Alte cereri. Decizia nr. 3982/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3982/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 2460/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3982/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier Z. E.
-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 3511/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat Stavire L. în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentei Administrației Județene a Finanțelor Publice G. și intimata Administrația F. pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen, motivat și recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această Tribunalul G. sub nr._, reclamanta T. I. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice G. pentru a se dispune anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 8905/27.02.2013 emisă de către aceasta și sa la restituirea sumei de 5.466 lei reprezentând taxă de poluare, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că potrivit contractului de vânzare – cumpărare depus la dosar a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Volkswagen, pentru înmatricularea căruia în România a plătit o taxă pe poluare, în valoare de 5466 lei, stabilită prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 8905/27.02.2013 emisă de pârâtă.
S-a apreciat că taxa în diScuție stabilită este ilegală deoarece prevederile Legii nr. 9/2012 contravin dispozițiilor art. 110 din TFUE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
În consecință, prevederile legii interne limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Esențial este că perceperea taxei se face numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în timp ce aceasta nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în țară.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu acte, respectiv: Decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante contestata emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., acte de proveniență - contractului de vânzare – cumpărare, adeverință pentru admiterea în circulație - talonul și cartea de identitate a mașinii, contestația administrativă formulată.
Legal citată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. a depus în faza procedurii scrise întâmpinare arătând că acțiunea este inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii prealabile și, în subsidiar, nefondată, față de împrejurarea că taxa a fost corect încasată în baza legii 9/2012, iar restituirea ei se poate face doar în condițiile abrogării actului normativ sau modificării acestuia și existenței unor dispoziții exprese, ceea ce nu este cazul în speță.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând că niciuna dintre afirmațiile pârâtei nu probează că acțiunea sa este nefondată .
Prin sentința nr.3511 din data de 06 decembrie 2013 pronunțată în cauză Tribunalul G. a admis acțiunea, respingând excepția invocată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Față de prioritatea de aplicare a dreptului UE nu poate fi opusă o excepție de drept intern fără a încălca substanța dreptului de care se prevalează reclamantul, drept recunoscut și garantat de TFUE.
Pe fond, disp. art. Legii 9/2012 în baza căreia s-a emis decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante a cărei anulare se solicită sunt contrare dreptului UE.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Prima instanță a soluționat greșit excepțiile invocate în cauză.
Pe fond, contrar celor reținute de către prima instanță, Legea nr. 9/2012 nu contravine dreptului UE.
Pentru motivele expuse succint mai sus, pârâta a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, Curtea îl consideră fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea conchide în sensul că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp.art. 110 TFUE invocate de recurenta-reclamantă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu 496 N.Cpr. civ, se apreciază întemeiate criticile pârâtei, urmând a reforma în parte sentința recurată apreciindu-se legală doar soluția asupra excepției invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 3511/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința nr.3511/2013 pronunțată de Tribunalul G. în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta T. I. și cererea de chemare în garanție.
Menține dispoziția din sentința recurată privitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno/IG/21.05.2014
Tehno ZE/21.05.2014
Ex.4
Fond:M.G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8316/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 6953/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
