Anulare act administrativ. Decizia nr. 619/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 8299/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 619/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE V., împotriva sentinței civile nr.5260/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ , având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata O. C., consilier juridic B. C., lipsă fiind recurentul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, s-a depus întâmpinare în 3 exemplare, o notă de probatoriu și înscrisuri din partea recurentei, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar concluzii scrise. Precizează că a comunicat un exemplar al întâmpinării recurentei depunând la dosar dovada în acest sens.
Curtea admite proba cu înscrisurile depuse de recurentă și comunică un exemplar al acestora reprezentantului intimatei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei arată că probele depuse de recurentă nu sunt concludente, fiind copii după bugetul recurentei, banii primindu-se din bugetul autorității locale care răspunde de silvicultură . Menționează că în mod corect, instanța de fond a obligat recurenta să transmită la Ministerul Mediului documentația necesară, recurenta nefiind ordonator principal de credite, ci având doar obligația de a verifica și centraliza documentația. Mai arată că aceste sume solicitate nu sunt ajutoare ci compensații pentru pierderea suferită pentru contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează de pe suprafețele de fond forestier.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.5260/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția prematurității invocate de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de O. C., în contradictoriu cu pârâta I.T.R.S.V. FOCSANI, având ca obiect anulare act administrativ
A fost obligat pârâtul să comunice documentația la DGRFP - DGFP V. în vederea avizării și transmiterea documentației avizate la Ministerul P Mediului și Pădurilor în vederea decontării sumelor cu titlu de compensații către reclamant.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite drept compensații pentru anii 2010, 2011 .
În ce privește excepția prematurității acțiunii aceasta este neîntemeiată având în vedere adresele depuse la dosar cu solicitarea reclamantei și răspunsurile pârâtului prin care refuză acordarea compensațiilor solicitate pentru anii 2010 – 2011 . De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul recunoaște primirea adreselor pe care, însă, le-a refuzat la plată din lipsa fondurilor alocate de la buget cu această destinație și ca urmare a neprimirii avizului favorabil din partea Comisiei Europene.
Pe fondul cauzei se reține că, o parte din suprafața de fond forestier, proprietatea reclamantei a fost inclusă în PARCUL NAȚIONAL P. V., care, prin Ordinul Ministerului Mediului și dezvoltării Durabile nr. 1964/13.12.2007, a fost recunoscut sistem de importanță comunitară, parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 ROMÂNIA.
Pentru terenurile forestiere cuprinse în acest sistem s-au impus restricții în desfășurarea unor activități pentru care în PLANUL NAȚIONAL PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ 2007 – 2012 a fost introdusă o măsură referitoare la compensații pentru pierderile provocate proprietarilor de astfel de terenuri cu un buget total de 16.052.868 euro.
Compensații reprezentând c/val. produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea masei lemnoase au fost prevăzute și în Legea nr., 46/2008 privind Codul silvic.
Documentația pentru compensațiile aferente anului 2010, respectiv 2011, au fost întocmite în conformitate cu prevederile regimului silvic de OS TULNICI și calculate în baza HG 861/2009.
Refuzul pârâtei de a aviza favorabil solicitarea reclamantei vizează prevederile Legii nr. 500/_ ( cu privire la angajarea cheltuielilor bugetare în limita creditelor bugetare aprobate și încheierea exercițiului bugetar la 31.12. a fiecărui an ) și ale HG nr. 861/2009 care condiționează acordarea compensațiilor bănești de primirea deciziei favorabile a COMISIEI EUROPENE PRIVIND AJUTOARELE DE STAT.
Nu pot fi reținute aceste susțineri ale pârâtei având în vedere că pentru a deveni o cheltuială bugetară sumele reprezentând compensații bănești solicitate conform art. 97 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008 pârâta avea obligația doar să centralizeze la nivelul acestei structuri sumele solicitate cu acest titlu și să transmită în vederea includerii lor în bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Cât privește condiționarea impusă de HG nr. 861/2009 privind avizul acordat de COMISIA EUROPEANĂ ( art.6 al.1 ) nu poate fi reținută ca și motiv de necomunicare a documentației și plății despăgubirilor prevăzute .
Astfel prin art. 97 din lege se prevede alocarea anuală de către stat de la buget, prin autorității publice centrale care răspunde de silvicultură sume în scopul gestionării durabile a fondurilor forestiere proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și proprietate publică privată a unităților administrativ – teritoriale.
Sumele care se alocă, printre altele, vizează și acordarea unor compensații reprezentând c/val. produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă ( lit. b din art. 97 Legea 46/2008 ).
În aceste condiții reclamanta a solicitat pârâtei ( structura teritorială din subordinea autorității centrale care răspunde de silvicultură ) acordarea alocației bugetare ce i se cuvine pentru anul 2010 și anul 2011, încadrându-se în prevederile art. 97 al.1 lit. b din Legea nr. 46/2008.
Neluarea în seamă a dreptului său de proprietate nu poate fi justificată de lipsa resurselor bugetare cât timp pârâta nici nu a făcut dovada că a solicitat autorității publice centrale care se ocupă de silvicultură o suplimentare a bugetului alocat plății acestor compensații.
Nu este justificată nici de poziția COMISIEI EUROPENE atât timp cât lipsirea de folosință a terenurilor în cauză echivalează cu o intervenție a statului în exercitarea proprietății în înțelesul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
De altfel, prin actele normative adoptate ( Codul Silvic și Planul Național pentru Dezvoltare Rurală 2007 – 2012 ) s-a stabilit obligația statului de a sprijini proprietarii de păduri cu funcții speciale de protecție prin alocarea de la buget fondurile necesare pentru acordarea de compensații ce reprezintă c/val. produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită acestor restricții.
Față de considerentele arătate rezultă neîntemeiat refuzul pârâtei de a înainta documentația transmisă de reclamantă la DGRFP - DGFP V. în vederea avizării .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I. T. de Regim Silvic și Vânătoare Focșani cu următoarea motivare:
Cu privire la respingerea de către instanța de fond a excepției prematurității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile, arată că consideră că adresa nr.527/27.01.2012 a instituției reclamante, este un at administrativ așa cum este definit în disp.art.2 al.1 lit.c din Legea 554/2004 .
Cu privire la obligarea recurentei la plata sumei de 428.787,265 lei reprezentând despăgubiri, arată că acest lucru a fost solicitat pentru prima dată în fața instanței de judecată fără a fi solicitat în prealabil printr-o adresă adresată instituției și ca atare solicită respingerea acțiunii ca prematur introdusă .
Instanța a mai reținut că reclamanta a depus cererea de avizare după primirea documentației, pârâtul avea obligația să întocmească formularul de decont, iar cererea reclamantei de a se obliga pârâtul la plata compensațiilor cuvenite în baza art.97 al.1 din Legea nr.46/2008 este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Consideră că în mod incorect instanța de fond a reținut că nu se explică în niciun mod refuzul de decontare a despăgubirilor aferente anilor 2010 și 2011 și menționează că a depus la dosarul de fond documente care atestă că prin proiectul de buget pentru anul 2011 recurenta, a solicitat ordonatorului principal de credite acordarea unor sume la capitolul sprijinirea proprietarilor de păduri, însă prin bugetele alocate pentru anii 2011 și 2012 nu au fost acordate sume la capitolul respectiv, deci recurenta a fost în imposibilitate de a da curs solicitării reclamantei.
Prin întâmpinare, Obștea de Moșneni C., jud.V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Cu privire la excepția prematurității invocată de autoritatea pârâtă atât prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, cât și prin motivele de recurs, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect a respins această excepție, reținând că între cele două părți a existat în mod repetat o corespondență prin care reclamanta a solicitat să-i fie înaintată documentația la DGRFP V., pentru a fi supusă avizării la Ministerul Mediului și Pădurilor, în vederea decontării sumelor cu titlu de compensații către obște, iar autoritatea pârâtă a refuzat în mod sistematic.
Ca atare cerința impusă de disp.art.7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ contrar celor susținute de autoritatea recurentă, a fost satisfăcută cu privire la fondul cauzei.
Instanța de fond a făcut o amplă și profundă analiză a situației de fapt, în strânsă legătură cu normele de drept intern și comunitar, incidentă în cauză.
Toate așa zisele motive de recurs sunt simple alegații fără nicio susținere legală și probatorică. În mod corect instanța de fond a reținut că autorității pârâte nu-i revenea decât sarcina centralizării la nivelul acestei instituții a sumelor solicitate cu titlu de compensații bănești și să le înainteze forului tutelar, reprezentat de DGRPF V. care la rându-i le supunea avizării Ministerului Mediului și Pădurilor.
Argumentele de care se prevalează autoritatea recurentă, invocând prev.HG 86/2009 și ale Legii nr.46/2008, trebuiau analizate de forurile superioare, iar autoritatea pârâtă în fapt, nu a făcut decât să tergiverseze sub diverse pretexte întocmirea documentației necesare avizării plăților compensatorii.
Așa fiind, pe temeiul disp.art.312 c.pr.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE V., cu sediul în Focșani, ., împotriva sentinței civile nr.5260/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red.V.S./29.04.2014
Dact.L.R./2 ex/5.05.2014
FOND S.G.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 618/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4677/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
