Anulare act administrativ. Hotărâre din 01-10-2014, Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 2161/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7236/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul C. I., împotriva sentinței civile nr.555/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul asistat de av.P. R. cu delegație la dosar și pentru intimata P. M., av.C. B. în substituirea domnului avocat N. G. G. care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, cauza este timbrată, s-a depus răspunsul la întâmpinare, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar concluzii scrise, chitanța cu care atestă achitarea onorariului de avocat și un extras de pe portalul Tribunalului V..
Apărătorul recurentului arată că față de faptul că prin întâmpinare a fost invocată excepția nulității cererii de recurs motivat de faptul că recursul nu este semnat de către un avocat, solicită a i se permite să suplinească această lipsă.
Apărătorul intimatei insistă în excepția invocată și consideră că cererea de suplinire a acestei lipse nu este legală deoarece ar presupune existența unui mandat la data formulării recursului și nu în acest moment și de altfel și avocatul prezent la termenul de azi este în substituire .
Curtea, apreciază că se pot complini lipsurile cererii de recurs prin semnarea acesteia de către avocat .
Apărătorul recurentului solicită admiterea probei cu înscrisuri, solicitând emiterea unei adrese către Primăria comunei M. prin care pentru ca aceasta să precizeze dacă pe cererea de demisiei a recurentului exista o viză a secretarului sau a primarului care să dovedească înregistrarea acesteia și modalitatea de soluționare, iar dacă nu există o asemenea viză, să precizeze intimata care este motivul pentru care nu există, și să depună decizia emisă de Primarul comunei M. prin care a anulat dispoziția nr.4/10.01.2013 .
Apărătorul intimatei față de probele solicitate, arată că nu se opune.
Curtea, apreciază că nu sunt utile soluționării cauzei probele solicitate, astfel că respinge cererea formulată în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului arată că toată problemele au apărut din cauză că multiplelor nereguli sesizate de recurent, și că a fost supus unor presiuni psihice are au dus la scrierea demisiei, dar fără ca recurentul să dorească acest lucru.
Mai arată că se presupune că cererea de demisie a recurentului a fost înregistrată la data de 5.02.2013, însă la momentul când se presupune că a fost înregistrată acea decizie, recurentul se afla sub efectul altei decizii de încetare a raporturilor de muncă, ceea ce este un nonsens și consideră că ceea ce s-a întâmplat este rezultatul imixtiunii politice. Mai invederează că recurentul a mai fost supus la presiuni, a mai fost forțat să formuleze o cerere de demisie și solicită a se avea în vedere că recurentul are vârsta de 62 de ani, are o vechime în muncă de 43 de ani, și că este imposibil ca acesta să-și dea demisia cu 4 ani înainte de pensionare.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de fond, anularea deciziei nr.116/6.03.2013, reintegrarea pe funcția deținută anterior cu plata drepturilor bănești la rata inflației la data plății. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei arată că este a patra demisie pe care o dă recurentul, toate demisiile pornind de la motivul presiunilor politice, demisii la care ulterior revenea, fiindu-i plătite drepturi salariale, concedii de odihnă . Mai invederează că la ultima demisie a revenit, invocând probleme familiale, intimata nepunând în aplicare demisia, iar după o lună, a formulat din nou o cerere de demisie de care unitatea a luat act emițând dispoziția contestată. Invederează că nu a existat nicio antedatare a acestei demisii, aceasta fiind înregistrată în registrul de corespondență la data la care a fost depusă.
Cu privire la presiunile politice invocate, arată că acestea nu sunt decât simple afirmații nefiind dovedite și este greu de crezut că acestea pot fi invocate, atâta timp cât cererea de demisie se încheie cu fraza „ vă mulțumesc frumos”.
Solicită respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentului arată că acesta nu a formulat decât 2 cereri de demisie și că prima cerere nu se referea la o demisie definitivă, ci solicita schimbarea dintr-o funcție în alta.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului V. sub nr._ /13.03.2013 reclamantul C. M.I. a chemat în judecata pe pârâta Primăria comunei M., solicitând anularea Dispoziției nr.116/06.03.2013 privind încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, începând cu data de 8 martie 2913.
A solicitat anularea dispoziției si reîncadrarea sa in funcția avuta anterior, cu plata drepturilor salariale si a cheltuielilor de judecata, actualizate cu rata inflației.
In motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat faptul ca nu a scris nici o demisie in luna februarie 2013, nu a semnat si nu exista la dosar nici o cerere in acest sens.
A arătat ca a solicitat lămuriri cu privire la aceasta demisie si a aflat ca cererea sa de demisie începând cu data de 1 aprilie 2013 a fost înregistrata la data de 5 februarie 2013, ca a formulat plângere penala in ceea ce privește înregistrarea acestei cereri, ca se încearcă intimidarea sa.
A solicitat admiterea acțiunii asa cum a fost formulata.
Nu a indicat temeiul de drept al actiunii.
In dovedirea susținerilor sale a depus la dosar înscrisuri ( filele 4-6).
A solicitat si proba cu expertiza medico- legala, dar ulterior a renunțat la administrarea acestei probe.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.04.2013 parata Primăria comunei M., prin Primar a solicitat respingerea actiunii.
A invocat excepția prematuritatii acțiunii motivat de faptul ca nu a fost parcursa procedura prealabila reglementata de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond, s-a arătat faptul că acțiunea este neîntemeiata, ca Dispoziția nr.116/2013 a fost emisa ca urmare a cererii reclamantului de demisie, cerere înregistrata sub nr.529/05.02.2013.
In dovedirea susținerilor sale a solicitat proba cu înscrisuri ( filele 12-13).
La data de 4 aprilie 2014, respectiv pana la primul termen, reclamantul si-a completat si precizat acțiunea.
A arătat ca solicita obligarea paratei si la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale.
Sub aspectul motivării acțiunii a aratat ca Cererea sa de demisie face referire expresa la data cu care intelege sa demisioneze, respectiv 01.04.2013 astfel ca cererea sa nu avea cum sa fie inregistrata in februarie 2013.
A aretat ca cererea sa nu este datată, aceasta fiind datata nelegal de reprezentanții primăriei, aspect sub care s-a formulat si plângere penala.
A arătat ca la data de 10.01.2013 P. M. a emis Decizia nr.4 privind încetarea raporturilor sale de serviciu, dispoziție anulata insa, conform dovezii anexate la precizări.
Reclamantul a arătat ca cererea de demisie a fost data in condiții de presiune, ea nefiind expresia voinței sale, ci rezultatul unor presiuni din partea angajatorului. Presiunile deriva din dosarul penal nr.5/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria Focșani.
A arătat ca Demisia nu poate produce efecte juridice cat timp a fost obținută prin violenta psihica, dol si viclenie.
A arătat ca nu i s-a acordat nici dreptul la preaviz, încălcându-se astfel prevederile legale.
In privința daunelor morale solicitate a arătat ca i s-a adus atingere demnitatii si imaginii sale in societate.
Reclamantul a preciza si temeiul de drept al acțiunii sale ca fiind: art.204 C.pr.civila, art.102 si 106 din Legea nr.188/1999 si Codul Muncii.
A solicitat proba cu înscrisuri si proba cu martori.
La solicitarea reclamantului a fost audiat martorul T. A., reclamantul renunțând la audierea martorului N. C..
Prin sentința civilă Nr. 555/2014 din data de 19 martie 2014 pronunțată în cauză tribunalul B. a respins acțiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare:
La data de 05.02.2013 la Primăria M., sub nr.529 este înregistrata cererea olografa a reclamantului C. M.I. prin care acesta demisionează din motive de sănătate din funcția de referent contabil in cadrul Primăriei comunei M. ( fila 6).
In cuprinsul acestei cereri reclamantul a arătat ca înțelege sa demisioneze începând cu data de 1 aprilie 2013.
Reclamantul a arătat prin acțiunea sa faptul ca aceasta cerere de demisie a fost nelegal înregistrata la data de 5 februarie 2013, acuzând păstrarea unor numere de ordine din Registrul de intrări-ieșiri ținut la pârâtă.
Tribunalul nu poate retine o asemenea alegație motivat de faptul ca aceasta împrejurare a fost cercetata in dosarul penal 1632/P/2013, iar prin Rezoluția din 01.08.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de primarul si respectiv secretarul comunei, ca urmare a plângerii formulate de C. M.I., reținându-se ca din cercetările efectuate s-a stabilit ca nu s-a comis nici o fapta penala, ca cererea de demisie a fost corect înregistrata in Registrul Primariei (filele 56-58 ).
Aceasta soluție nu a fost criticata de către reclamant, astfel ca fata de dispozițiile art.22 alin.1 din C.pr.penala vechi Tribunalul apreciaza ca aceasta soluție se bucura de autoritate in fata instanței civile in ceea ce priveste fapta si vinovata, mai exact lipsa oricărei forme de vinovatei.
In ceea ce privește modul de operare al cererii de demisie, Tribunalul apreciază ca parata primăria M. a respectat dispozițiile Legii nr.188/1999.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.97 alin.1 litera e) din Legea nr.188/1999 „Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții: (...) e) prin demisie.”.
Potrivit dispozițiilor art.102 din acelasi act normativ „Funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competența legală de numire în funcția publică. Demisia nu trebuie motivată și produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.”.
Din economia acestor dispoziții rezulta faptul ca nu prezintă relevanta data indicata de funcționar in cererea de demisie, aspect pe care se bazează reclamantul in acțiunea sa, ci doar momentul înregistrării Demisiei.
In cauza pendinte, cererea de demisie a fost înregistrata la data de 5 februarie 2013 sub nr.529 ( fila 6 ) iar raporturile de serviciu au încetat prin efectul acesteia, potrivit Dispoziției nr.116 din 6 martie 2013 începând cu data de 8 martie 2013, fiind respectat astfel termenul de 30 de zile de la înregistrare, termen expres prevăzut de art.102 din Legea nr.188/1999.
In ceea ce privește sustinerile reclamantului cu privire la obținerea acestei demisii prin violenta psihica, prin dol si viclenie, Tribunalul apreciază ca aceste împrejurări nu sunt dovedite.
Martorul audiat la cererea reclamantului nu a confirmat o asemenea situație de fapt, iar dosarul penal nr.5/P/2012 de asemenea nu confirma o asemenea situație de fapt. De altfel, in cererea de demisie reclamantul a precizat si motivul gestului sau si anume „ starea de sanatate”.
Tribunalul retine ca prin acțiunea asa cum a fost formulata inițial reclamantul nici nu a indicat vreo presiune psihica, violenta, dol sau viclenie in darea demisiei, aceste aspecte fiind relevate abia la data de 4 aprilie 2013.
Nu se poate retine lipsa cunoștințelor reclamantului in identificarea unor asemenea aspecte, dat fiind pe de-o parte functia pe care a detinut-o, de referent contabil, dar si experiența sa judiciara, față de Sentința civila nr.331 din 03.07.2009 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ .
Prin urmare, Tribunalul apreciază ținând seama si de experiența judiciara deja parcursa de catre reclamant, ca daca demisia ar fi fost influențata sau determinat psihic sau prin viclenie, acesta ar fi fost primul aspect relevat de catre reclamant.
In ceea ce privește momentul si modalitatea promovării acțiunii, respectiv direct la instanța si fara parcurgerea procedurii prealabile reglementate de art.7 din Legea nr.554/2004, Tribunalul retine ca reclamantul s-a adresat direct instanței de judecata, ca dispozițiile art.106 din Legea nr.188/1999 care fac trimitere la condițiile si termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ trebui interpretate astfel încât sa nu se creeze o discriminare intre personalul contractul si cel numit în funcții publice.
F. de aceste considerente, sesizarea directă a instanței de judecată nu contravine legii .
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul,criticând-o, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, nereținând că actul de demisie a fost provocat de către angajator, consimțământul reclamantului fiind viciat, aspecte care rezultă cu prisosință din înscrisurile existente la dosar, inclusiv din cele provenind din dosarul penal.
Pentru motivele expuse succint mai sus, reclamantul-recurent a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului ca nefiind redactat și exercitat prin avocat iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Curtea o apreciază nefondată și o va respinge ca atare față de împrejurarea că, ulterior promovării recursului, acesta a fost însușit de un avocat, împrejurare care exclude incidența în cauză a disp. art. 486 alin. 3 NCpr. civ.
Recursul de față este nefondat.
Pe fond, criticile recurentului se apreciază de Curte ca nefondate. Astfel, cererea de demisie este un act unilateral esențialmente irevocabil. În condițiile în care, astfel cum a reținut și prima instanță, cel care avea sarcina probei în speță( reclamantul) nu a dovedit că i-a fost viciat consimțământul, nu pot fi primite alegațiile acestuia referitoare la pretinsele presiuni venite din partea angajatorului.
Faptul că acțiunea reclamantului a fost calificată drept nefondată exclude obligația instanței de a se pronunța asupra capetelor de cerere accesorii( exempli gratia, acordarea de cheltuieli de judecată, plata unor daune etc.)
Constatând caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent hotărârii adoptate de prima instanță, Curtea urmează a face aplicarea în cauză a disp. art. 496 NCpr. civ. referitoare la respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr.555/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red-.G.I./30.10.2014
Dact.L.R./4 ex/31.10.2014
FOND S.F.N.
.>
| ← Obligaţia de a face. Hotărâre din 01-10-2014, Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 2297/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
