Alte cereri. Decizia nr. 5009/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5009/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 1116/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 5009/2014
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. G. T.
Judecător: C. R. M.
Judecător: G. P.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în ., împotriva sentinței nr.3498/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată acordat, că este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr.1116 /121/2013 la Tribunalul G., reclamantul T. V. a solicitat obligarea Administrației Finanțelor Publice G. la restituirea sumei de 1.608 lei, reprezentând taxă de poluare actualizată cu rata dobânzii legale la data plății.
Prin sentința civilă nr. 3498/2013 a Tribunalului G. s-a admis acțiunea formulată de reclamant.
Instanța de fond a reținut în esență că taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile OUG nr. 50/2008, contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatului de Instituire a Comunității Europene( actualmente, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), care interzic statelor membre să instituie direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a OUG nr. 50/2008.
Acest act normativ este în concordanță cu legislația europeană, fiind aplicabile în speță prevederile art. 4 lit. a, art. 5 al. 1, al. 2 și al 3 și art. 6 al. 1 lit. b.
Prevederile OUG nr. 50/2008 sunt același atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat, cât și pentru un autoturism fabricat în oricare alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
Prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produselor interne, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității este nefondată, deoarece procedura administrativă nu este obligatoriu de urmat, potrivit dispozițiilor legale, astfel că liberul acces al părții reclamante la instanța de judecată nu poate fi îngrădit.
Curtea reține, din cuprinsul facturii fiscale . nr._ din 31.08.2010, că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa este unul nou achiziționat. Se observă că anul fabricației este același cu anul achiziționării și că, pentru cumpărare, s-au folosit tichete din cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto (Programul „Rabla”). Prin factura nr._-_ din 29.06.2010, dealer-ul român, care a vândut părții reclamante autovehiculul, l-a achiziționat de la reprezentanța Chevrolet Central and Eastern Europe Kft din Ungaria.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Instanța de recurs observă că instanța europeană a avut în vedere în considerentele sale numai situația în care autovehiculul este unul de ocazie, fiind înmatriculat anterior în alt stat sau în România. Curtea a constatat discriminarea dintre situația autovehiculelor second-hand cumpărate din România și cea a autovehiculelor second-hand cumpărate din celelalte state membre.
În cazul unui autovehicul nou cumpărat, hotărârea Curții nu conține dispoziții și nici nu este aplicabilă, deoarece situația nu este identică, atât autovehiculele nou-cumpărate din România, cât și cele nou-cumpărate din statele membre neîndeplinind condiția înmatriculării anterioare în România. Acestea trebuie, deci, să achite taxa de poluare.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea de restituire a taxei este, așadar, neîntemeiată, deoarece în acest caz taxa nu încalcă dreptul comunitar.
Deoarece cererea de chemare în judecată a părții reclamante este nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă apare ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată, va respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind respingerea excepțiilor procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în ., împotriva sentinței nr.3498/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată și în consecință:
Respinge cererea principală formulată de reclamantul T. V. cu domiciliul ales la C..I.Av. S. C. D. din G., ., ..4, ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de A.F.M. București ca rămasă fără obiect.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepțiilor .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, G. P. |
Grefier, F. B. |
Red/Tehno MCR/19.06.2014
Tehno FB/19.06.2014
Ex.2
Fond: M.G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2225/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 7886/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
