Alte cereri. Decizia nr. 4624/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4624/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 1028/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4624/R
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. P.
Judecător - M. B.
Judecător - I. A.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate V. cu sediul în Focșani, .. 52 bis, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3175 din 22.05.203 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamantul S. E. a chemat în judecată C. de Asigurări de Sănătate V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia_ și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că nu i s-a comunicat decizia și că a luat cunoștință de obligațiile de plată aferente anului 2007 după ce i s-a comunicat somația și titlul executoriu.
Dreptul pârâtei de a executa contribuția pentru anul 2007 s-a prescris și, mai mult, decizia nu îi este opozabilă întrucât nu i s-a comunicat actul în modalitățile prev. de art.44 din OG 92/2003.
În condițiile în care nu i s-a comunicat obligația principală, nu poate fi obligat la plata de accesorii.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât decizia i-a fost comunicată reclamantului prin afișare pe site-ul CAS, reclamantul datorează contribuție pentru veniturile obținute din închirieri și nu este prescris dreptul de executare.
Prin sentința civilă 3175/2013 a Tribunalului V. s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat Decizia 471/2013 și în parte Decizia_ .
A fost menținută obligația de plată a contribuției de 1030 lei și a fost înlăturată obligația de plată a majorărilor și penalităților de 1517 lei.
În fapt s-a reținut că prin Decizia_ a CAS V. s-au stabilit pentru reclamant obligații de plată reprezentând contribuție la FNUASS, majorări și penalități pentru anii 2007-2011.
Contestația la această decizie a fost respinsă ca tardivă prin Decizia 471/1.02.2013.
Reclamantul are calitatea de asigurat și datorează contribuție pentru veniturile obținute din chirii, având în vedere disp. art.257 alin.2 lit.e din Legea 95/2006.
Prin decizia contestată se are în vedere perioada 2007-2011.
Potrivit art.91 alin.1 și 2 din OG 92/2003 dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Așa fiind, este evident că nu era prescris dreptul pârâtei de a stabili contribuția pentru anul 2007, în 2012.
Cu privire la comunicarea actului, urmează să se observe că pârâta nu a făcut dovada comunicării în modalitățile prev. de art.44 alin.2 și 2 indice 1 din OG 92/2003 și a apelat la modalitatea prev. de art.44 alin.3, ceea ce face ca în mod greșit pârâta să fi respins contestația la tardivă.
Așa fiind, s-a constatat că reclamantul datorează contribuție și să se mențină obligația de plată a acesteia.
Cu privire la accesorii, s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare prev. de art.222 din Legea 95/2006 și cum regimul acestor obligații este cel al creanțelor fiscale și reclamantul nu a fost pus în întârziere, să se constate că nu datorează accesorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., criticând-o sub următoarele aspecte:
Conform art. 44 alin 3 cod de procedură fiscală ,în speță actul administrativ a fost comunicat prin publicitate ,pe site-ul ANAF.
Conform art. 257 alin 2 din Legea 95/2006 „ Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
Veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și a altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a-d dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Analizând recursul formulat de C. de Asigurări de Sănătate V. prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Cu titlu de principiu, trebuie amintit că este obligatorie comunicarea actelor administrativ-fiscale, deoarece numai din momentul comunicării acestea încep să producă efecte juridice.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează după cum urmează, în ordinea stabilita de lege:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 Cod procedură fiscală, deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului. Această concluzie este întărită de prevederile pct. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004 (Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală): „Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
În speță ,în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu au fost comunicate actele administrative contestate ,iar susținerea recurentei că a actul administrativ a fost comunicat prin publicitate ,pe site-ul ANAF nu este suficientă ,cât timp nu s-a putut proba că s-au făcut toate diligentele pentru comunicarea actului administrativ în modalitățile prev. de legiuitor expres în art. 44 lit. a-c cod de procedură fiscală
Pe de altă parte,dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. Curtea Europeană de Justiție a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea C. de Asigurări de Sănătate V. nu a depus nici o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
R e s p i n g e, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate V. cu sediul în Focșani, .. 52 bis, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3175 din 22.05.203 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
I r e v o c a b i l ă .
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. P. M. B. I. A.
GREFIER
I. S.
Redactat: M. B./22.05.2014
Tehnoredactat: I. S./22.05.2014
2 ex.
FOND: F. T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3236/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 224/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
