Alte cereri. Decizia nr. 5386/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5386/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 142/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5386/R
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător V. M. S.
Judecător L. C.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. împotriva sentinței civile nr. 688/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în contradictoriu cu intimații T. P. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, recursul este timbrat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de stare de judecată
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamanta T. P. a chemat în judecată pârâtele DGRFP G. – AJFP V. și Administrația F. pentru Mediu (AFM) pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate să-i restituie suma de 2.214 lei încasată necuvenit cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății efective până la data restituirii efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism second hand, provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene și în vederea înmatriculării a fost obligată să achite taxa de poluare, o taxă nelegală și în contradicție cu normele europene.
Legal citate, pârâta DGRFP G. a formulat întâmpinare.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare reclamanta nu a formulat contestație.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât taxa este legală și este stabilită prin OUG 50/2008 modificată și completată, act normativ care a avut drept scop alinierea la reglementările europene.
A formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu motivat de faptul că taxa este stabilită de organul fiscal din subordinea ANAF, dar este colectată de Administrația F. pentru Mediu.
Pârâta-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare până la încheierea dezbaterilor.
Prin sentința civilă nr. 688/2014 a Tribunalului V. – secția a II – a Civilă a fost respinsă ca nefondată excepția. A fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul ales la ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. și cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu.
A fost obligată pârâta DGRFP G. să-i restituie reclamantei taxa de poluare în sumă de 2.214 lei, achitată cu chitanța . Nr._ din 04.08.2009, sumă la care se va adăuga dobânda legală la data plății efective.
A fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să-i restituie pârâtei DGRFP G. această sumă.
Pentru a decide astfel instanța a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a fost invocată în mod formal deoarece din întâmpinare rezultă fără putință de tăgadă imposibilitatea rezolvării litigiului în cadrul unei proceduri prealabile, cât timp pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Mai mult, din înscrisul aflat la fila 11 rezultă că reclamanta s-a adresat pârâtei cu cerere de restituire, care i-a comunicat refuzul prin adresa nr._/09.10.2013.
Așa fiind, excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fond, s-au reținut următoarele:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia in cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația internă de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Sub aspectul compatibilității dintre dreptul intern si cel comunitar, în speță Tribunalul reține că:
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme noi neînmatriculate sau second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, ulterior înmatriculării efectuată de reclamant pentru un autoturism Euro 4, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România.
Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambul O.U.G. nr. 208/2008 si 218/2008, potrivită căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de munca în industria furnizoare`
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare la momentul înmatriculării efectuată de reclamant, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme noi neînmatriculate sau second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România și, după modificarea referită, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxa menita să descurajeze importul de banane in Italia).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 15 decembrie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate anterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului `poluatorul plătește`.
Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 și a art. 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții fată de care nu este împlinit cadrul procesual.
Prin urmare, față de aceste considerente tribunalul a apreciat că reclamanta nu datorează taxa de poluare, aceasta fiind calculată și încasată în mod nelegal.
Așa fiind, urmează a fost admisă acțiunea și să se oblige pârâta DGRFP G. la restituirea sumei, aceasta fiind autoritatea care a calculat și încasat suma stabilită cu titlu de taxă de poluare.
Având însă în vedere că taxa în discuție constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu și disp. art.1 din OUG 50/2008, art.35 din Legea 329/2009 și art.3 pct.5 și 6 din HG 686/2008, urmează să se admită cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și să se oblige aceasta să restituie DGRFP G. suma încasată cu titlu de taxă de poluare.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, instanța a reținut următoarele:
Potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”, astfel că urmează a se dispune plata dobânzii pentru suma achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante de la data achitării la data restituirii acesteia.
Împotriva sentinței civile nr. 688/09.04.2014 a Tribunalului V. a declarat recurs pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, a susținut că, prin soluția adoptată, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, contribuind decisiv la încălcarea legii române în vigoare, prin crearea ad-hoc a unei noi legi pe lângă cea imperativă.
A susținut că acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă având în vedere prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Totodată, a susținut că acțiunea a fost prematur introdusă având în vedere că Legea nr. 554/2004 menționează fără echivoc în art. 7 faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului, obiectul acțiunii în justiție constituindu-l, astfel, potrivit art. 8 din același act normativ, răspunsul la plângerea prealabilă.
Față de aceste precizări, recurenta a solicitat să se constate că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fond, a susținut că normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene și că, prin Decizia nr. 802/2009, Curtea Constituțională a decis că OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare este constituțională.
A solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Recursul este nefondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și care se încadrează în motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a soluționat, cu respectarea dispozițiilor legale, excepțiile invocate de pârâtă precum și fondul cauzei, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care va fi menținută.
Recurenta a invocat, în cadrul primului motiv de recurs, „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești”, însă nu a precizat în ce constă situația gravă de natură a încălca principiul separației puterilor în stat. Altfel spus, recurenta nu a detaliat cum a interferat judecătorul cauzei în activitatea puterii legislative și care este textul de lege pe care l-a creat și aplicat la soluționarea cauzei dedusă judecății.
Nici criticile referitoare la soluționarea greșită a excepției inadmisibilității nu este întemeiată.
Sesizarea instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de poluare nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 și de art. 205-207 alin. 1 Cod procedură fiscală (prealabilă sesizării instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește susținerea recurentei că normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene, Curtea constată că taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…”Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012, deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
În legătură cu obligarea la plata dobânzii legale, aceasta a fost corect impusă cu respectarea disp. art. 124 Cod fiscal.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. împotriva sentinței civile 688/09.04.2014 a Tribunalului V., în contradictoriu cu intimații T. P. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „obligație de a face”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014
Președinte, S. B. | Judecător, V. M. S. | Judecător, L. C. |
Grefier, E. M. |
Red. SB/23.06.2014
Tehnored. decizie EM
5 ex/25.06.2014
Fond Tribunalul V. – judecător: F. T.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4677/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 645/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
