Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8026/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8026/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 5482/121/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 8026/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. G. T.
Judecător: L. C.
Judecător: C. R. M.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI G. și C. DE C. A ROMÂNIEI împotriva încheierii de ședință din data de 01.09.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentele-pârâte consilier juridic Ț. C. în baza delegației pe care o depune la dosar și pentru intimata-reclamantă răspunde consilier juridic T. D. în baza împuternicirii de reprezentare juridică pe care de asemenea o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este scutit de plata taxelor judiciare și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, C. constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul atât în susținerea cât și în combaterea motivelor acestuia.
Reprezentantul recurentelor-pârâte solicită admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate iar în rejudecare să se respingă cererea de suspendare a măsurii nr.23 alin.2 din Decizia 47 a Camerei de C. G..
În esență, apreciază că în mod nelegal prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții; că aceste două condiții nu sunt îndeplinite, context în care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată de către instanța de fond din data de 1.09.2014, motivat de faptul că c-au îndeplinit condițiile imperative reglementate de Legea 554, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat și anularea acestei decizii respectiv a încheierii pronunțată în cauză, apreciind că sunt incidente și prevederile Leg.124/2004.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr_ 14 reclamanta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI –CAMERA DE C. G., a solicitat anularea Încheierii nr. 97/05.08.2014 emisă de C. de C. și respectiv a măsurilor dispuse la punctul III din Decizia nr. 47/16.06.2014 emisă de Camera de C. G., precum și suspendarea executării acestora, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prin încheierea pronunțată la data de 01.09.2014 în dosar nr._ 14 Tribunalul G. a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A.J.O.F.M. G. și a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse la punctul 3, liniuța a doua din Decizia nr.47/16.06.2014 emisă de pârâta Camera de C. G., până la soluționarea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta C. de C. a României, solicitând casarea în tot a încheierii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării măsurii nr. II.3 alin. 2 din Decizia nr. 47/16.06.2014 emisă de Camera de C. G. ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în ceea ce privește condiția cazului bine justificat instanța de fond a reținut existența unor cauze pe rolul instanțelor de judecată, fără a preciza în ce măsură acest aspect ar fi de natură să producă o îndoială serioasă în privința actului administrativ atacat.
În realitate, ceea ce reține instanța de fond cu privire la cazul bine justificat este posibilitatea suspendării cauzei, prevăzută de art. 413 alin. Pct. 1 C.pr.civ., text de lege fără nicio legătură cu prezenta cauză și imposibil de încadrat ca fiind caz bine justificat.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut în vedere că litigiile aflate pe rolul instanțelor sunt în fapt măsuri dispuse de intimată, pentru ducerea la îndeplinire a măsurii nr. 7 din Decizia nr. 48/2012, ceea ce pune sub semnul întrebării și interesul entității în a formula prezenta acțiune.
Recurenta mai arată că, în opinia sa, în mod nelegal a apreciat instanța de fond că în cauză este îndeplinită condiția privind prevenirea producerii unei pagube iminente.
Arată recurenta că instanța de fond a ignorat un aspect esențial învederat de pârâtă, respectiv că însăși intimata a recunoscut prejudiciul în patrimoniul acesteia, pe care l-a înregistrat în contabilitate și a dispus măsuri de recuperare, context în care recomandarea făcută prin decizia emisă de Camera de C. G. nu poate fi de natură a crea un prejudiciu bugetului de stat care să justifice cererea de suspendare, ci dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului deja cauzat.
Pe de altă parte, nu se poate pune problema perturbării grave a funcționării entității reclamante, câtă vreme prejudiciul a fost stabilit, s-au dispus o . măsuri pentru recuperarea prejudiciului, obligația entității fiind de a continua măsurile de recuperare a prejudiciului, până la recuperarea integrală a acestuia.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ..
Intimata reclamantă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitata respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Intimata menționează că a dus la îndeplinire în totalitate măsurile dispuse la punctul 7 din Decizia Camerei de C. nr. 48/2012, astfel încât motivele invocate de către C. de C. a României nu se susțin.
De asemenea, pe rolul Tribunalului G. se află în rejudecare dosarul nr._ privind pe Hantatuc C. – funcționar public în cadru AJOFM G., având ca obiect anulare act administrativ, respectiv dispoziția de imputare nr. 85/14.05.2013 emisă de AJOFM G. tocmai pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse la pct. 7 din Decizia camerei de C. a Județului G. nr. 48/2012, cu termen de judecată la data de 27.10.2014.
Având în vedere specificul activității desfășurate de AJOFM, consideră că suspendarea este oportună până la soluționarea prezentei cauze pentru a se evita crearea unei situații juridice noi, care ar face anevoioasă repunerea părților în situația anterioară emiterii actului.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate C. de apel reține următoarele:
Prin Decizia nr. 47/16.06.2014 emisă de Camera de C. G. s-a stabilit în sarcina reclamantei la punctul 3, liniuța a doua, obligația de a continua să ducă la îndeplinire măsurile dispuse prin Decizia nr. 48/01.10.2012, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, respectiv să dispună măsurile legale pentru recuperarea,în termenul legal de prescripție, a prejudiciului reprezentând suma rămasă de recuperat din Fondul Național unic de asigurări de sănătate, referitoare la contribuția pentru concedii și indemnizații plătită de entitate pentru care nu s-ai depus cereri de recuperare, la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere pentru veniturile bugetare, măsuri de recuperare care vor putea viza și salariații proprii care nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în actele normative cu caracter intern.
Reclamanta a invocat în argumentarea cererii de suspendare a executării acestei măsuri faptul că a dus la îndeplinire în totalitate măsurile dispuse la punctul 7 din Decizia nr. 48/2012 emisă de C. a județului G..
Instanța constată că în Decizia nr. 47/16.06.2014 emisă de Camera de C. a județului G. sunt enumerate toate măsurile luate de A.J.O.F.M. G. pentru ducerea la îndeplinire a măsurii nr. 7 din Decizia nr. 48/2012.
Se concluzionează însă în Decizia nr. 47/2014 că, deși entitatea a întocmit și înregistrat la CAS G. declarațiile rectificative pentru perioada 2009-2010, a luat măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului, s-a îndreptat împotriva CAS G. formulând acțiune în instanță, a emis decizii de imputare pentru funcționarii publici, măsura nu este dusă la îndeplinire în totalitate, motivat de faptul că prejudiciul constatat nu s-a încasat deoarece instanța nu s-a pronunțat până la data finalizării auditului și în dosarul nr._ .
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este dat de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, prin paguba iminenta se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în practica sa, a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasa asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.
În cauză, prin prisma tuturor criteriilor și condițiilor impuse de lege, C. apreciază că în mod legal a considerat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării actului administrativ atacat.
Astfel, se reține că decizia emisă de recurentă obligă intimata la luarea unor măsuri legale de recuperare a prejudiciului, argumentându-se, astfel cum s-a arătat mai sus, faptul că „prejudiciul constatat nu s-a încasat deoarece instanța nu s-a pronunțat până la data finalizării auditului și în dosarul nr._ ”. Or, atât timp cât una dintre măsurile luate de către intimată în vederea ducerii la îndeplinire a măsurii nr. 7 din Decizia nr. 48/2012 este contestată de către funcționarul în privința căruia a fost emisă dispoziție de imputare, însă cauza nu a fost încă soluționată, în mod legal a apreciat instanța de fond că o asemenea împrejurare poate justifica suspendarea executării măsurii dispuse în sarcina intimatei la pct. 3 liniuța a doua din Decizia nr. 47/2014.
Pe de altă parte, eventuale alte măsuri de recuperare a ce ar putea viza alți salariați ai reclamantei, presupun, în mod corespunzător, litigii în instanță, cu implicații atât în buna desfășurarea a relațiilor de serviciu și a activității instituției, dar și din punct de vedere patrimonial, prin angajarea de costuri judiciare corespunzătoare care pot incumba intimatei.
Apoi, este de observat că în susținerea cererii de anulare a actului administrativ, intimata a invocat o . prevederi legale în temeiul cărora susține că nu există prejudiciu, respectiv o pierdere provocată patrimoniului public al statului, a căror interpretare și aplicare se impune a fi efectuată corespunzător în cadrul litigiului pe fondul cauzei. Fără a putea tranșa, în prezentul litigiu, justețea sau nu a motivelor invocate de reclamantă, C. apreciază că în cauză împrejurările invocate pot crea o îndoială asupra legalității actului administrativ, de natură să justifice măsura excepțională a suspendării.
C. reafirmă semnificația prezumției de legalitate, autenticitate si veridicitate care guvernează actul administrativ, precum și corolarul dat de principiul executării din oficiu a acestuia, care fac ca suspendarea actului administrativ să fie o situație de excepție. Aceasta însă nu înlătură posibilitatea și necesitatea de a se dispune suspendarea actului administrativ, atunci când motive întemeiate o justifică, precum s-a arătat în cauză.
Pentru aceste motive, C., reținând că hotărârea pronunțată de prima instanța este legală, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 N.C.proc.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI G. și C. DE C. A ROMÂNIEI împotriva încheierii de ședință din data de 01.09.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 14.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, F. B. |
Red/Tehno LTL/11.12.2014
Tehno FB/11.12.2014
Ex.5
Fond: D.Mărăcineau
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8025/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 7347/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
