Anulare act administrativ. Decizia nr. 8036/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8036/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 8105/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 8036/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. G. T.
Judecător: L. C.
Judecător: C. R. M.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta . cu sediul în A. . județul C., împotriva sentinței nr.173/CA/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul intervenient S. P. de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local C. av.C. C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Apărătorul intimatului-intervenient solicită suplimentarea probei cu înscrisuri și depune la dosar practică judiciară.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul intimatului-intervenient.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului-intervenient în combaterea motivelor acestuia.
Apărătorul intimatului-intervenient solicită respingerea recursului formulat de către . ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că motivul de recurs invocat nu se înscrie în prevederile art.488 pct.8, ceea ce se critică fiind o împrejurare de fapt, respectiv aprecierile instanței cu privire la apartenența teritorială a teritoriilor în discuție respectiv a părții de sud a portului C., ceea ce excede motivelor de recurs prev. de art.488.
În măsura în care se va trece peste acest aspect solicită a se aprecia că apartenența zonei Portului Sud C. la mun.C. prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Arată că singurul argument invocat de . adrese, una din anul 2005, una din anul 2012, emise de o aceeași persoană.
Arată de asemenea că nu se impunea suspendarea până la soluționarea dosarului nr._/118/2013, acțiune introdusă de către Prefectul jud.C. pentru stabilirea unei delimitări. Apreciază că o astfel de hotărâre va produce efecte ulterior rămânerii sale irevocabile, în măsura în care se va trasa o altă linie de hotar decât cea care este folosită în prezent în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale. La acest moment arată că acțiunea se judecă pe fondul cauzei în stadiul efectuării unei expertize.
Dacă se va suspenda o astfel de cauză până la rămânerea irevocabilă a respectivei hotărâri, menționează că aproximativ 96 de agenți comerciali vor fi dublu impozitați până în anul 2016, deci ceea ce se apreciază pe calea prezentei acțiuni produce efecte în ceea ce privește creditorul bugetului la nivelul anului 2013, hotărârea producând efecte doar pentru viitor.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză arată că punctul de vedere al . pe două adrese emise de către Directorul temporar al oficiului de cadastru și Publicitate C. – fila 206 și 210 dosar. În fila 206 există un punct de vedere al O.C.P. C. din anul 2005 în care este înscris că se încredințează în administrarea . a Portului C., dar la sfârșit având o adăugire relevantă în sensul că prezentul înscris nu constituie probă în instanță.
Mai arată că în anul 2012, se revine cu o adresă în care se arată că portul este o entitate unică intabulată la mun.C., dar consideră că tot A. este competentă.
Apreciază că instanța de fond a dezlegat corect chestiunea sub aspect legal concluzionând că aceste adrese reprezintă numai niște puncte de vedere fără relevanță juridică iar textul art.11 din Leg.7/1996 prevede că dacă există o chestiune în discuție se va folosi limita unităților administrativ teritoriale utilizate de OCPI în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și înscrierea în cartea funciară.
Solicită a se avea în vedere și înscrisurile depuse astăzi la dosar reprezentând încheieri ale judecătorului delegat din anul 2002, prin care părți din acea zonă de sud a Portului C. au fost intabulate începând cu anul 2002 ca aparținând UAT C.. Ulterior, conform adresei A.N.C.P.I.-ului – fila 130 dosar fond – din anul 2001, din care rezultă că întreg Portul C. este inclus în limita intravilanului mun.C.. Ulterior, în anul 2006, din încheierile de carte funciară de intabulare definitiv a întregului Port C. ca aparținând mun.C., încheieri împotriva cărora . plângeri, arătând că în mod greșit s-au înscris în încheierile de intabulare ca acest teren aparține mun.C., ci în mod corect această parte ar aparține de A., instanța pronunțându-se prin hotărâre irevocabilă în sensul că s-au respins ca tardiv iar în fond și apel s-au respins ca neîntemeiate.
Consideră că în cauză există putere de lucru judecat pe chestiunea apartenenței, atât în ceea ce privește decizia nr.796 care a anulat HCLM abuziv, prin prisma hotărârile judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerile de carte funciară formulate de . prisma practicii judiciare depusă astăzi la dosar. Arată că există aproximativ 40 de cauze în care S. P. de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local C. are calitate de intervenient pentru practicarea unei practici unitare și aproape 20 din ele s-au soluționat irevocabil, în toate fiind anulate actele de emite de .> Pentru aceste motive solicită respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și cheltuielile de deplasare conform actelor depuse la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 09.09.2013 reclamanta . a chemat în judecată . și Impozite pentru anularea deciziei 9924/2013, deciziei de impunere 5555/2013 privind stabilirea impozitului pe clădiri aferent anului 2013 în cuantum de 10.190 lei, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.861 lei reprezentând contravalo9area impozitului pe clădiri aferent anului 2012, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 173/CA/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta s-a luat act de cererea de renunțare la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.861 lei.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ..
S-a admis cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C..
S-a anulat decizia nr.9924/29.04.2013 emisă de . cale de consecință s-a dispus anularea deciziei de impunere nr.5555/04.03.2013 emisă de pârâtă privind stabilirea impozitului pe clădiri datorat de reclamantă aferent anului 2013.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâta ., solicitând în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. 8 N.C.P.C. casarea hotărârii și în rejudecare respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată .
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că instanța a făcut abstracție de dispozițiile art. 249 Cod fiscal și de împrejurarea că imobilele în discuție sunt situate în zona Portului C. Sud A., respectiv pe raza unității teritoriale A..
Suprafața de teren pe care se află imobilele respective este un teren nou câștigat asupra mării prin construcția digului de larg după anul 1968 când a fost aprobată Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriulu8i Republicii Socialiste România. Mai exact în anul 1982 prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea N. s-a obținut această suprafață de teren în continuarea teritoriului administrativ al Comunei A..
În aceste condiții este evident ca pentru această suprafață de teren ce4 se află în incinta portului și în dreptul unității administrative A. ce nu a fost niciodată prin Lege grănițuită nu poate trece în cadrul unității administrativ teritoriale a Municipiului C..
Mai mult decât atât la momentul în care s-a încercat a se efectua delimitarea administrativă în baza prevederilor art.4.2.20 din Normele Tehnica pentru introducerea cadastrului general aprobate prin ordinul nr.534/01.10.2001 al Ministerului Administrației Publice și în baza procesului verbal nr.1415/09.03.2004 OCPI C. a inclus în administrarea provizorie a Comunei A. suprafața de teren de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de sud al Portului C. Sud A.. A se vedea adresa OCPI nr.3137/18.05.2005 către Prefectura C..
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamanta . a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în mod corect, instanța de fond analizând competența celor două unități administrative raportat la prevederile art.249 alin.2 din Codul fiscal a reținut în mod corect că, prin adresa nr.3137/18.05.2005 OCPI C., în conformitate cu art.45.2.20 pct.(d) din Ord. nr.534/2001 și procesul verbal nr.1415/2004 a inclus în administrarea provizorie a comunei A. suprafața de 988 ha, câștigată din mare prin construcția digului de sud a Portului C. Sud A.. Însă, a mai constatat instanța de fond și faptul că, prin încheierile de intabulare nr.2565/13.02.2006 și nr.2564/13.02.2006, această suprafață a fost inclusă și intabulată în intravilanul Municipiului C., fiind alocat număr cadastral înscris în cartea funciară a Municipiului C..
Cu toate acestea, Consiliul Local A. a emis HCL A. nr.383/23.03.2009, prin care, la art.2 a fost aprobată includerea în administrarea teritorială a comunei A. a suprafeței de 998 ha, din incinta Portului C. – Sud A., iar la art.3 s-a prevăzut că toate taxele și impozitele pe respectiva suprafață de 998 ha în incinta Portului C. – Sud A. se colectează și se încasează de către .> Instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, această hotărâre a fost anulată prin sentința civilă nr.1320/2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr.4910/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.796/2011 a Curții de Apel C., prin care în considerente, instanța Curții de Apel reține că problema arondării administrativ teritoriale a terenului litigios a fost tranșată definitiv prin emiterea de către OCPI C. a încheierilor de intabulare, situația provizorie subzistând numai până la data definitivării cadastrului în anul 2006.
În urma deciziei nr.796/2011 a Curții de Apel C., SPIT C. a înștiințat i-a înștiințat pentru a depune declarația fiscală astfel că, începând cu 2012, s-au înregistrat pe rolul fiscal a Municipiului C..
Apreciază, că în mod corect a constatat instanța de fond că, în situația în care în anul 2006 s-a întocmit documentația cadastrală cu mențiunea apartenenței terenului în litigiu către UAT a Municipiului C., față de acest teren, conform art.11 alin.5 din Legea nr.7/1996, atât . Municipiul C. au obligația de a folosi limitele unităților administrative conform documentației cadastrale și a înscrierilor în cartea funciară potrivit încheierilor de intabulare.
În privința adresei nr.2488/2012, instanța a reținut în mod corect că apărarea pârâtei nu poate fi primită având în vedere că prin această adresă OCPI C. arată că din punctul său de vedere teritoriul contestat aparține Comunei A. doar până la stabilirea limitelor administrativ teritoriale prin act normativ, iar această adresă reprezintă doar un punct de vedere ce nu poate înlătura dispozițiile legale, respectiv artt.11 alin.5 din Legea nr.7/1996.
Apreciază că prin sentința civilă nr.1320/21.10.2010 pronunțată de Tribunalul C. că instanța de contencios admi9nistrativ în dosarul civil nr._ – intrată sub autoritatea lucrului judecat – s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanții Instituția Prefectului Județului C. și C.N. – Administrația Porturilor Maritime SA și anularea HCL A. nr.38/23.03.2009, soluție menținută de către Curtea de Apel C., ca urmare a respingerii recursului formulat de . și Consiliul Local al comunei A., prin decizia irevocabilă nr.769/CA/12.09.2011, astfel încât, începând din acest moment al soluționării irevocabile a acestui titlu s-a clarificat apartenența teritorială a clădirilor supuse obligației de impozitare, la unitatea administrativ – teritorială a Municipiului C., situație în care și impozitul pe clădiri era datorat numai către bugetul local al Municipiului C., în raport cu prevederile art.249 alin.2 din Codul fiscal.
În cauză a formulat întâmpinare și intimatul intervenient S. P. de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local C. care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Se susține că Portul Constanta este o entitate unică, iar teritoriu acestuia este teren domeniu public al statului, de interes național, concesionat de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA C..
În ceea ce privește intabularea terenului în cauză, încă din anul 2001, teritoriul Zonei Libere C. ( exploatat de Regia Autonomă Administrația Zonei Libere C. Sud) situat în Portul C., la sud de Canalul D. - Marea N., a fost intabulat ca aparținând Municipiul C..
În anul 2006, odată cu finalizarea cadastrului la nivelul Portului C., întreaga suprafață de teren a portului, de 34.990.704 m.p., care includ și suprafața de teren în discuție, a fost intabulată în cartea funciară prin Încheierea de intabulare nr.2564/13.02.2006 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., fiind alocat număr cadastral cod 2 798/118, deschizându-se Cartea Funciară a terenului pe unitatea administrativ – teritorială a Municipiului C. sub nr.892, intabulându-se astfel dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea Statului Român.
Conform acestei încheieri de intabulare și documentației cadastrale în baza căreia s-a făcut intabularea ( Fișa Corpului de Proprietate), teritoriul administrativ în care se află Portul C. este localitatea C..
Înscrierea în cartea funciară a Municipiului C. a avut la bază Adresa nr.59/24.04.2001 emisă de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, în care se precizează:
„Conform PUG-ului existent la acest moment, Portul C. este inclus în limita intravilanului Municipiului C., lucru care trebuie precizat în fișa bunului imobil”.
Faptul că întreg Portul C. face parte din intravilanul Municipiului C., rezultă și din Planul Urbanistic General al Municipiului C., aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. nr.31/01.04.1997.
Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local C. nr.113/27.02.2008, pentru Portul C. a fost aprobat și Planul Urbanistic Zonal – Port C., plan care se află în corelare cu Planul Urbanistic General al Municipiului C..
În martie 2013, prin Hotărâre a Consiliului Local C., valabilitatea PUG-ului Municipiului C. a fost prelungită până la data de 11.02.2016.
Încheierea de intabulare nr.2564/13.02.2006, valabilă și definitivă p0rin respingerea cererii de rectificare formulate de . că întreg terenul Portului C. ( inclusiv suprafața de 988 ha disputată) se află pe teritoriul administrativ al Municipiului C..
S-a statuat cu putere de lucru judecat, de către instanțele judecătorești române, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, că suprafața disputată de 988 ha din zona Portului C. Sud este arondată din punct de vedere administrativ – teritorial Municipiului C., și nu Comunei A..
Prin adresa nr.59/24.04.2001 a Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartologie, s-a arătat explicit că portul C. este inclus în limita intravilanului Portului C., lucru car5e trebuie precizat în fișa bunului imobil.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 249 Cod procedură fiscală impozitele pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, orașului sau municipiului în care se află amplasat imobilul, iar potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 in cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecății, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale vor folosi limitele unităților administrativ-teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară.
În speță, Curtea apreciază că, față de conținutul încheierilor de intabulare definitive depuse la dosar, întreaga suprafața a Portului Constanta a fost înscrisa în cartea funciara a Municipiului Constanta.
Astfel, contrar susținerilor recurentei pârâte situația provizorie relevată de adresa nr. 3137/18.05.2005 emisă de O.C.P.I. C. a subzistat numai până la data definitivării cadastrului în anul 2006.
Atât timp cât în cauza nu s-a făcut dovada că litigiul privind limitele teritoriale ale celor două unități administrativ teritoriale ar fi fost soluționat definitiv în sensul stabilirii unor alte limite teritoriale decât cele ce rezulta din încheierile de intabulare definitive, iar punctul de vedere exprimat de O.C.P.I. C. în cuprinsul adresei nr. 2488/2012 este lipsit de relevanță juridică nefiind de natură să atragă nulitatea încheierilor de intabulare definitive sau să înlăture aplicarea art. 11 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, Curtea de Apel constată că nu se confirmă nici una dintre criticile aduse de recurenta-pârâtă.
În consecință, văzând și împrejurarea că H.C.L A. nr. 38/23.03.2009 a fost anulată prin hotărâre judecătoreasca rămasă definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel își însușește punctul de vedere al instanței de fond în sensul că recurenta intimata nu era competenta potrivit disp. art. 249 Cod procedură fiscală să emită titlurile de creanță contestate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 Noul Cod procedură fiscală. Curtea de Apel urmează să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 453 N.C.P.C. să oblige recurenta la plata sumei de 677,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, onorariu avocat și cheltuieli de deplasare, conform înscrisurilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de pârâta . cu sediul în A. . județul C., împotriva sentinței nr.173/CA/23.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta . la plata sumei de 677,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-intervenient S. P. de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local C..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, F. B. |
Red/Tehno/LC/08.12.2014
Tehno ZE/08.12.2014
Ex.6
Fond:
| ← Pretentii. Decizia nr. 5583/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5901/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
