente, neîndeplinirea primei condiții este suficientă pentru respingerea cererii, nemaifiind necesara analizarea celei de-a doua.
Pentru aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins cererea de suspendare a autorizației de construire nr. 890/2012 emisa de Primarul municipiului C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta reclamantă a arătat că, în mod netemeinic, instanța de fond a reținut ca nedovedite cerințele legale obligatorii pentru a opera suspendarea, neraportîndu-se la îndrumările stabilite de instanța de recurs.
A criticat recurenta reclamantă și faptul că instanța de recurs nu a constatat forța probantă a adresei ISC DRC Sud Vest Oltenia nr.6417/SR 214/20.09.2012 și a adresei nr.8712/SR 283/2012 ce rețin sesizarea Primăriei C. în vederea anulării autorizației, întrucât extrasul de carte funciară existent în documentația tehnică are notat litigiul avînd ca obiect contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.418/2012, fiind încălcate astfel disp. art.46 alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
A arătat recurenta că instanța de fond ar fi trebuit să rețină încălcarea dispozițiilor legale de drept substanțial cu ocazia eliberării autorizației de construire nr.890/2012 la baza căreia nu se regăsesc avizele și acordurile cerute de lege, de unde se deduce aparenta încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei și degradarea terenului prin efectuarea construcției.
Măsura cu caracter excepțional și provizoriu a suspendării presupune punerea în balanță a interesului social și a celui personal, preeminența oricăruia dintre acestea fiind subsumată principiului legalității.
În analiza de legalitate a autorizației, fără a antama fondul, trebuie avute în vedere disp. art.20 referitoare la documentele necesare emiterii autorizației de construire/desființare din Normele de aplicare a legii nr.50/1991 ce prevede la pct.b dovada titlului asupra imobilului în copie legalizată sau extras de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi.
De asemenea, trebuie avute în vedere și disp. art.46 din Normele de Aplicare a legii nr.50/1991.
Principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca acestea să se întemeieze pe lege, principiul impunînd totodată ca respectarea acestor exigențe să fie în mod efectiv asigurată de autorități, în speță fiind eludate aceste dispoziții.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta a arătat că și această condiție este îndeplinită.
Astfel, actul administrativ supus controlului de legalitate a cărui executare se cere a fi suspendată determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art.14 din CEDO, situația de fapt generată în urma emiterii autorizației de construire pentru terenul aflat în litigiu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei pe fondul încălcării art.1 din Protocolul 1 la Convenție, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată.
A mai arătat recurenta că, în ceea ce privește caracterul iminent al prejudiciului suportat de reclamantă este reprezentat de faptul că autorizația contestată a afectat și afectează în continuare terenl cumpărat de reclamanta care este înj vârstă și bolnavă.
Mai mult, prin continuarea lucrărilor există riscul demolării unei fântâni din beton ce a făcut obiectul contractului de vânzare sus menționat, fiind îngrădit accesul la propriile bunuri, aceasta putînd determina o pagubă gravă recurentei prin afectarea locuinței sale și a stării de sănătate.
În drept au fost invocate disp. art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurentă, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea constată că recursul nu este fondat din următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanta M. E. a solicitat suspendarea executării autorizației de construire nr.890/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, privind anularea autorizației de construire, invocând ca și temei de drept disp. art.15 din Legea nr.554/2004.
Cererea de suspendare a actului administrativ formulată în temeiul art.15 este admisibilă în măsura îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv prin îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, cea a cazului bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și cea privind prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material, viitor și previzibil.
Prin motivele de recurs formulate recurenta a arătat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, invocând încălcarea disp. legale ce reglementează procedura emiterii autorizației de construire de către instituția abilitată.
Din redactarea condițiilor legale de aplicare a instituției suspendării se reține însă că nu se poate argumenta cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ întrucât acestea vizează fondul actului și pot fi analizate numai în cadrul acțiunii în anularea acestuia.
Astfel, aspectele invocate în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat referitoare la nerespectarea disp. art.20 din Normele de Aplicare a Legii nr.50/1991 privind documentele necesare în vederea emiterii autorizației, precum și la disp. art.46 privind verificarea conținutului documentației depuse sunt aspecte ce țin exclusiv de legalitatea actului administrativ și care nu pot face obiectul unei analize în cadrul unei cereri de suspendare.
Mai mult, nu pot face obiectul analizei în cadrul unei cereri de suspendare adresele invocate de recurentă în susținerea condiției cazului bine justificat, acestea reprezentînd apărări de fond în verificarea legalității emiterii autorizației de construire.
Aceasta cu atât mai mult cu cât aparența de nelegalitate trebuie să reiasă cu evidență, fără a fi necesare verificări de fond.
Curtea are în vedere că invocarea acestor dispoziții legale nu este de natură a răsturna prin ea înseși prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, aparența de legalitate a acestuia rezultînd din depunerea tuturor documentelor enumerate de textul de lege invocat de recurenta reclamantă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, precum și de emiterea acestei autorizații de către entitatea abilitată legal.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenta reclamantă privind îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea constată că îndeplinirea acestei condiții nu se reține doar din simpla invocare a unui eventual prejudiciu, iar executarea actului administrativ- autorizația de construire- nu presupune producerea unui prejudiciu imposibil de reparat în eventualitatea anulării sale.
Mai mult, așa cum corect a reținut instanța de fond, neîndeplinirea uneia dintre cele două condiții cumulative conduce la respingerea cererii formulate.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că recursul formulat este nefondat,sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, urmînd ca, în temeiul art.312 C.P.C. să fie respins recursul.
Văzînd și disp. art.274 C.P.C. va fi obligată recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată suportate de către intimatul pârât B. A., reprezentate de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta M. E. împotriva sentinței nr. 2922 din 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. PRIN PRIMAR, B. D., B. A., B. M. și B. ANIȘOARA.
Obligă recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât B. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. A.R.
2ex./A.C. /04.06.2013
j. fond A.M.M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4715/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 5513/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
