Alte cereri. Decizia nr. 5201/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5201/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 2773/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5201/R
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător S. B.
Grefier V. M.
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței civile nr. 64 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. G., în acțiune civilă având ca obiect „taxă poluare”.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; scutit de plata taxei judiciare de timbru; nu s-a depus întâmpinare în cauză; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei conform art.411 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. pentru a se dispune anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 emisă de pârâta AFP B. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 3028 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că potrivit contractului de vânzare – cumpărare depus la dosar a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Skoda tip O., pentru înmatricularea căruia în România a plătit taxă pe poluare pentru autovehicule, în valoare de 3028 lei, stabilită prin Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 emisă de pârâta AJFP B.. Reclamantul a precizat că împotriva deciziei arătate a formulat contestație, la care pârâta nu a răspuns în termenul legal, astfel încât a introdus prezenta acțiune în contencios administrativ.
A susținut că taxa de poluare stabilită este ilegală deoarece prevederile O.U.G. nr.50/2008 contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
În consecință, prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Esențial este că perceperea taxei se face numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în timp ce aceasta nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în țară.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 64 din 16.01.2014 a Tribunalului B. a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulată Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3028 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală începând cu data plății și până la restituire. A fost, de asemenea, obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 emisă de pârâta AJFP B., s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 3028 lei, cu titlu de taxă de poluare provenită de la autovehicule, pentru autovehiculul marca Skoda tip O.. In drept, s-a reținut că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementată de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/ taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Instanța a reținut că taxa pe poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantului.
S-a constatat în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, apreciindu-se că se impune restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „ prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța a constatat că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum O.U.G. nr.50/21.04.2008 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța a constatat că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări au fost armonizate cu legislația europeană a fost apreciată ca nefondată atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
S-a constatat, astfel, că instituirea taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art.28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art.30 CE. Deși scopul declarat al adoptării O.U.G. nr.50/21.04.2008 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
În acest sens instanța a reținut Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei, potrivit căreia s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Față de cele expuse, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este fondată și a admis-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr. 64 din 16.01.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor OUG nr. 50/2008. În acest sens a arătat că plata taxei de poluare s-a făcut după . actului normativ mai sus menționat și că instituirea acestei taxe s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare, inclusiv jurisprudența CJCE.
În opinia recurentei, susținerea că instituirea taxei de poluare ar fi în contradicție cu art. 90 din TFUE nu este fondată deoarece plata taxei de poluare se face pentru prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări și scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru UE.
Potrivit art. 56 alin. 1 din Constituția României, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, astfel că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite de natura celei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Pârâta a mai susținut că decizia contestată de reclamant nu este un act care să-l oblige pe acesta la plată ci reprezintă, doar, cuantificarea taxei de poluare printr-o formulă matematică, obligația de calculare a acesteia fiind stabilită prin lege în sarcina organului fiscal. În dezvoltarea motivului de recurs, a susținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, care a fost emisă de organul fiscal, la solicitarea acestuia, fără a invoca dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea nr. 9/2012, precizând doar că, „prin obligarea subsemnatei la plata acestei taxe de poluare… au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a C.E.” și că „…această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece Legea nr. 9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire a C.E…”, deși actul atacat nu îl obligă la plată. A mai precizat că decizia este legală și temeinică deoarece nu conține erori de calcul, a fost emisă cu respectarea competenței prevăzute de lege și nu obligă la plată pe intimatul-reclamant.
Recurenta a mai susținut că acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Raportat la prevederile OG 13/2011 acest capăt de cerere este inadmisibil. Potrivit art. 9 din ordonanță „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”, iar potrivit art. 124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
A solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în senul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
Recursul este nefondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și că a interpretat și aplicat corect dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligată să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile O.U.G. nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Potrivit alin. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originale din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Potrivit art. 28 al aceluiași Tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În acest context prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea urmând să constate că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, sunt reglementari contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Cum Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice, în Partea a Treia (Politicile Comunității), instituirea oricăror taxe care ar avea ca efect reducerea importurilor, iar introducerea taxei pe poluare a avut exact acest efect, taxa specială achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale…înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite și prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei pe poluare acesta a fost încălcat.
Taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2008, deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile materiale.
În raport de cele expuse mai sus, critica referitoare la faptul că decizia emisă în sarcina intimatului reclamant trebuie menținută fiindcă nu conține erori de calcul și că a fost emisă legal nu este întemeiată.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, că acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Pentru toate aceste motive, reținând că niciuna dintre criticile formulate de pârâtă nu este întemeiată, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de aceasta, menținând sentința atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 64 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2014
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, S. B. |
Grefier, V. M. |
V.M. 25 Mai 2014
Red. și tehnoredactat motivare decizie IAB/03.06.2014
Tehnoredactat decizie VM/03.06.2014
Fond: TribunalulBrăila – judecător: M. S.
4 ex./03.06.2014
..06.2014
- AJFP B.
- P. G.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 73/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 1447/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
