Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 73/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 120/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 73
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea cererii de suspendare a executării Hotărârii Consiliului L. nr. 498/21.11.2013 privind taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie prevăzută de art. 2.3. pct. 1.8., formulată de reclamanta A. M. S.A. G., cu sediul ales la Cabinet avocat R. D. R. din cadrul S. S. & Asociații în București, .. 2, Opera Center II, ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. G., cu sediul în ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanta A. M. S.A. G., avocat R. D. R. potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pentru pârâtul C. L. G., avocat J. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că reclamanta A. M. S.A. G. a depus la dosar copia recipisei de consemnare a cauțiunii nr._/1 în cuantum de 81.990,00 ron, după care;
Reprezentantul reclamantei A. M. S.A. G. depune la dosar originalul recipisei de consemnare a cauțiunii nr._/1/28.02.2014 achitată la CEC Bank - Sucursala G. în cuantum de 81.990,00 ron, precum și o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care solicită instanței să ia act de modificarea temeiului cererii de chemare în judecată în sensul că cererea de suspendare este întemeiată pe prevederile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmând a opera până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel G., având în vedere că între timp deja s-a dat un răspuns negativ plângerii și a formulat acțiune în justiție.
Se înmânează reprezentantului pârâtului un exemplar de pe cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată.
Curtea dispune înregistrarea recipisei de consemnare a cauțiunii nr._/1/28.02.2014 achitată la CEC Bank - Sucursala G. în cuantum de 81.990,00 ron în Registrul de valori al Secției de contencios administrativ și fiscal.
Reprezentantul pârâtului C. L. G. consideră că s-ar impune conexarea celor două cauze, având o legătură strânsă. Față de modificarea temeiului de drept, solicită un termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul cererii modificatoare, în vederea formulării întâmpinării, pentru a lua cunoștință de existența litigiului la care a făcut referire apărătorul reclamantei. Situația de fapt este schimbată în mod major.
Reprezentantul reclamantei A. M. S.A. G. apreciază solicitarea colegului vădit abuzivă, termenul limită până la care urmează a se achita taxa fiind 30 martie 2014 și consideră că nu se impune conexarea celor două cauze, dacă cererea de suspendare se formulează printr-o cerere separată.
Arată că între timp, de la momentul formulării cererii s-a soluționat plângerea, s-a formulat o acțiune în anulare împotriva acesteia, prin urmare este singurul element care diferă de cererea inițială, adică momentul până la care va dura suspendarea în cazul în care instanța o va dispune. Consideră că nu se justifică sub nici o formă cererea de acordare a unui termen de judecată pentru a se formula întâmpinare la cererea de modificare a temeiului de drept al acțiunii.
Reprezentantul pârâtului apreciază că pentru o soluționare cât mai corectă a celor două cauze s-ar impune conexarea acestora, lucru ce reiese și din practica instanțelor judecătorești.
Reprezentantul reclamantei A. M. S.A. G. apreciază că nu se poate dispune conexarea celor două cauze pentru că nu se justifică acest lucru. Menționează că reclamanta are interes ca cererea de suspendare să fie judecată la acest termen întrucât plata taxei trebuie făcută pe 30 martie 2014 și dacă pârâtul mai insistă în cererea de amânare, în cazul încuviințării acesteia va renunța la cererea modificatoarea a cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtului C. L. G. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare a cauzei pentru a lua legătura cu clientul pentru a preciza dacă mai insistă în cererea de amânare a cauzei.
La apelul nominal făcut la a doua strigarea a cauzei au răspuns reprezentanții părților ca în precedent.
Reprezentantul pârâtului C. L. G. insistă a se acorda un nou termen de judecată.
Conform art. 204 NCPC, instanța admite cererea formulată de reprezentantul pârâtului.
Reprezentantul reclamantei A. M. S.A. G. declară că renunță la judecarea cererii pe art. 15 și rămâne pe art. 14.
Față de această nouă situație, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei A. M. S.A. G. consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cazul bine justificat menționează că a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 207/14.10.2013 a Curții de Apel G. pronunțată într-un dosar în care s-a solicitat anularea unei hotărâri de consiliu local emisă în anul 2011 pentru anul 2012, având practic aceeași redactare, aceeași motivare, cele două hotărâri fiind aproape identice, diferind doar anul.
În aceste condiții, potrivit art. 430 NCPC, această sentință are putere de lucru judecat în sensul că efectul pozitiv al acestei hotărâri judecătorești creează o puternică aparență de nelegalitate a hotărârii pronunțată de C. L. în anul 2013.
În analizarea cazului bine justificat este necesar ca instanța să analizeze dacă există o aparență de nelegalitate astfel încât instanța având această hotărâre judecătorească prin care s-a dispus deja anularea unei taxe similare, poate să observe că în speță este îndeplinită condiția pentru a se dispune suspendarea.
O analiză prin pipăirea fondului, prin analiza superficială a celor două hotărâri, a conținutului lor pentru că au un conținut identic, poate fi făcută de instanță, urmând ca în acțiunea în anulare instanța să aprecieze cu privire la toate motivele de nelegalitate a aplicării taxei.
Potrivit art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, atunci când autoritatea administrativă emite un act administrativ identic cu cel suspendat, acel act este suspendat de drept.
Se impune ca instanța să dispună suspendarea unui act similar, singurul lucru care diferă, fiind anii la care se raportează acel act.
Un alt element este atitudinea Consiliului L. în raport cu reclamantul, răspunsul la plângere fiind același cu cel din anul 2011,
În ce privește a doua condiție, cea a pagubei iminente, are o valoarea foarte mare de 1,8 milioane de euro, prin acest cuantum mare al taxei, se creează atât un prejudiciu material direct în patrimoniul societății, cât și un prejudiciu de imagine. În ce privește prejudiciul material, încă din 2009 și până în prezent societatea a înregistrat pierderi contabile foarte mari din cauza crizei economice.
Cu orice lichiditate pe care o poate folosi, societatea achită salarii, utilități, etc.
În ce privește prejudiciul de imagine, în cazul respingerii cererii de suspendare, ar avea o înrâurire foarte negativă nu numai din perspectiva opiniei publice din G., ci și asupra partenerilor de afaceri ai reclamantei, inclusiv ai partenerilor străini care sunt foarte atenți la orice detaliu.
Pentru aceste considerente, față de motivele ample ale cererii, față de motivele expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea cererii de suspendare.
Reprezentantul pârâtului Consiliului L. G. consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ce privește cazul bine justificat, analizând motivele cererii de chemare în judecată se observă faptul că se invocă doar chestiuni ce presupun o analiză a fondului, chiar în dosarul invocat de reclamantă s-a efectuat o expertiză de mediu, deci instanța a ajuns la concluzia că actul administrativ este nelegal decât administrând niște probe extrem de complexe.
Nu consideră că se află în cazul autorității de lucru judecat așa cum a invocat reclamanta, fiind anulat un alt act administrativ ce privește o altă perioadă și alte sume, nicidecum diferind doar anul. Suma a crescut, nu se află în aceeași situație, fiind două acte diferite în timp, iar simpla invocare a unei hotărâi judecătorești nu poate să facă dovada unui caz bine justificat.
În ce privește paguba iminentă, un aspect extrem de important, suma este exigibilă, într-adevăr termenul limită de plată este pe 31 martie 2014, iar pentru a doua tranșă în 30 septembrie 2014.
Nici un moment reclamanta nu se află în cazul executării silite, pârâtul nu poate bloca conturile acesteia, totul ține de voința acestora de a achita prima tranșă.
Față de susținerile orale și față de motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea cererii de suspendare.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de fată;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea formulată de reclamanta A. M. S.A. G. și înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G. a solicitat în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Hotărârii Consiliului L. nr. 498/21.11.2013 privind taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie prevăzută de art. 2.3. pct. 1.8.,taxă stabilită pentru anul 2014 fiind în cuantum de_ lei
În motivarea cererii reclamanta a precizat că împotriva acestui act administrativ a formulat plângere prealabilă care a fost înregistrată sub nr._/18.12.2013 la C. L. al Municipiului G.. Prin adresa nr._/21.01.2014 i s-a comunicat că s-a respins plângerea prealabilă.
În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cerința existentei unui caz bine justificat, întrucât Curtea de Apel G. a stabilit deja cu putere de lucru judecat provizorie prin sentința civilă nr. 207/14.10.2013, nelegalitatea flagrantă a unei hotărâri similare emise în anul 2011, având în vedere lipsa de fundamentare a actului administrativ
Astfel, atât H.C.L. nr. 462/2011 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2012, cât și H.C.L. nr. 498/2013 sunt identice din punct de vedere al conținutului, iar potrivit art. 430 Noul Cod de procedură civilă, există o autoritate de lucru judecat provizorie fată H.C.L. nr. 462/2011
De asemenea este inadmisibil ca această taxa să crească de la an la an, în condițiile în care activitatea combinatului a cunoscut o scădere considerabilă, ceea ce determină și scăderea emisiilor poluante.
Reclamanta a achitat această taxă încă din anul 2006, fiind un bun contribuabil, însă datorită creșterii taxei și scăderii activității, a făcut demersuri pentru revocarea sau diminuarea taxei.
Cât privește prejudiciul, reclamanta este obligată să plătească paratei suma de_ lei, iar executarea sumei de bani ar crea un grav prejudiciu patrimonial, i-ar micșora lichiditățile si i-ar îngreuna activitatea, societatea aflându-se într-o permanentă situație de adaptare la cerințele pieții fabricării produselor siderurgice, în condițiile în care încă din anul 2009 înregistrează pierderi contabile, cât și în îndeplinirea obligațiilor pentru achitarea lunară a furnizorilor de materii prime și utilități.
De asemenea prin neadmiterea cererii de suspendare a executării H.C.L. i s-ar crea și un prejudiciu de imagine, datorită notorietății acesteia.
Scăderea producției în ultimii ani, precum și realizarea investițiilor tehnologice și a celor din domeniul protecției mediului, au condus la diminuarea semnificativă a impactului produs de activitatea A. M. G. asupra calității factorilor de mediu. Cantitatea de pulberi a scăzut aproape de patru ori față de anul 2007, atât ca urmare a investițiilor de mediu efectuate de societate, cât și datorită scăderii producției determinate de recesiunea mondială, iar concentrațiile monitorizate de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului la Stația industrială GL4 (stație care monitorizează activitatea combinatului) pentru indicatorul pulberi în suspensie, fracția PM10 arată un foarte bun nivel al calității aerului (sub 20 ug/m3, limita anuală admisă de legislația de protecția mediului fiind de 40 ug/m3).
Rezultă așadar că societatea își desfășoară activitatea în deplină conformitate cu legislația aplicabilă referitoare la protecția mediului și își îmbunătățește continuu performanța de mediu, atât prin adoptarea măsurilor de prevenire a poluării cât și prin investițiile importante făcute de societate în domeniul prevenirii poluării.
Sumele investite în proiecte de mediu acumulează peste 150 milioane USD în perioada 2001-2013.
Și-a întemeiat acțiunea din punct de vedere material și procedural pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 30, 92 și urm. din Codul de procedură civilă.
Prin întimpinarea depusă de pârâta C. L. G. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, nefiind întrunite condițiile privind suspendarea actului administrativ. Astfel, pârâta a precizat în esență că deși se invocă sentința civilă nr. 207/14.10.2013 a Curții de Apel G. care a stabilit cu putere de lucru judecat provizorie nelegalitatea unei hotărâri similare emise în anul 2011, având în vedere lipsa de fundamentare a actului administrativ această teză nu poate fi analizată,prin raportare la specificului actului atacat și ar reprezenta o antepronunțare.
Potrivit autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale sunt investite cu dreptul de a institui unele impozite și taxe pentru a-și asigura resursele necesare acoperirii cheltuielilor din bugetele locale, iar instituirea unei taxe pentru activitatea de metalurgie și siderurgie, nu reprezintă un act discreționar ,ci dimpotrivă o concretizare a atribuțiilor ce-i sunt conferite prin lege, conform art. 253 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
De asemenea nu este îndeplinită condiția pagubei iminente, creanța nu este exigibilă, iar suspendarea actului administrativ ar aduce grave prejudicii activității autorităților administrației publice locale, întrucât această taxa reprezintă o parte importantă din bugetul unității administrativ teritoriale.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
În speță, reclamanta a depus recipisa de consemnare a cauțiunii nr._/1/28.02.2014 achitată la CEC Bank - Sucursala G., în cuantum de 81.990,00 ron, conform art. 215 alin. 2 din O.U.G. nr. 92/2003 și a făcut dovada efectuării procedurii prealabile conform art.7 din Legea nr. 554/2004,prin cererea înregistrată sub nr._/18.12.2013, filele 30-43.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Astfel, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru analizarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de practica judiciară ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța constată că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Hotărârea Consiliului L. nr. 498/21.11.2013 este emisă de un organ competent, conform art. 253 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, este motivată în fapt și în drept, iar apărările reclamantei cu privire la existenta cazului bine justificat,vizează de fapt critici care impun analizarea fondului cauzei, cum ar fi neindicarea motivelor de ordin tehnic care să facă dovada în concret a impactului asupra mediului, eventualele măsurători oficiale privind gradul de poluare a orașului, menționarea măsurilor de protecție a mediului susceptibile a fi luate de comunitatea locală pentru contracararea eventualului grad de poluare descoperit, costul estimativ al acestor măsuri, algoritmul care să justifice stabilirea aleatorie a unei taxe locale, apărări care nu pot fi analizate în cadrul acestei cererii de suspendare.
De asemenea, susținerea reclamantei că atât H.C.L. nr. 462/2011 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2012, cât și H.C.L. nr. 498/2013 sunt identice din punct de vedere al conținutului, iar potrivit art. 430 Noul Cod de procedură civilă, există o autoritate de lucru judecat provizorie față de H.C.L. nr. 462/2011, prin pronunțarea sentinței civile nr. 207/14.10.2013 a Curții de Apel G. nu poate fi primită având în vedere caracterul special al procedurii prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar verificarea conținutului H.C.L. nr. 498/2013, presupune analizarea aspectelor ce țin de fondul cauzei, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 207/14.10.2013 a Curții de Apel G. au fost administrate probe, s-a efectuat o expertiză de specialitate.
Nefiind îndeplinită această condiție a cazului bine justificat, Curtea va aprecia că nu se mai impune analizarea noțiunii de pagubă iminentă.
Față de cele mai sus arătate,va constata că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge cererea de suspendare a executării Hotărârii Consiliului L. nr. 498/21.11.2013 privind taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie prevăzută de art. 2.3. pct. 1.8. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Hotărârii Consiliului L. nr. 498/21.11.2013 privind taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie prevăzută de art. 2.3. pct. 1.8., formulată de reclamanta A. M. S.A. G., cu sediul ales la Cabinet avocat R. D. R. din cadrul S. S. & Asociații în București, .. 2, Opera Center II, ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. G., cu sediul în ., jud. G..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014.
Președinte, M. B. | ||
Grefier, A. M. S. |
Red. M.B./27.03.2014
Tehnored. A.M.S./4 ex./27.03.2014
..03.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1876/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5201/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
