Anulare act administrativ. Decizia nr. 1915/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1915/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 3018/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1915
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul I. Județean de Poliție V., cu sediul în Focșani, .-21, jud. V. împotriva sentinței nr. 4451/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea cauzei la data de 23 noiembrie 2012, respectiv 28 noiembrie 2012.
CURTEA
Asupra recursului declarat de pârâtul I. Județean de Poliție V. împotriva sentinței nr. 4451/04.09.2013 pronunțată de Tribunalul V..
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 11.09.2012 sub nr._/231/2012, petentul P. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție V., anularea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 270 zile, comunicată petentului prin adresa nr._ din data de 28.08.2012 .
Prin Sentința civilă nr. 351/30.01.2013, instanța a admis cererea formulată de petentul P. T. și a hotărât anularea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule, dispusă prin adresa nr._/28.08.2012 și exonerarea petentului de la executarea măsurii.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I. Județean de Poliție V., considerând sentința nelegală și neîntemeiată iar, prin Decizia civilă nr.211/23.04.2013, tribunalul a admis recursul, a casat sentința civilă nr.351/30.01.2013 și, constatând că, față de obiectul cauzei, competența de soluționare pe fond aparținea instanței de contencios administrativ, a dispus repartizarea dosarului de către Tribunalul V. ca fond contencios.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Tribunalul reține că reclamantul P. T., în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție V., a solicitat anularea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 270 zile, comunicată petentului prin adresa nr._ din data de 28.08.2012 .
În motivarea cererii a arătat că, urmare a cumulului de 16 puncte penalizare în perioada 14.02-14.08.2012 și a adresei din data de 14.08.2012, s-a prezentat la data de 27.08.2012 la sediul intimatului și a predat permisul de conducere, fiindu-i comunicată suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Petentul a menționat că, ulterior, a primit adresa nr._ din data de 28.08.2012, prin care i-a fost comunicată suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 270 zile, începând cu data de 28.08.2012, întrucât, la data de 14.08.2012, a încălcat dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.
A susținut că, începând cu suspendarea dreptului de a conduce cu data de 28.08.2012, s-au anulat toate punctele de penalizare acumulate până la acel moment conform art. 103 alin. 1 lit. c) pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, fapt pentru care suspendarea pentru o perioadă de 270 zile este nelegală și netemeinică.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând, în copie certificate pentru conformitate cu originalul, adresa nr._/28.08.2012 (fila 5), adresa nr._ din data de 14.08.2012 (fila 4), dovadă . nr._ din data de 27.08.2012 (fila 6).
La data de 17.12.2012 intimatul a depus cazier aut nr._ din data de 03.11.2012 și borderou pentru obiecte de corespondență din data de 04.06.2008.
Prin Întâmpinare, pârâtul a arătat că, la data de 28.08.2012, în urma verificării și interogării bazei de date privind posesorii de permise de conducere, s-a stabilit că aplicația informatică a contabilizat în mod repetat mai multe cumuluri de 15 puncte penalizare începând cu data de 02.04.2008, data de la care a realizat primul cumul de puncte, petentul a fost înștiințat în scris la domiciliu, dar nu s-a prezentat pentru executarea măsurilor complementare, adică nu a depus permisul de conducere.
S-a precizat că a rezultat un cumul de 15 puncte de penalizare la datele de 14.08.2012 (30 zile), la data de 29.04.2010 (60 zile), la data de 09.10.2009 (60 zile), la data de 27.05.2009 (fila 60 zile) și la data de 02.04.2008 (60 zile), fiind indicat ca temei legal dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin sentința nr. 4451/04.09.2013 Tribunalul V. a admis acțiunea și în consecință a dispus anularea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că suspendarea dreptului reclamantului de a conduce pe o perioadă de 270 de zile încalcă dispozițiunile art. 103 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora punctele de penalizare se anulează la împlinirea termenului de 6 luni de la data constatării contravenției. Cum reclamantul a comis mai multe contravenții prin care a acumulat mai mult de 15 puncte penalizare într-un interval de timp cuprins între 02.04.2008 – 14.08.2012, tribunalul a apreciat că este nelegală măsura suspendării pe o durată de 270 zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. Județean de Poliție V., criticile sale vizând greșita admitere a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs acesta a susținut că reclamantul a acumulat în patru rânduri puncte de penalizare pentru tot atâtea suspendări. Este greșită reținerea tribunalului potrivit căreia punctele de penalizare se anulează de drept în termen de 6 luni de la data comiterii contravenției, în realitatea anularea acestora fiind posibilă doar la executarea unei sancțiuni a suspendării. Cum reclamantul a cumulat peste 15 puncte penalizare în patru rânduri, fără a se conforma obligației de predare a permisului de conducere, trebuiau cumulate toate măsurile complementare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt fondate criticile formulate, astfel încât se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune. Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorecta dezlegare pricinii.
Criticile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 96 din O.U.G. nr. 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Totodată, potrivit art. 121 alin. 2 din același act normativ executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.
Cum sancțiunea principală în cazul reclamantului a fost amenda contravențională, prescriptibilă în termen de 5 ani, potrivit normelor generale de prescripție instituite de O.G. nr. 92/2003, rezultă că față de data celei mai vechi contravenții, respectiv 2.04.2008, prescripția s-ar fi împlinit la 2.04.2013, cu mult ulterior datei promovării cererii de față.
Pe de altă parte, tribunalul trebuia să observe și dispozițiunile alin. 5 potrivit cărora suspendarea exercitării dreptului de a conduce anulează toate punctele de penalizare acumulate până în acel moment. Or, în ceea ce-l privește pe reclamant, nu a operat efectiv nicio suspendare, acesta sustrăgându-se de la executarea acestei măsuri în mod constant.
Admițând apărările acestuia, ar însemna o încălcare a scopului dispozițiunilor referitoare la măsura suspendării care este, potrivit art. 96 alin. 1 mai sus citat, tocmai înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Cum prin conduita sa reclamantul a creat o permanentă stare de pericol, prin ignorarea repetată a normelor de circulație rutieră, aplicarea unei măsuri de o fermitate sporită răspunde tocmai scopului educativ preventiv al sancțiunii complementare.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat în cauză și în rejudecare să respingă ca nefondată acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtul I. Județean de Poliție V., cu sediul în Focșani, .-21, jud. V. împotriva sentinței nr. 4451/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința civilă nr. 4451/04.09.2013 a Tribunalului V. și în consecință;
Respinge cererea formulată de petentul P. T. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red. I..
Tehnored.A.M.S/ 08.05.2014/Fond: M.Dibuș
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 14/2014. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 5976/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
