Alte cereri. Decizia nr. 7347/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7347/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 5303/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7347/2014
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - M. M.
Judecător - V. P.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 891/12.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., intimata - chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu și intimatul reclamant C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 891/12.05.2014 Tribunalul G., secția de contencios administrativ și fiscal, a respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G. ca nefondată; a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., și cu chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect „anulare act administrativ”; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 2.504 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății, 25.10.2012 și pana la data restituirii și la cheltuielilor de judecata in sumă de 750,4 lei; a admis cererea de chemare in garanție; a obligat-o pe chemata în garanție către pârâta la plata sumei de 2.504 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății, 25.10.2012 și pana la data restituirii și la plata cheltuielilor de judecata in sumă de 750,4 lei.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (AJFP) a declarat recurs susținând că:
- prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceea că a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă cea imperativă.
- cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este inadmisibilă având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 conform cărora „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
- în mod greșit prima instanță a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității cererii de chemare în judecată. Prima instanță nu a avut în vedere Legea nr. 554/2004 care menționează, fără echivoc, la art. 7 faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului. Art. 8 din același act normativ precizează, de asemenea, că obiectul acțiunii judiciare în contencios îl constituie răspunsul la plângerea prealabilă. Instanța supremă a decis că, în acest caz, când nu s-a parcurs procedura prealabilă, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune (dec. nr. 4125/2006). În mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul a promovat acțiunea cu respectarea disp. art. 7 și art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, atât timp cât din actele depuse la dosar și din susținerile făcute rezultă fără echivoc faptul că acesta nu a îndeplinit procedura prealabilă.
- Normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene, așa cum rezultă din Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmise de Reprezentanta Permanentă a României pe lângă UE – Bruxelles și că prin Decizia nr. 802/2009 Curtea Constituțională a decis că O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare este constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva acesteia.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 891/12.05.2014 și, în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt la care a făcut aplicarea dispozițiilor Legii 9/2012 și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Recurenta a criticat în primul motiv de recurs (art. 488 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ.) „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești”, însă nu a precizat în ce constă situația gravă de natură a încălca principiul separației puterilor în stat. Altfel spus, recurenta nu a detaliat cum a interferat judecătorul cauzei în activitatea puterii legislative și care este textul de lege pe care l-a creat și aplicat la soluționarea cauzei dedusă judecății.
Nici criticile referitoare la soluționarea greșită a excepțiilor inadmisibilității și prematurității cererii de chemare în judecată nu sunt întemeiate.
În speță, fiind aplicabile dispozițiile unei legi speciale, și anume, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205 – 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizări instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Cum intimatul reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 04.07.2012 astfel cum rezultă din chitanța . nr._ (f. 9 doar fond) în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012 modificate prin OUG nr. 1/2012. Taxa pentru emisiile poluante, astfel cum este reglementată prin legea menționată mai sus, diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Prima instanță a reținut corect că Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și că C.J.C.E. în cauza - Michel Humblot, similară speței de față care vizează taxa specială din legislația românească, a arătat că „statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Așadar nu se poate vorbi de o armonizare a legii menționate mai sus cu legislația europeană.
De altfel, în conținutul deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE, întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de AJFP G., nefiind fondat urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 891/12.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2014.
Președinte, V. V. | Judecător, M. M. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. C. |
Red. VP/MC/ 31.10.2014/ 5 ex.
Fond: L. C.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8026/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 3170/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
