Anulare act administrativ. Hotărâre din 03-03-2014, Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 3096/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2026/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta C.A.S. V., împotriva sentinței civile nr.5392/_ pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimatul R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamantul R. C. a chemat în judecată pârâta C. V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Deciziile 464/5.11.2012 și 3033/2011 și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta nu i-a comunicat Decizia 3033/2011 și în mod nelegal i-a stabilit prin aceasta obligația de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor pentru veniturile obținute ca persoană fizică autorizată, deși nu a avut și nu are această calitate.
A solicitat anularea acestei decizii și a deciziei dată în soluționarea contestației.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că reclamantul datorează contribuție pentru veniturile obținute din chirii, pentru perioada 1.10.2007 – 2008 și 2010, calculată potrivit art.257 alin.2 lit.e din Legea 95/2006 în baza documentației furnizată de ANAF.
Cum nu și-a îndeplinit obligația de plată a contribuției, datorează și accesorii.
Prin sentința civilă nr. 5392/2013 din data de Octombrie 2013 pronunțată în cauză Tribunalul V. a admis acțiunea, dispunând, pe cale de consecință, anularea Deciziilor_ și 464/5.11.2012 ale C. V. și înlăturarea obligației reclamantului de plată a contribuției și accesoriilor în sumă de 614 lei( a se vedea și încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în cauză).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin Decizia 500/3033/27.09.2011 s-a stabilit în sarcina reclamantului R. C. obligația de plată a contribuției la FNUASS pentru anul 2009 și accesorii.
Potrivit art.45 alin.1 din OG 92/2003 actul administrativ-fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului.
Decizia 3033/2011 a fost comunicată la domiciliu, dar s-a avizat înapoierea la 10.10.2011.
Anunțul colectiv pe pagina de internet a pârâtei a fost publicat la o zi de la emiterea deciziei, condiții în care nu s-a respectat procedura de comunicare prevăzută de art.44 din OG 92/2003, comunicarea prin publicitate fiind excepția și nu regula.
Împrejurarea că reclamantului nu i s-a comunicat decizia este însușită de pârâtă care respinge contestația ca neîntemeiată și nu ca tardivă.
Așa fiind, este evident că actul administrativ-fiscal nu a fost comunicat potrivit art.44 și, potrivit art.45 din OG 92/2003, nu este opozabil reclamantului și nu produce efecte juridice.
Mai mult, deși în decizie se calculează contribuție pentru anul 2009, pârâta susține că aceasta ar viza perioada 1.10.2007 – 2008 și 2010.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta C. V., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Conform comunicărilor făcute de către ANAF pe numele petentului au existat venituri din chirii pentru care era obligat să plătească contribuția la asigurările de sănătate și pentru care a Fost emisă Decizia nr. 3033/2011.
Deoarece a refuzat să se prezinte la poștă să ridice corespondența emisă, decizia a fost publicată pe site-ul C. V. în baza art. 44 alin. 3 C.pr. fiscală.
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Susținerea instanței de fond că actul administrativ nu a fost comunicat în baza art. 44 și 45 din C.pr. fiscală este o susținere nereală deoarece actul administrativ a fost comunicat în baza art. 44 alin. 3 din C.pr. fiscală.
Art. 257 alin. 2 lit. e Legea nr. 95/2006 stipulează expres faptul că se datorează contribuție lunară la fondul de sănătate sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
În situația în care debitorul ar fi achitat fondul datorat la termen, adică trimestrial, dată la care suma datorată a devenit scadentă, acest fond nu ar mai fi produs majorări de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Intimatul-reclamant, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Recursul de față se apreciază fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul a avut cunoștință de emiterea deciziei contestate câtă vreme aceasta a fost expediată pe adresa sa de domiciliu. Faptul că acesta nu a înțeles să ridice plicul cu decizia îi este imputabil în totalitate dovedind reaua sa credință și, îndeosebi, lipsa intenției de a-și achita contribuția la FNUASS.
Pe fond, se constată că reclamantul datorează o contribuție de 468 lei aferentă anului 2009 la care au fost calculate și penalități și majorări de întârziere.
Dacă în privința contribuției, nu s-a formulat vreo obiecție întemeiată din partea reclamantului, majorările și penalitățile de întârziere sunt, în opinia, Curții nedatorate.
Astfel, pârâta avea obligația de a-i comunica reclamantului obligația de plată a contribuției și numai dacă ulterior reclamantul nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligat la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor de le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art.222 din Legea nr.95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Decizia C.A.S. V. are, pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
În speță, se constată astfel că, deși reclamantul nu și-a respectat obligația de a declara lunar veniturile în vederea calculării obligației către fondul de sănătate, nici parata, la rândul său, nu a ieșit din pasivitate. Aceasta avea cunoștință de calitatea de asigurat a reclamantului iar în condițiile în care a constatat lipsa datelor lunare privind veniturile realizate de contribuabil, avea obligația de a efectua demersurile necesare pentru obținerea datelor pe baza cărora să calculeze nivelul contribuției la fond.
Totodată, se constata ca dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. CJUE a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du Pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate V. nu a depus nici o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
Prin urmare, acțiunea reclamantului, este fondată în parte și trebuia admisă ca atare, cu consecința anulării deciziei nr. 464/2012 și a deciziei nr. 500/3033/27.09.2011 numai în ceea ce privește penalitățile și majorările de întârziere, sens în care se impune admiterea recursului de față, conform disp. art. 496 NCpr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C.A.S. V., cu sediul în Focșani, ..52 bis, împotriva sentinței civile nr.5392/_ pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Casează în totalitate sentința civilă nr.5392/23.10.2013 a Tribunalului V. și, în rejudecare:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul R. C..
Anulează decizia nr.464/5.11.2012 și decizia nr.500/3033/27.09.2011 în partea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.I./2.04.2014
Dact.L.R./4 ex/2.04.2014
FOND F.T.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7757/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4782/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
