Anulare act administrativ. Decizia nr. 2562/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2562/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 3023/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2562/2014
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Filuța E. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani cu sediul în ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 4833 din 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul reclamant lipsă avocat M. E. – cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, au fost depuse la dosar relațiile solicitate de la recurent, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri .
Apărătorul reclamantului, avocat M. E., consideră că amenzile aplicate de agenții constatatori au fost corect aplicate, fiind conforme cu dispozițiile legale, acest lucru rezultă atât din disp.art.23 a Legii 171/2010, cât și HG 996/2008 .
Ori este de notorietate faptul că, aceste registre se dau în baza unor acorduri, nu așa oricum, pe care ei le eliberează ,mai departe.
Consideră că nu se putea reține vinovăția, nu putea fi antrenată răspunderea civilă.
Au plecat corect ,în sensul că cei ce au fost sancționați, au și plătit amenzile.
Solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli privind onorariul și cheltuieli privind transportul până la instanță, pentru două termene de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ 2/2013, reclamantul O. V.-C. a chemat în judecată pârâtul I. Focșani pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia de imputare nr.48/21.02.2013.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia este nelegală, întrucât a fost emisă peste termenul de 30 de zile prev. de art.85 alin.1 din Legea 188/1999, paguba fiind constată la 31.10.2012. Pe cale de excepție a invocat decăderea pârâtului din dreptul de a emite decizia.
Pe fondul cauzei, a solicitat anularea deciziei întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii prevăzute de art.84 din Legea nr.188/1999.
Pârâtul nu a suferit nici un prejudiciu, iar la exercitarea atribuțiilor de serviciu a respectat disp. art.21 lit.c și d din Legea nr.171/2010, stabilind corect sancțiunea contravențională.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât decizia a fost emisă, după ce s-a stabilit întinderea prejudiciului și sunt întrunite condițiile răspunderii prev. de art.84 din Legea nr.188/1999.
Prin sentința civilă nr.4833/2013 din data de 17 septembrie 2013, Tribunalul B. va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității emiterii deciziei și a admis acțiunea reclamantului, dispunând, pe cale de consecință, anularea Deciziei 48/21.02.2013 și înlăturarea obligării reclamantului de a achita cu titlu de prejudiciu suma de 17.250 lei. De asemenea, a fost obligat pârâtul la 17.043 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin Raportul de control al Curții de Conturi nr.7138/31.10.2012, s-a reținut că mai mulți agenți constatatori din cadrul I. Focșani au încălcat dispozițiile legale privind constatarea și sancționarea contravențiilor silvice stabilind eronat limitele amenzii.
Împotriva acestui raport s-au formulat obiecțiuni care au fost respinse.
Prin Decizia nr.64/29.11.2012 s-a dispus ca pârâtul să stabilească întinderea prejudiciului și să ia măsuri de recuperare, termenul de realizare fiind 15 martie 2013.
Comisia desemnată în baza acestei decizii a stabilit în sarcina reclamantului O. V.-C. un prejudiciu de 17.250 lei, raportul în acest sens fiind înregistrat la nr.846/31.01.2013.
La 21.02.2013 se emite Decizia de imputare 48 care face obiectul acțiunii de față, fiind respectat termenul de 30 zile de la stabilirea pagubei, așa cum prevede art.85 alin.1 din Legea 188/1999.
Așa fiind, excepția tardivității emiterii deciziei se privește ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se constată următoarele:
Potrivit art. 75 din Legea 188/1999 reclamantul – agent constatator în cadrul I. Focșani asimilat funcționarului public – răspunde pentru încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu.
Pentru a răspunde material este necesar să fie întrunite condițiile prev. de art.84 din același act normativ.
În cazul de față, prejudiciul pe care reclamantul l-ar fi adus patrimoniului pârâtului nu este cert.
Suma în discuție reprezintă însumarea unor amenzi care fac obiectul controlului instanțelor judecătorești și care în cazul în care se execută se varsă potrivit art.34 din Legea 171/2010.
Nu se poate reține în consecință paguba certă pe care a suferit-o pârâtul.
Pe de altă parte, în ce privește vinovăția se constată că Legea 171/2010 nu are dispoziții exprese privind subiectul activ al contravențiilor silvice și nu face distincție între persoanele fizice și juridice.
Din examinarea textelor de referință nu rezultă dacă în cazul contravențiilor reținute prin cele 8 procese verbale nu operează excepția prev. în ultima ipoteză a art.23 din Legea 171/2010.
Ori reclamantului care a sancționat contravențiile cu limitele certe ale amenzii nu i se poate imputa ambiguitatea actului normativ, vinovăția sa nefiind dovedită.
Așa fiind, se apreciază că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii prev. de art.84 din Legea 188/1999, ceea ce relevă nelegalitatea deciziei de imputare.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Greșit a reținut prima instanță faptul că în speță prejudiciu nu este cert de vreme ce organele de control ale Curții de Conturi au reținut existența prejudiciului.
Greșit a statuat judecătorul fondului în sensul lipsei de vinovăție a reclamantului, în condițiile în care I., în calitate de autoritate verificată, nu are competența de a invalida cele reținute referitor la acest aspect prin raportul organelor de control din cadrul Curții de Conturi–Camera de Conturi V. înregistrat la nr. 7138/31.10.2013.
Greșit au fost admise reclamantului în integralitate cheltuielile de judecată solicitate, onorariul de avocat fiind excesiv în raport de complexitatea cauzei.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta a solicitat reformarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și anularea deciziei ca fiind tardiv emisă, susținând, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția invocată de dânsul. A mai arătat intimatul că sunt neîntemeiate criticile recurentei întemeiat pe concluziile raportului de control al Curții de Conturi câtă vreme în acest raport nu s-a stabilit vreo sumă care să fie imputată reclamantului. Mai mult decât atât, prejudiciul nu poate fi considerat cert câtă vreme acesta consistă din însumarea unor amenzi care fac obiectul controlului instanțelor judecătorești și care, în cazul în acer se vor executa, se vor vărsa potrivit art. 34 din Legea nr. 171/2010 la bugetul de stat.
În privința cheltuielilor de judecată, în sentință s-a strecurat o eroare materială cu privire la cuantumul onorariului de avocat, eroare ce a fost deja îndreptată prin încheierea din 23.10.2013 în sensul menționării sumei de 1704, 3 lei în loc de_ lei.
Recursul de față se apreciază nefondat.
În condițiile în care reclamantul nu a formulat recurs, nu poate fi primită solicitarea sa de a se admite excepția decăderii pârâtei din dreptul de a mai emite decizie de imputare, solicitare formulată în cadrul întâmpinării.
Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Chiar dacă organele de control ale Curții de Conturi au semnala existența unui prejudiciu în patrimoniul pârâtei, o atare constatare nu o obligă pe pârâtă să recupereze oricum, oricând și de la oricine prejudiciul în discuție, ci un atare demers presupune stabilirea întinderii exacte a prejudiciului și a persoanelor direct responsabile de producerea acestuia. În speță, nu numai că întinderea prejudiciului nu este certă, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, dar acesta nu poate fi pus în sarcina reclamantului de vreme ce nu s-a probat nesocotirea de către dânsul a vreunei atribuții de serviciu ori a unei dispoziții legale în aplicare amenzilor contravenționale, fiind vorba, în speță, de însumarea unor amenzi aplicate, fără a se specifica care dintre ele privesc contravențiile al căror subiect activ este în exclusivitate o persoană juridică, caz în care cuantumul amenzii aplicate nu trebuie majorat.
Întrucât dispozițiile Legii nr. 171/2010 nu sunt suficient de clare în privința sancțiunilor aplicabile exclusiv persoanelor juridice și, respectiv, a celor care se aplică deopotrivă persoanelor fizice și celor juridice, Curtea apreciază că o atare ambiguitate nu este imputabilă reclamantului.
Față de cele mai sus arătate, Curtea urmează a respinge criticile recurentei privitoare la greșita anulare a deciziei de imputare.
Având în vedere faptul că în acordarea cheltuielilor de judecată s-a strecurat o eroare materială care a fost îndreptată de prima instanță și că onorariul de avocat acordat în speță este unul rezonabil în raport cu complexitatea cauzei, se apreciază neîntemeiată și critica formulată de pârâtă sub acest aspect.
În conformitate cu disp. art. 496 alin. 1 N.C.pr. civ., urmează a respinge recursul de față.
Văzând și disp.a rt. 453 alin. (1) N.C.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani cu sediul în ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 4833 din 17.09.2013, pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani să-i plătească intimatului O. V.-C. suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, (onorar avocat și cheltuieli de transport).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. L. P. G. I. V. M. D.
Grefier,
Filuța E. D.
Red.GI/11.04.2014
Tehnored.14.04.2014/2ex.
Fond – F.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1272/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5680/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
