Alte cereri. Decizia nr. 7719/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7719/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 4901/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENTRU CAUZE DE C. ADMIMNISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7719/R
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. P.
Judecător - A. B.
Judecător - M. M.
Grefier - E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., . împotriva sentinței civile nr. 930 din 14.05.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata reclamantă B. R., domiciliat în T., ..72, județ G. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, în cauza civilă având ca obiect restituirea taxei de poluare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.930 din 14.05.2014 Tribunalul G. a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii și excepția prematurității ca nefondate; a admis acțiunea privind pe reclamanta B. R., pe pârâta Administrația Finanțelor Publice T. (actualmente Serviciul Fiscal Municipal T.) și pe chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu București; a anulat decizia de calcul a taxei nr._/28.11.2012; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 7338 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, de la data plății 28.11.2012 și până la data restituirii precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43 lei; a admis cererea de chemare în garanție; a obligat-o pe chemata în garanție către pârâtă la plata sumei de 7338 lei reprezentând taxa emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, de la data plății 28.11.2012 și până la data restituirii precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43 lei.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de necompetență materială invocată prin întâmpinare, excepție care, în opinia sa, trebuia admisă în temeiul art.2 alin.1 lit.f din Legea 554/2004 deoarece reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ fiscal și nici nu a formulat cerere de restituire la organul emitent al actului.
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în sensul că instanța a motivat eronat hotărârea luată, invocând dispoziții legale abrogate la momentul achiziționării autovehiculului de către reclamantă; de asemenea în mod greșit s-au respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii motivat de faptul că dreptul comunitar este de directă aplicare or, dreptul comunitar nu exclude respectarea procedurilor prevăzute de Codul de procedură fiscală și Legea 554/2004 în sensul că reclamanta B. R. ar fi trebuit să parcurgă procedura prealabilă, aceasta fiind o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei recurenta pârâtă a precizat că Legea nr. 9/2012 a restabilit acordul cu normele europene, măsurile stabilite corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității b Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. De altfel în cauza Akos Nasadi si Hona N. s-a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor. Deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate reține că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art.90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, Curtea îl consideră nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Cauza de față are ca obiect un litigiu privind o taxă fiscală, astfel încât, potrivit articolului 10 aliniatele 1 și 3 din Legea 554/2004, competența de soluționare revine Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ, excepția necompetentei materiale urmând a fi respinsă.
În speță, fiind aplicabile dispozițiile unei legi speciale, și anume, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205 – 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizări instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Cum intimata reclamantă a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 20.11.2012 astfel cum rezultă din chitanța . nr._ (f. 11 doar fond) în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012 modificate prin OUG nr. 1/2012. Taxa pentru emisiile poluante, astfel cum este reglementată prin legea menționată mai sus, diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Prima instanță a reținut corect că Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și că C.J.C.E. în cauza - Michel Humblot, similară speței de față care vizează taxa specială din legislația românească, a arătat că „statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Așadar nu se poate vorbi de o armonizare a legii menționate mai sus cu legislația europeană.
De altfel, în conținutul deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE, întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de AJFP G., nefiind fondat urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., . împotriva sentinței civile nr. 930 din 14.05.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata reclamantă B. R., domiciliat în T., ..72, județ G. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.10.2014.
Președinte Judecător, Judecător,
V. P. A. B. M. M.
Grefier,
E. M. T.
Red.M. M. /17.11.2014
Tehnopred.E.M.T./17.11.2014
jud. fond-D.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 52/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1892/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
