Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3243/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3243/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 5649/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 3243/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M. D.
Judecător: E. L. P.
Judecător: G. I.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI cu sediul în București, ..22-24 sect.1- CAMERA DE C. V., împotriva sentinței nr.5757/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic Ț. C. D., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatei-reclamante Casa de Asigurări de Sănătate V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea arată că prin serviciul registratură al instanței recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat C. constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor acestuia.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită respingerea nulității recursului invocată de către intimată prin întâmpinare, să se observe că s-a invocat prin motivele de recurs ca și temei de drept art.488 pct.8, situație în care apreciază că excepția este nefondată.
Pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se caseze sentința recurată iar în rejudecare să se respingă cererea de suspendare ca fiind neîntemeiată. Apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a disp.art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ în sensul că în cauză nu erau îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute pentru a se dispune suspendarea.
C.:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ , reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate V., în contradictoriu cu pârâtul C. de C. a României, a solicitat suspendarea executării Încheierii nr.98/2013 emisă de către C. de C. a României, prin care a fost respinsă contestația formulată de Casa de Asigurări de Sănătate V. împotriva Deciziei nr.30/2013 emisă de către Camera de C. V..
În motivarea cererii s-a arătat că, la pct.2 din Decizia nr.30/2013 s-a menționat că „ pentru veniturile din activități agricole realizate de 6.068 de contribuabili persoane fizice care au obținut în anii 2009-2011 venituri din agricultură, de natura celor prevăzute la art.257 lit.c din L.95/2006 nu a fost stabilită, înregistrată, urmărită și încasată contribuția pentru asigurări sociale datorată” și, în mod eronat, Camera de C. V. a luat măsura de la pct.I lit.c privind „stabilirea tuturor creanțelor cuvenite bugetului CASS, inclusiv a creanțelor fiscale accesorii, provenind din obligațiile de plată datorate, dar nedeclarate de contribuabilii care realizează venituri din activitățile independente și din agricultură și silvicultură(activități agricole)”, deoarece aceste obligații au fost calculate conform Protocolului în SIUI.
S-a mai arătat că, prin Decizia nr.98/2013, C. de C. a reținut că se fac aplicabile dispozițiile cuprinse în art.61 și 62 din O.G. nr.92/2003, în condițiile în care C. V. a respectat și a pus în aplicare Protocolul în vigoare, că este subordonata CNAS și este obligată să respecte dispozițiile acesteia, neavând competență nici să modifice Protocolul și nici să pună în aplicare măsura dispusă de C. de C., deoarece ar încălca dispozițiile legale, depășindu-și atribuțiile.
S-a mai arătat că în mod nejustificat Camera de C. V. a utilizat, pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor sale, altă bază de date decât cea din SIUI, în condițiile în care baza de date solicitată de Camera de C. de la ANAF, prin care s-a comunicat conținutul declarației 205, putea fi utilizată doar cu titlu informativ.
S-a arătat că există incertitudini privind veniturile din agricultură la care se calculează contribuția la asigurările de sănătate (D205, D221), fapt ce a generat profunde nemulțumiri în rândul contribuabililor care au fost obligați si la plata unor majorări de întârziere aferente anilor 2009-2011.
S-a mai arătat că, prin adresa nr.CB 6636/03.07.2013 a CNAS transmisă caselor de asigurări de sănătate județene, în paragraful 2 se menționează în mod expres :”În urma discuțiilor purtate cu reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă o . de neconcordanțe între bazele de date informatice raportate de casele de asigurări de sănătate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate către Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cu privire la conținutul pct.2 lit.a din decizia nr.30/2013- „prescrierea dreptului de a cere executarea silită se datorează modului defectuos de organizare a activității de executare silită la nivelul C.A.S. V.. Astfel, nici o persoană nu a fost împuternicită să efectueze activitate de executare silită a debitorilor la FNUASS …”, s-a arătat că organizarea activității de executare silită s-a raportat la numărul de salariați ai casei de Asigurări de Sănătate, respectiv, la salariatul care desfășoară activități de executare silită, făcând în mod repetat demersuri la CNASA pentru suplimentarea unui post la compartimentul de control și executare silită, fără rezultat.
S-a arătat că cererea de suspendare îndeplinește cerințele art.15 din legea nr.554/2004 cu privire la existența cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente, având în vedere faptul că incertitudinea modului de stabilire a contribuției la asigurările de sănătate pentru considerentele enumerate mai sus (la care declarații se raportează veniturile D205, D211) și neconcordanțele dintre bazele de date (aspect cunoscut chiar de CNAS) poate genera un mod greșit de stabilire a contribuției datorate Fondului de Sănătate, cu riscul unor dosare pierdute de către Casa de Asigurări de Sănătate și a cheltuielilor de judecată.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus actele la care a făcut referire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură fiscală și art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Ulterior, reclamanta a arătat și a făcut dovada că a înregistrat și este în curs de judecată dosarul nr._ având ca obiect fondul cauzei privind cererea de anulare a actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o în prezenta cauză, temeiul legal al cererii fiind indicat ca art.15 din Legea nr.554/2004.
S-a mai arătat că, urmare a deciziei Camerei de C., sunt pe rolul instanțelor în acest moment sute de dosare și numărul lor este în creștere.
Legal citată, pârâta C. de C. a României a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat că nu se pune problema ilegalității deciziei a cărei suspendare se cere deoarece aceasta ,atât pe fond cât și pe formă, este în strictă conformitate cu legea.
S-a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 și că, în situația în care s-ar dispune suspendarea unui act de control al Curții de C., ar fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept.
S-a mai arătat că decizia Camerei de C. V. nu a făcut decât să stabilească măsuri pentru .>
Prin sentința nr. 5757/2013 a Tribunalului V. a fost admisă cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul V. în dosarul nr._ formulată de reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V. în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMANIEI - CAMERA DE C. VN și, în consecință:
În baza dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004, în referire la art.14 din Legea nr.554/2004, s-a dispus suspendarea executării pct.2 din Decizia Camerei de C. V. nr.30/2013 și a măsurilor dispuse cu privire la acesta, precum și suspendarea Încheierii nr.98/09.09.2013 a Curții de C. a României, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva acestor decizii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar principiul legalității actelor administrative impune, în egală măsură, ca, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, să fie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil .
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, tribunalul a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul a reținut că reclamanta a formulat la C. de Apel G. cererea înregistrată sub nr._ având ca obiect acțiune în contencios administrativ pentru anularea deciziilor a căror suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V., prin Sentința civilă nr.239/12.11.2013.
A mai reținut că există aparența unor argumente de nelegalitate, cu privire la deciziile menționate, în condițiile în care chiar emitentul deciziilor de impunere afirmă că există incertitudini privind veniturile din agricultură la care se calculează contribuția la asigurările de sănătate (D205, D221), precum și față de faptul că, prin adresa nr.CB 6636/03.07.2013 a CNAS transmisă caselor de asigurări de sănătate județene, în paragraful 2 se menționează în mod expres :”În urma discuțiilor purtate cu reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă o . de neconcordanțe între bazele de date informatice raportate de casele de asigurări de sănătate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate către Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Tribunalul a reținut și faptul că nu poate fi primită apărarea pârâtei, în sensul că, prin suspendarea unui act de control al Curții de C., ar fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept, legea aplicându-se în mod egal, indiferent de persoana și importanța instituției cu atribuții de control.
Văzând că, în cauză, cazul bine justificat este dovedit iar, cu privire la producerea unei pagube iminente, aceasta este reprezentată chiar de demararea a sute de procese în urma măsurilor dispuse de către C. de C., considerate nelegale, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, motivat de faptul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prev. de art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
A arătat în esență că reclamanta nu a reușit să demonstreze îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 15 în referire la art. 14 din Legea 554/2004, astfel că nu se justifică admiterea cererii de suspendare .
A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de suspendare.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în primul rând excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, C. apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală, a cărei reformare nu se impune.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.
Așa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În cauza de față însă, reclamanta s-a referit și a susținut acest element, dovedind că a atacat actul administrativ, susținând și motivând nelegalitatea acestuia.
A susținut că incertitudinea modului de stabilire a contribuției la asigurările de sănătate( la care declarații se raportează veniturile- D – 205 sau D- 221)și neconcoradnțele dintre bazele de date raportate de casele de asigurări de sănătate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate către Agenția Națională de Administrare Fiscală, a generat un mod greșit de stabilire a contribuției datorate fondului de sănătate, fiind pierdute în prezent sute de dosare de către Casa de Asigurări de Sănătate, în cadrul contestațiilor formulate de persoanele vătămate împotriva deciziilor de impunere emise de aceasta.
În privința pagubei iminente, este însă evident că punerea în executare a deciziei contestate duce, inevitabil la de demararea a sute de procese în urma măsurilor dispuse de către C. de C., considerate nelegale .
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerile reclamantei confirmă iminența pagubei condiționată de punerea de îndată în executare a deciziei atacate.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 496 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI.
Intimata C. V. a invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 486 alin. 1 lit. d și alin. 3 C.proc.civ., respectiv neindicarea și nedezvoltarea motivelor de recurs.
Însă la o simplă analiză a cererii de recurs se poate constata că aceasta cuprinde atât motivele de fapt cât și temeiul de drept al recursului, motiv pentru care excepția nulității recursului va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate V. cu sediul în mun.Focșani, ..52 bis jud.V..
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI cu sediul în București, ..22-24 sect.1- CAMERA DE C. V., împotriva sentinței nr.5757/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, F. B. |
Fond: M.Dibuș
Red.tehnored.P.E.L./29.04.2014
Tehnored.F.B./30.04.2014/4 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5680/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5747/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
