Alte cereri. Decizia nr. 7284/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7284/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 7677/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIE Nr. 7284/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător V. M. S.
Judecător L. C.
Grefier F. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței civile nr. 1241 din 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata–reclamantă P. A., intimata –pârâtă S. F. ORĂȘENESC TG.B. și intimata –chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, că reclamanta P. A. a depus întâmpinare,care a fost comunicată, că recursul este motivat și scutit de taxă judiciară de timbru și că s-a solicitat judecata în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1241 din 24.06.2014 Tribunalul G., secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii, ca nefondată.
A respins excepția prematurității promovării acțiunii, ca nefondată.
A admis acțiunea formulată de reclamanta P. A. in contradictoriu cu parata A. Finantelor Publice G. (actualmente Administrația Județeană A Finanțelor Publice G.).
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3597 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data plății, 04.03.2013 și până la data restituirii.
A obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294,corp A, sector 6.
A obligat chemata în garanție către pârâtă la plata sumei de 3597 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data plății, 04.03.2013 și până la data restituirii.
A obligat chemata în garanție către pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a declarat recurs invocând următoarele motive:
- prima instanță a soluționat greșit excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii formulată de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, motivat de faptul că dreptul comunitar este de aplicare directă. Decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante este un act administrativ, care a fost emis și contestat sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, Codului de procedură fiscală și Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; că prevederile ordonanței referitoare la restituirea taxei și dreptul comunitar nu exclud respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 și de Codul de procedură fiscală și că în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 146/12 ianuarie 2007 – Secția contencios administrativ și fiscal, că cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca inadmisibilă.
-prima instanță a apreciat în mod greșit că prevederile Legii nr. 9/2012 sunt discriminatorii și contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (TICE) deoarece sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene (UE). În dezvoltarea acestui motiv, a susținut că taxa pentru emisii poluante a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene; că sistemul de calcul al taxei pentru emisiile poluante conține elemente legate de norme de poluare, emisia de dioxid de carbon, capacitatea cilindrică, grila de reducere în funcție de vechimea autovehiculului, criterii recunoscute ca fiind obiective de Curtea de Justiție Europeană în cauza Akos Nasadi și Hona N., prin care a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Recursul este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/_ privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Curtea constată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., ceea ce atrage casarea acesteia.
Critica din primul motiv de recurs nu este întemeiată. Prima instanță în soluționarea excepțiilor în mod corect a avut în vedere decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus că „ procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Intimata reclamantă a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1477 lei cu chitanța . nr._ la data de 26 februarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 8 verso dosar fond; taxa stabilită prin decizia nr. 583 din 18 februarie 2013 (f. 8 dosar fond).
Curtea constată că această taxă a fost stabilită și achitată sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, situație în care în mod greșit prima instanță a dispus restituirea acesteia, ca nefiind datorată.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/_,
„ (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Prin urmare, toți cei care doresc să înmatriculeze autovehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand. Sunt excepții numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de Legea nr. 9/_, fie în formele anterioare.
Curtea constată că în forma prevăzută de Legea nr. 9/2012, care nu încalcă dreptul comunitar, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și pentru cele din România trebuie să se plătească o taxă identică.
În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de AJFP G. fiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 2 C.proc.civ. în referire la art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ să fie admis cu consecința casării sentinței în sensul că în rejudecare se va respinge acțiunea ca nefondată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 1241 din 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._
Casează sentința civilă 1241/2014 a Tribunalului G. și-n rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 1.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. B. V. M. S. L. C.
Grefier
F. B.
Red. VMS- 17.10.2014
Tehnored. F.B. -6ex-20.10.2014
Fond. Tribunalul G. –jud. D. M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2830/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5810/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
