Alte cereri. Decizia nr. 8081/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8081/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 8746/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8081/R
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte V. M. S.
Judecător I. A. B.
Judecător R. J.
Grefier V. M.
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1310/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, și recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1310 din 04.07.2014 a Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. ; s-a respins ca neîntemeiată excepția prematurității, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.; s-a admis acțiunea privind pe reclamantul D. V. - I. și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect anulare act administrativ; s-a dispus anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 319/24.01.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice G.; a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să restituie reclamantului suma de 5.067 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule; a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății – 29.01.2013 și până la achitarea integrală a debitului; a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.; a fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. la plata sumei de 5.067 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la plata dobânzii aferentă acestei sume, calculată de la data plății – 29.01.2013 și până la achitarea integrală a debitului și la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a declarat recurs invocând următoarele motive:
- prima instanță a soluționat greșit excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii formulată de reclamanta Administrația F. pentru Mediu, motivat de faptul că dreptul comunitar este de aplicare directă. Decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante este un act administrativ, care a fost emis și contestat sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, Codului de procedură fiscală și Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; că prevederile ordonanței referitoare la restituirea taxei și dreptul comunitar nu exclud respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 și de Codul de procedură fiscală și că în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 146/12 ianuarie 2007 – Secția contencios administrativ și fiscal, că cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca inadmisibilă.
- prima instanță a apreciat în mod greșit că prevederile Legii nr. 9/2012 sunt discriminatorii și contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (TICE) deoarece sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene (UE). În dezvoltarea acestui motiv, a susținut că taxa pentru emisii poluante a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene; că sistemul de calcul al taxei pentru emisiile poluante conține elemente legate de norme de poluare, emisia de dioxid de carbon, capacitatea cilindrică, grila de reducere în funcție de vechimea autovehiculului, criterii recunoscute ca fiind obiective de Curtea de Justiție Europeană în cauza Akos Nasadi și Hona N., prin care a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Recursul este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse referitoare la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/_ privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Curtea constată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., ceea ce atrage casarea acesteia.
Critica din primul motiv de recurs nu este întemeiată. Prima instanță în soluționarea excepțiilor în mod corect a avut în vedere decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus că „ procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Intimata reclamantă a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 5067 lei cu chitanța . nr._ la data de 29 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 4 dosar fond; taxa stabilită prin decizia nr. 319 din 24 ianuarie 2013 (f. 5 dosar fond).
Curtea constată că această taxă a fost stabilită și achitată sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, situație în care în mod greșit prima instanță a dispus restituirea acesteia, ca nefiind datorată.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/_,
„ (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Prin urmare, toți cei care doresc să înmatriculeze autovehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand. Sunt excepții numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de Legea nr. 9/_, fie în formele anterioare.
Curtea constată că în forma prevăzută de Legea nr. 9/2012, care nu încalcă dreptul comunitar, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și pentru cele din România trebuie să se plătească o taxă identică.
În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de AJFP G. fiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă în referire la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă să fie admis cu consecința casării sentinței în sensul că în rejudecare va fi respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. V.-I. și ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AJFP G. împotriva Administrației F. pentru Mediu, și va menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepțiilor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 1310 din 04.07.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ și în consecință;
Casează sentința civilă nr. 1310 din 04.07.2014 pronunțată de Tribunalul G. în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D. V.-I., ca nefondată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2014.
Președinte, V. M. S. | Judecător, I. A. B. | Judecător, R. J. |
Grefier, V. M. |
Red. VMS/10.11.2014
Tehnoredactat decizie VM/10.11.2014
5 ex./10.12.2014
Fond: Tribunalul G. – judecător: C.L.
..12.2014
AJFP G.
AFM București
D. V.-I.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 890/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8276/2014.... → |
|---|
