Pretentii. Decizia nr. 6953/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6953/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 2687/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6953/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. S.
Judecător I. A. B.
Judecător R. J.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul –reclamant P. S. T., împotriva sentinței civile nr. 535/Fca din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata –pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ FINANȚELOR PUBLICE B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, că intimata a depus întâmpinare, într-un singur exemplar, că recursul este motivat și legal timbrat, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul P. S. T. a chemat în judecată pe pârâta Administratia Judeteană a Finanțelor Publice B. pentru ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta, să se dispună anularea Deciziei de stabilire a sumei privind timbrul de mediu pentru autovehicule nr.1449/4.07.2013 emisa de pârâtă si obligarea acesteia la restituirea sumei de 2760 lei reprezentând timbru de mediu achitat, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective. De asemenea, reclamantul a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate pe parcursul solutionarii cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel si, pentru a putea înmatricula acest autoturism, i s-a comunicat prin decizia nr.1449/4.07.2013 ca trebuie sa plateasca o taxa de mediu în cuantum de 2760 lei. Reclamantul a precizat ca aceasta taxa este ilegala întrucât dispozițiile O.U.G nr.9/2013 contravin art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Astfel, prin aplicarea taxei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, fiind înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce taxa de mediu nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Intrucat art.90 paragraful 1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din dreptul intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat anularea Deciziei privind stabilirea sumei privind timbrul de mediu pentru autovehicule nr.1449/4.07.2013 si restituirea taxei ilegal încasate actualizată cu rata dobânzii legale.
Pârâta Administratia Judeteană a Finanțelor Publice B., citată legal, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La data de 26.02.2014, reclamantul prin apărător, a depus la dosar precizări la acțiunea formulată.
Astfel, reclamantul a susținut că taxa este ilegal încasată deoarece O.U.G. nr.9/2013 încalcă principiul nediscriminării politicii fiscale prevăzut atât de Constituția Romaniei cât și de dreptul fiscal european întrucât modul de calcul al taxelor pentru autoturisme este diferit și creează două categorii de cetățeni – cei care au recuperat taxa în perioada anterioară și cei care, recuperându-și taxa nu pot înstrăina autoturismul cu toate prerogativele dreptului de proprietate.
De asemenea, Constituția Romaniei – art.44 este încălcată și prin prisma faptului că este ilegal ca dreptul de proprietate că fie condiționat de plata vreunei sarcini fiscale care împiedică modul în care o persoana poate dispune liber de bunul său.
În opinia reclamantului, în cauză este încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor deoarece O.U.G. nr.9/2013 este destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru prin prisma achitării deja a taxei în formula ulterioară anului 2007 pentru autoturismele aflate în parcul auto national și nerestituită ulterior.
În concret, prin adoptarea O.U.G. nr.9/2013 care reglementează obligativitatea plății acestei taxe pentru masinile importate iar pentru masinile din parcul național auto doar pentru cele pentru care nu s-a plătit vreo taxă de acest gen sau s-a plătit și a fost recuperată, se influențează concurența în piața second – hand din Romania, creând discriminări vădite la prestații echivalente.
De altfel, prin această discriminare s-au încălcat și dispozițiile Legii nr.48/2002 și O.G. nr.137/2010.
S-a mai considerat de reclamant că nu este respectat principiul nerectroactivității legii civile astfel cum este reglementat de art.15 alin.2 din Constituția Romaniei si art.6 din Noul Cod Civil.
Astfel, actele juridice nule încheiate în baza unor dispoziții legale abrogate nu pot produce alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii. Or, prin O.U.G. nr.9/2013 se dă eficacitate taxei auto achitată în virtutea actelor normative neconforme cu reglementarea comunitară, considerate nule de legislația în vigoare. În plus, prin prisma hotărârilor judecătorești care au stabilit pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul Romaniei fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate, se încalcă autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.430 din noul cod de procedură civilă.
Reclamantul a mai susținut și faptul că prin O.U.G. nr.9/2013 principiul consacrat „poluatorul plătește” s-a transformat în „numai unii poluatori plătesc” deoarece autovehiculele care nu își schimbă proprietarul nu sunt obligate să plătească vreo sumă de bani.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 535/Fca/ 26.03.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ de reclamantul P. S. T., cu domiciliul în B., ., ..3, ., prin av. Z. C. C., cu sediul în B., ., nr. 32, unde a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. G. - Administratia Judeteana a Finanțelor Publice Braila, cu sediul în B., ..
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. S. T. a declarat recurs, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Recursul este nefondat.
Cum prima instanța s-a pronunțat asupra fondului ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule, acesta este actul normativ la care trebuie să se raporteze instanța în cauza de față.
Trebuie examinat în ce măsură dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 O.U.G. nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. O.U.G. nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, O.U.G. nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de O.U.G. nr. 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prev. de O.U.G. nr. 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prev. de O.U.G. nr. 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Curtea reține că, în cauza C-331/13 - I. N. N. împotriva Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, CEJ a fost sesizată cu o trimitere preliminară pentru stabilirea compatibilității O.U.G. nr. 9/2013 cu dreptul comunitar.
În eventualitatea constatării unei incompatibilități, reclamantul va putea formula o cerere de restituire a timbrului plătit sau va putea declara revizuire împotriva prezentei decizii, în baza art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea, în conformitate cu 496 C.proc.civ, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul recurentul –reclamant P. S. T., cu sediul ales la cab. av. P. T., situat în B., ., nr. 32, împotriva sentinței civile nr. 535/Fca din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, V. M. S. | Judecător, I. A. B. | Judecător, R. J. |
Grefier, F. B. |
Red. VMS- 29.09.2014
Tehnored. F.B.4ex/ 29.09.2014
Fond. Tribunalul B. –jud. D.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3982/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6615/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
