Alte cereri. Decizia nr. 7261/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7261/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1086/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7261/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător V. M. S.
Judecător L. C.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta- reclamantă I. N. V., împotriva sentinței civile nr. 941 din 30.05.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata –pârâtă D. G. - PRIN AJFP V. și intimata –chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, că reclamanta a depus la dosar, prin fax chit. nr._, în cuantum de 10,70 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru; că recursul este motivat, și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ reclamantul I. N. V. a chemat în judecată pârâta DRGFP G., prin A.J.F.P. V., solicitând anularea actului administrativ constând în Decizie calcul taxa timbru de mediu nr.4540/29.10.2013; obligarea pârâtei la restituirea sumei 1.958 lei reprezentând contravaloare timbru de mediu inscrise in actul administrativ contestat, achitată de subsemnatul potrivit Chitanței nr._, . din data de 19.11.2013 si la plata dobânzii legale, stabilită de la momentul perceperii taxei de 1.958 lei, pana la momentul restituirii, potrivit art 124 Cod procedura fiscală, și actualizate cu indicele de inflație de la data plății și până la data achitării efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cerere, potrivit dispozițiilor art. 451 Cod Proc. Civilă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul marca Opel, categoria Autoturism M1, norme de poluare Euro 4, . WOLOTGF_, an fabricație 2004, înmatriculat cu nr_, nr. identificare WOLOTGF_, . auto J884341, data primei inmatriculari 30.03.2004, si a fost obligat la plata taxei timbrului de mediu conform OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
A arătat că a solicitat restituirea sumei, fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.1 și art.8 din Legea nr.554/2004, raportat la art.148 din Constituție și art.110 din TFUE.
Au fost depuse înscrisuri în dovedirea cererii.
Legal citată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, timbrul de mediu fiind calculat de organul fiscal în temeiul dispozițiilor OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, act normativ adoptat în conformitate cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14.12.2012, potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Prin sentința civilă nr. 941/30.05.2014, Tribunalul V. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant I. N.-V. cu domiciliul în Corn. Obrejita, jud. V. în contradictoriu cu Administrației Județene a Finanțelor Publice V. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., și chemat în garanție A. B..
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul V. a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand din spațiul intracomunitar, solicitarea de a fi înmatriculat acest autoturism în România fiind făcută sub imperiul O.U.G. nr.9/19.02.2013, act normativ care instituie obligativitatea achitării timbrului de mediu la înmatricularea unui autovehicul nou ori a unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială.
Reclamantul a achitat suma de 1958 lei reprezentând sumă achitată cu titlul de timbru de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013, cu chitanța nr_ ./19.11.2013, taxă pe care consideră că nu o datorează
Tribunalul va analiza, în consecință, dacă dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu ar putea fi într-adevăr considerate ca fiind în consonanță cu dispozițiile art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele de ocazie achiziționate din Uniunea Europeană în scopul punerii lor în circulație în România.
Dispozițiile art. 110 TFUE prevăd faptul că „(1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Astfel cum se arată și în doctrină, scopul art. 110 TFUE poate fi enunțat relativ simplu, respectiv „acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie”.
Cum Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art. 110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină[4] arătându-se faptul că această normă impune o „neutralitate totală (s.n. – S.G.) a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate”.
Prin Hotararea CJUE(Prima Camera) din 19 martie 2009 in cauza C-10/0, pronuntata impotriva Finlandei, Curtea a retinut ca, in materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art.90 TCE (actualmente art.110 din Tratatul privind Uniunea Europeana) urmareste sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne in ceea ce priveste concurenta dintre produsele importate si cele care se afla pe piata nationala(Hot. din 17 iulie 2008, Krawczyski, C 426/07, inca nepublicata, punctual 31 si jurisprudenta citata) Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 TCE(actualmente art. 110 din TFUE) doar daca este stabilit astfel incat sa excluda in toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decat produsele nationale si doar daca nu produce in niciun caz efecte discriminatorii.
De altfel, în multe ocazii instanța de la Luxembourg a reiterat faptul că, în ceea ce privește sarcinile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul mai-sus descris.
Din analiza reglementării timbrului de mediu prin O.U.G. nr.9/2013, tribunalul a reținut că, în acest moment, reglementarea este unitară, neexistând măsuri cu caracter discriminatoriu la atribuirea unui certificat de înmatriculare pentru autovehiculele de ocazie achiziționate din Uniunea Europeană în scopul punerii lor în circulație în România, față de autovehiculele aflate pe piața națională.
Prin urmare, față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.9/2013, pentru a obține înmatricularea acestui autoturism, reclamantul trebuia în mod legal să facă dovada achitării timbrului de mediu.
În considerarea celor de mai sus, constatând că suma achitată era datorată în vederea înmatriculării, în baza dispozițiilor art.1 și 18 din Legea 554/2004, Tribunalul a respins acțiunea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ formulată de reclamantul I. N. V., în contradictoriu cu pârâta DRGFP G., prin A.J.F.P. V., având ca obiect anularea Deciziei nr. 4540/29.10.2013, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1958 lei reprezentând sumă achitată cu titlul de timbru de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013, actualizată cu dobânda legală calculată la data plății efective, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I. N. V., considerând-o ca fiind pronunțată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material, în principal, sub aspectul nesocotirii dreptului UE.
În motivare recurentul invocă greșita interpretare și aplicare a Legii, OUG 9/2013 privind timbrul de mediu producând aceleași efecte discriminatorii și abuzive în aceleași condiții că și în forma aflată în vigoare anterior aplicării acesteia, prev. de OUG 50/2008 și Legea 9/2012. Consideră că nu datorează suma achitată și că a realizat o plată nedatorată.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Taxa plătită de reclamant a fost percepută și calculată în conf. cu disp. OUG nr. 9/2013.
În virtutea actului normativ precizat, timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule este perceput nu doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ci și pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care urmează să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Potrivit disp. art.110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții conform cărora pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 TCE.
Reglementat în modul prevăzut de OUG nr. 9/2013 timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule nu diminuează și nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nemaiexistând discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară a României privitoare la înmatricularea auto.
Prin urmare, Curtea apreciază că noul act normativ nu este contrar art.110 din TFUE, așa încât înmatricularea în România a autoturismului proprietatea reclamantei este condiționată, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, de dovedirea plății taxei prevăzute de OUG nr. 9/2013.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă I. N. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 941 din 30.05.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosar nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 1.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. B. V. M. S. L. C.
Grefier
F. B.
Red. LC- 24.10.2014
Tehnored. F.B. -5ex-24.10.2014
Fond. Tribunalul V. –jud. D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5946/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 134/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
