Alte cereri. Decizia nr. 698/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 6542/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 698/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. B.
Judecător - I. A.
Judecător - G. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul I. C. cu domiciliul în G., ., ., și de pârâta Administrația Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1444 din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul reclamant avocat I. L. cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului declarat de reclamant așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul G., reclamantul I. C. a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice G., la restituirea sumei de 4512 lei, reprezentând taxă de poluare, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1444 din 30.04.2013, Tribunalul G. a admis, în limitele formulării, acțiunea reclamantului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului pentru înmatricularea căruia în România a plătit o taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, taxă pe care consideră că nu ar fi datorat-o.
În urma analizării probelor administrate, Tribunalul G. a admis acțiunea reținând, în esență, faptul că în acest mod s-a încălcat principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I. C. și pârâta Administrația Finanțelor Publice G., aceasta din urmă arătând că sentința este netemeinică și nelegală deoarece, potrivit art. 1 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se aplică tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul a arătat că motivele de recurs vizează cheltuielile de judecată neacordate de instanța de fond, cheltuieli constând în plata onorariului pentru avocat.
Analizând recursurile de față prin prisma disp. art. 3041 Cod procedură civilă, al probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea le consideră nefondate pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012 modificată și completată prin O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
În consecință, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul I. C., reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect în baza art. 274 cod procedură civilaprima instanță a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat ales, taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, prin reducerea onorariului avocatului ales la 500 lei, întrucât onorariul convenit de reclamant și avocatul ales este în mod vădit disproporționat cu valoarea, dificultatea litigiului și volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 Cod procedură civilă prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu se încălca prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În realitate, dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
R e s p i n g e ca nefondate recursurile declarat de reclamantul I. C. cu domiciliul în G., ., . și de pârâta Administrația Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 1444 din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. I. A. G. P.
Grefier
I. S.
Red.G.P./06.02.2014
Dact.I.S./06.02.2014/2ex.
Fond.D.M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1001/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 998/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
