Anulare act administrativ. Sentința nr. 209/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Comentarii

0

Sentința nr. 209/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 4/45/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 209/2014

Ședința publică de la 21 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: E. L. P.

Grefier: F. B.

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii formulată de reclamantele D. D., P. G., I. D., toate cu domiciliul procesual ales la C. de A. Iași, .. 25, județul Iași, în contradictoriu cu autoritățile pârâte M. Justiției, sector 5, ., C. de A. Iași și T. Iași, ambele cu sediul în .. 25, județul G., având ca obiect anulare act administrativ, dosar venit spre rejudecare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2014, care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 octombrie 2014, apoi la data de 21 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea sentință:

INSTANȚA,

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față.

Prin acțiunea înregistrată inițial la C. de A. Iași sub nr._, reclamantele D. D., P. G. și I. D. au chemat în judecată M. Justiției, C. de A. Iași și T. Iași, pentru ca în contradictoriu cu aceste autorități pârâte să se dispună:

- anularea Ordinului Ministrului Justiției nr.2292/C/7.11.2011 (art.I. II și III) prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, începând cu data de 1.09.2011, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de peste 20 de ani,

- obligarea Ministerului Justiției să emită un nou ordin prin care, la stabilirea drepturilor salariale, să fie avută în vedere majorarea de 7,5% începând cu data de 1.09.2011, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de peste 20 de ani,

- încadrarea reclamantelor în gradația 5 clasa de salarizare 110, coeficient de ierarhizare 15 și nu în gradațiile, clasele de salarizare și coeficienții stabiliți în ordinul contestat și obligarea pârâților 1 și 2 la plata diferențelor salariale, începând cu 1.09.2011, calculate ca urmare a încadrării corecte în gradație, clasă de salarizare și coeficient de ierarhizare conf.art.10 al.2 din Legea 284/2010.

În motivarea acțiunii lor, reclamantele au susținut următoarele:

Reclamantele îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Curții de A. Iași și respectiv, în cadrul Tribunalului Iași, iar la data de 31.08.2011, au îndeplinit condițiile legale pentru trecerea în tranșa de vechime în funcția de judecător de peste 20 de ani, urmând ca plata majorării de 7,5% a îndemnizației de încadrare brută lunară ( pentru vechimea în funcție de peste 20 de ani) să fie efectuată cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în funcție pentru această tranșă, respectiv 1.09.2011 conf. art.4 al.3 lit.b teza finală din anexa VI și anexa VI/1 din Legea 330/2009.

Prin ordinul 2292/C/7.11.2011 care le-a fost comunicat la dat de 15.11.2011 reclamantelor D. D. și P. G. le-au fost stabilite începând cu 1.09.2011, următoarele drepturi salariale:

-o indemnizație de încadrare brută lunară de 8.711 lei,

-un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1244 lei,

-un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității 1.165 lei,

ceea ce corespunde unei majorări de doar 2,5% în loc de 7,5% cum este corect, potrivit dispozițiilor legale aplicabile.

Prin același ordin s-au stabilit reclamantei I. D. începând cu data de 1.09.2011, următoarele drepturi salariale:

-o indemnizație de încadrare brută lunară de 7503 lei,

-un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1098 lei,

-un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare și confidențialitate de 1027 lei, ceea ce corespunde unei majorări de doar 2,5% în loc de 7,5% cum este corect .

Potrivit art.11(3)din Legea cadru nr.284/2010 transele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit al.2 respectiv clasele de salarizare sunt următoarele:

-gradația 1- de la 3 la 5 ani – 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții,

-gradația 2- de la 5 la 10 ani - 2 clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1,

-gradația 3- de la 10 la 15 ani 2 clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2,

-gradația 4 de la 15 la 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3,

-gradația 5- peste 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.

-La rândul său art.10 al.5 din lege stabilește că diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjimea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare.

-Legea 284/2010 instituie o discriminare pe motive de vârstă, interzisă de Directiva 2000/78/CE a Consiliului, de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010, aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S. nr.42/2011 și Ordinul M.F.P. nr.77/2011, în cuprinsul punctului II- Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, litera H, exemplul 2, se referă la persoana căreia, în anul 2011, i se modifică vechimea în funcție și în muncă, iar în cuprinsul pct. III – Angajarea, promovarea și avansarea personalului, lit. A, se prevede că „ personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradație superioară, beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulțit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază”.

Prin adresa nr._/2/7.09.2011 M. Justiției a arătat că explicația diferențelor înregistrate în legătură cu trecerea de la o gradație la alta o constituie principiul consacrat în cadrul lucrărilor Comisiei bipartite în scopule elaborării legii - sugerat și susținut de Banca Mondială, potrivit cu care creșterile salariale în cazul tranșelor de vechime în muncă, vor fi mai mari în cazul celor cu vechime mai mică în muncă pentru a stimula promovarea tinerilor în funcțiile din cadrul familiei ocupaționale „justiție”.

Această adresă confirmă faptul că Legea 284/2010 cuprinde un tratament diferențiat întemeiat pe criteriul vârstei.

Mai mult, justificarea dată de M. Justiției are în vedere numai vechimea în muncă, ignorând cu desăvârșire vechimea în funcție.

Art.73 și 74 din Legea 303/3004 stabilește că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător sau procuror, iar drepturile salariale ale acestora se stabilesc în raport de nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură și nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de lege.

Or legea de salarizare nu poate anula un drept câștigat, dreptul la spor de fidelitate pentru vechimea în funcție, prin instituirea unui spor unic, denumit „ tranșă de vechime în muncă și funcție”, care să aibă în vedere în realitate numai vechimea în funcție, nu și pe cea în muncă și care să fie de 7,5 pentru salariații cu cea mai mică vechime, de 5 pentru judecătorii cu vechime medie și 2,5 pentru cei cu vechimea în muncă și în funcție cea mai mare, deoarece aceasta contravine art.3 alin. 3, cap.VIII, anexa VI la Legea 284/2010, potrivit cu care,”personalul își păstrează drepturile câștigate aferente vechimii în funcție, dobândite în condițiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Deși creșterile salariale, ca efect al stabilirii tranșelor de vechime în muncă și în funcție, mai mari în cazul celor cu vechime mai mică în muncă, în funcție reprezintă opțiunea legiuitorului, astfel de condiții nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina o anumită categorie de persoane, - magistrații care au o vechime în muncă, în funcție de la 15 la 20 de ani și respectiv peste 20 de ani în raport cu celelalte categorii de persoane - magistrații care au o vechime în muncă, funcție de la 3 la 5 ani, de la 5 la 10 ani sau de la 10 la 15 ani, fără a exista vreo justificare rațională și obiectivă.

Nelegalitatea ordinului contestat trebuie analizată și în raport de prevederile art. 6 alin. 1 din Legea 285/2010, potrivit cu care „În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare” și alin. 3 al aceluiași articol, potrivit căruia „Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar”.

Este evident că legiuitorul a făcut distincție între încadrarea pe noul sistem prevăzut de legea cadru și salarizarea din 2011, care, potrivit art. 6 alin. 1, nu se realizează prin acordarea salariului corespunzător noului sistem. Această distincție este întărită și de prevederile art. 2 din aceeași lege, potrivit cărora ” În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat”.

Prin urmare, salarizarea corespunzătoare trecerii reclamantelor la noua tranșă de vechime în funcție nu se putea realiza decât prin acordarea majorării de 7,5%, acesta fiind nivelul în plată pentru toate funcțiile similare, și nu a celei de 2,5%.

Nu există nici o explicație logică, obiectivă pentru faptul că, prin Ordinul nr._11, s-a stabilit numitei G. A. - aflată în situație identică cu reclamantele - o indemnizație de încadrare brută lunară: 8906 lei, un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 1336 lei și - un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 11681ei, în timp ce, prin ordinul contestat li s-au stabilit cuantumuri inferioare pentru aceleași drepturi.

Se poate observa că discriminarea realizată de către pârâți se referă nu numai la persoane cu vechime în muncă și în funcție diferite, ci și la persoane cu vechime în muncă și în funcție identice.

Precizează că nu este prima dată când M. Justiției discriminează judecătorii cu vechime mai mare în muncă, în anul 2005 acesta a dispus acordarea unor stimulente bănești mult mai mari judecătorilor tineri față de judecătorii mai în vârstă, discriminarea acestora din urmă fiind constatată prin hotărârea 15/2006 pronunțată de C.N.C.D.

Consideră reclamantele că,în cauză, sunt deplin aplicabile prevederile art.15 din Constituția României, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 14 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional nr.12 la Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Directiva 2000/78 (Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în munca și ocuparea forței de munca.

Prin întâmpinare, C. de A. Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru primele trei capete de cerere ale acțiunii și a lăsat la latitudinea instanței pentru cel de-al patrulea capăt de cerere.

Tot prin întâmpinare, M. Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:

Prin ordinul a cărui anulare se solicită reclamanta D. D. a fost încadrată în gradația 5, clasa de salarizare 108, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de peste 20 de ani, reclamanta P. G. a fost încadrată în gradația 3, clasa de salarizare 100 ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și funcție de peste 20 de ani, iar reclamanta I. D. a fost încadrată în gradația 5, clasa de salarizare 105, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de peste 20 de ani.

Potrivit art.4 al.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 începând cu 1.01.2011, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1.01.2011 pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31.12.2010.

De asemenea, la al.2 al aceluiași articol se prevede că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

Solicită să se aibă în vedere și prevederile art. 11 alin. 3, art. 10 alin. 5 și art. 6 alin. 1 din Legea 285/2010.

Prin urmare, legiuitorul a reglementat în mod expres modul de calcul al drepturilor salariale de care va beneficia personalul care în anul 2011 avansează în gradația corespunzătoare trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă sau în funcție.

Solicită a se observa că deși ne aflăm în cadrul unei acțiuni de anulare act administrativ, reclamantele nu invocă nici un motiv de nelegalitate a ordinului atacat prevederile Legii 285/2010 fiind foarte clare .

Diferențele în legătură cu trecerea dintr-o gradație în alta sunt justificate de principiul consacrat în cadrul lucrărilor Comisiei bipartite în scopul elaborării legii, potrivit căruia, creșterile salariale, ca efect al stabilirii tranșelor de vechime în muncă, vor fi mai mari în cazul celor cu vechime mai mică în muncă pentru a stimula promovarea tinerilor în funcțiile din cadrul familiei ocupaționale „justiție”.

Nu se poate reține o încălcare a principiului nediscriminării și egalității de tratament, practica CEDO fiind constantă în a considera că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție doar atunci când se induc distincții între situații analoage fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Prin cererea depusă la data de 02.03.2012( filele 65-67 dosar Curte de A. Iași), reclamantele au înțeles să-și precizeze acțiunea, susținând următoarele:

Reclamantele D. D. și P. G. înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâții: M. Justiției, în primele trei capete de cerere și C. de A. Iași, în capătul de cerere referitor la plata diferențelor salariale neachitate, începând cu data de 01.09.201l ,calculate ca urmare a încadrării corecte în gradație, clasă de salarizare și coeficient de ierarhizare.

Reclamanta I. D., înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții: M. Justiției, în primele trei capete de cerere și T. Iași, în capătul de cerere referitor la plata diferențelor salariale neachitate, începând cu data de 01.09.201l, calculate ca urmare a încadrării corecte în gradație, clasă de salarizare și coeficient de ierarhizare.

In ceea ce privește fundamentul de drept al cererii de chemare în judecată, precizează că, potrivit art.4. (3) din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare,pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Tot astfel, art. 5 (2) din Legea n r .285/ 2010 stabilește că, în anul 2011, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii, compensațiile lunare pentru chirie și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%.

Art. 6 (1) din aceeași lege statuează că în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Însă, acest text trebuie să fie coroborat, în mod obligatoriu cu prevederile art.2 din Legea nr. 285/2010, potrivit căruia în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția autoritatea publică în care acesta este încadrat, precum și cu cele ale art.l (2)care prevăd că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Raportat la aceste prevederi legale, rezultă că reclamantele care, la 1.09.2011 au îndeplinit condiția de vechime în muncă și în funcție de peste 20 de ani, trebuia să fie încadrate în clasa de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, conform art. 11 alin. (3) din legea-cadru.

Potrivit acestui text - art. 11 alin. (3) din legea-cadru - tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele cinci gradații potrivit alin 2, respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:

- gradația 1- de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții.

- gradația 2 - de la 5 la 10 ani - 2 clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1.

- gradația 3 - de la 10 la 15 ani - 2 clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2.

- gradația 4 - de la 15 la 20 ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3.

- gradația 5 - peste 20 ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.

Astfel, atâta timp, cât gradația 5 are o singură clasă de salarizare - clasa 110 - în mod greșit, reclamantele au fost încadrate în alte clase de salarizare, prin ordinul contestat ceea ce a atras si o diminuare a drepturilor lor salariale.

Învederează că M. Justiției - prin ordinul contestat - le-a încadrat pe reclamantele, D. D. și I. D. în gradația 5, însă le-a încadrat în clase de salarizare greșite, D. D. - clasa 108, în loc de clasa 110 și I. D. - clasa 105, în loc de clasa 110.

Reclamanta P. G., precizează că deși în luna decembrie era deja încadrată în gradația 5, prin ordinul contestat a fost încadrată în gradația 3 clasa de salarizare 100, fiind ,deci greșit încadrată atât în gradație, cât și în clasa de salarizare.

De asemenea, precizează că li s-au aplicat coeficienți de ierarhizare diferiți, în timp ce toate trei reclamantele trebuiau să beneficieze de coeficientul de ierarhizare 15, conform art.l0(2) din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Susținerea Ministerului Justiției din întâmpinare, cum că art. 6 ar exclude aplicarea art.2 din Legea nr.285/ 2010 nu poate fi primită, deoarece acest din urmă text prevede în mod expres, în alin.l, că pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat, iar în alin 2 stabilește că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Dacă s-ar exclude de la aplicare art.2 cu cele două alineate s-ar ajunge la o discriminare a salariaților care împlinesc o anumită vechime în muncă in anul 2011 în raport cu cei care au împlinit aceeași vechime în anii anteriori, deoarece acestora din urmă li s-ar acorda salariul corespunzător vechimii, care ar fi majorat cu 15%, in timp ce primii salariați nu ar mai primi salariul corespunzător vechimii, cu majorarea de 15%, ceea ce ar însemna ca persoane aflate în situații similare să aibă tratamente diferite, fără o justificare legală.

Nu sunt întemeiate nici susținerile Ministerului referitoare la neîncălcarea principiului nediscriminării și egalității de tratament, deoarece acesta evocă o . spețe din jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale, la modul general, fără a răspunde criticilor noastre referitoare la lipsa unei justificări rezonabile și obiective pentru aplicarea unor tratamente diferite unor persoane aflate în situații similare sau chiar identice.

Prin aceeași cerere, reclamanta, P. G. a solicitat în contradictoriu cu M. JUSTIȚIEI și anularea Ordinului nr.291/C/2012 din 30.01.2012 prin care s-a dispus modificarea parțială a Ordinului nr.2292/C/7.11.2011 emis de Ministrul Justiției, în sensul încadrării sale în gradația 5, clasa de salarizare 108, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de peste 20 ani, cu stabilirea următoarelor drepturi salariale:

- o indemnizație de încadrare brută lunară: 8777 lei;

- un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 1285 lei;

- un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 1285 lei;

Precizează că a împlinit o vechime în muncă de 25 ani, iar în luna decembrie 2010 era încadrată în gradația 5, dar nu și în clasa 110, conform art.11 alin 5.

Potrivit art.11 alin 5 din legea cadru, pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.

Contrar acestui text, M. Justiției nu i-a luat în considerare perioada lucrată anterior în alte domenii de activitate - respectiv 5 ani - astfel că nu a încadrat-o în gradație și în clasa de salarizare la momentul îndeplinirii condiției prevăzute de lege, ci abia când a împlinit vechimea în magistratură de 20 de ani, respectiv la 1.09.2011.

M. a avut o poziție oscilantă, contradictorie în ceea ce o privește. Astfel, încă din luna ianuarie 2011 a fost încadrată în gradația 5, clasa de salarizare 107, conform art.l alin (1) din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, însă prin Ordinul nr.2292/C/7.11.2011, deși i se recunoaște o vechime de peste 20 ani, a fost încadrată în gradația 3, clasa de salarizare 100.

Prin adresa nr._ din 16.01.2012, M. Justiției arată că i s-a făcut cunoscut că, în urma analizării situației sale concrete pe anul 2011 a rezultat că a îndeplinit condițiile în vederea încadrării în gradația 5 clasa de salarizare 108 și că ar fi fost întocmit un proiect de ordin de modificare a ordinului nr.2292/C II. 11 .2011, sens în care a și fost emis, ulterior, Ordinul nr.291/C/2012 din 30.01.2012 .

Pe de altă parte, dacă se au în vedere prevederile art. 11 alin 5 din legea cadru de salarizare, în luna decembrie 2010, reclamanta întrunea toate condițiile pentru a fi încadrată în gradația 5 clasa 110, iar, în baza art. 1 alin (1) trebuia să fie reîncadrată încă de la 1.01.2012 în gradația 5 clasa 110, cu plata corespunzătoare a salariului, astfel că dispozițiile art.6 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 nu-i sunt aplicabile, conform principiului neretroactivității legii civile.

De altfel, este de observat că textul art. 11 alin. 4 din Legea-cadru nr. 284/2010, care stabilește că „gradația corespunzătoare tranșei de vechime din muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă, prevăzută la tranșa respectivă, prin acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (3)" se referă la noțiunea de „vechime în muncă" care este distinctă de „vechimea în funcție" la care se raportează majorarea salarială în discuție. Chiar făcând abstracție de această distincție, este de remarcat că legiuitorul reglementează doar „plata " drepturilor salariale la o dată care este ulterioară momentului trecerii într-o altă tranșă de vechime, nu și nașterea dreptului de a beneficia de majorarea corespunzătoare avansării în noua tranșă care, potrivit regulilor de drept comun, s-a produs în momentul îndeplinirii condițiilor legale de vechime în funcția de judecător, în cazul de față 15 decembrie 2010.

Tot astfel, Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 aprobate prin Ordinul Ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 42/2011 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 77/2011, în cuprinsul pct. II - Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, lit. H exemplul nr. 2, se referă la persoana „căreia în anul 2011 i se modifică vechimea în funcție și în muncă (fiind de subliniat distincția dintre cele două noțiuni), iar în cuprinsul pct. III - Angajarea, promovarea și avansarea personalului, lit. A, statuează că „personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradație superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulțit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază".

Fiind evident că, în ce o privește, „modificarea "/ „trecerea" la o altă tranșă de vechime în muncă s-a produs anterior anului 2011, nu poate fi reținută ca având fundament legal aplicarea unei majorări în procent de doar 2,5%.

În ceea ce privește procedura prealabilă, au precizat reclamantele că au formulat plângere prealabilă, în termenul de 5 zile stabilit de art.7 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, iar M. Justiției nu a contestat acest lucru.

În dovedirea susținerilor au anexat: copiile adreselor nr._ din 13.01.2012 și respectiv, din 16.01.2012, înaintate de M. Justiției reclamantelor I. D. și P. G., Ordinul nr.291/C/2012 din 30.01.2012 emis de Ministrul Justiției pe numele reclamantei P. G., copii de pe fluturașii de salariu ale reclamantelor, anterior emiterii ordinelor contestate, din care rezultă gradațiile și clasele diferite în care eram deja încadrate până la 1.09.2011, coeficienții de salarizare stabiliți diferit pentru fiecare dintre cele trei reclamante, precum și majorările diferite de salariu acordate reclamantelor prin cele două ordine contestate, fluturașii de salariu ai numitei G. E. care împlinise vechimea în funcție de peste 20 de ani anterior datei de 30 noiembrie 2010 și care are un salariu mai mare decât cel stabilit prin ordinele contestate de subsemnatele, fiind egal cu al colegei A. G., care a împlinit vechimea în funcție de peste 20 de ani o dată cu reclamantele, copia carnetului de muncă al reclamantei P. G..

Prin cererea depusă la data de 27.06.2012 la dosarul cauzei( fila 14 dosar Curte de A. G.), reclamantele au precizat acțiunea, solicitând:

- anularea O.M.J. nr.2292/C/27.11.2011(art.I, II și III) prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, începând cu data de 01.09.2011, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de peste 20 de ani;

- anularea O.M.J. nr.2911 din 30.01.2012 emis suplimentar pentru reclamanta P. G.;

- obligarea Ministerului Justiției, să emită un nou ordin prin care, la stabilirea drepturilor salariale, să fie avută în vedere majorarea de 7,5% începând cu data de 01.09.2011, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de peste 20 de ani;

- încadrarea reclamantelor la gradația 5 clasa de salarizare 110, coeficienți de ierarhizare 15 și nu în gradațiile, clasele de salarizare și coeficienții stabiliți în ordinul contestat;

- obligarea pârâților C. de A. Iași – în ceea ce le privește pe reclamantele P. G. și D. D. și T. Iași – în ceea ce o privește pe reclamanta I. D. la plata diferențelor salariale, începând cu data de 01.09.2011, calculate ca urmare a încadrării corecte în gradație, clasă de salarizare și coeficient de ierarhizare, conform art.10 alin. 2 din Legea nr.284/2010;

- obligarea pârâților M. Justiției, C. de A. Iași în ceea ce le privește pe reclamantele P. G. și D. D. și T. Iași în ceea ce o privește pe reclamanta I. D. să emită ordin și să plătească reclamantelor, începând cu data de 01.09.2011 și în continuare, o indemnizație brută lunară în același cuantum cu al celorlalți judecători din cadrul Curții de A. Iași și respectiv, din cadrul Tribunalului Iași, având aceeași vechime în funcția de magistrat, respectiv 20 de ani vechime dobândită anterior datei de 31.12.2010, precum și la plata diferențelor salariale începând cu data de 01.09.2011, calculate în raport de cuantumul stabilit pentru ceilalți judecători având aceeași vechime în funcția de magistrat, respectiv 20 de ani vechime dobândită anterior datei de 31.12.2010.

Printr-o altă cerere depusă la data de 20.09.2012( fila 36 dosar Curte de A. G.), reclamantele au precizat în mod expres că la punctul II din cererea de chemare în judecată nu au invocat excepția de nelegalitate a ordinelor prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, începând cu data de 01.09.2011, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de peste 20 ani, în sensul art.4 din Legea nr.554/2004, ci au invocat nelegalitatea acestor două ordine – Ordinul nr.2292/C/7.11.2011 și Ordinul nr.291/C/2012 din 30.01.2012 emise de M. Justiției – datorită faptului că au fost emise cu nesocotirea Directivei 2000/78/CE a Consiliului di 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă a art.1 alin.3 și art.2 din O.G.nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a art.16 alin.1 din Constituție, a art.14 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a art.1 din Protocolul adițional nr.12 la Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a principiului fundamental de drept al echității și coerenței de salarizare consacrat de art.3 lit.e din Legea – cadru nr.284/2010, a jurisprudenței constante a Curții Constituționale a României, precum și a celei a Curții Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, nelegalitatea ordinelor contestate este dată și de faptul că M. Justiției a aplicat distorsionat, trunchiat prevederile Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Prin sentința nr. 430/2012 a Curții de A. G. a fost respinsă acțiunea restrânsă formulată de cele trei reclamante.

Prin cererea de completare dispozitiv, reclamanta P. G. a solicitat instanței să se dispună completarea sentinței nr. 430/2012, în sensul de a se pronunța și asupra cererii de anulare a Ordinului M.J. nr.2911 din 30.01.2012.

Prin sentința nr. 74/2012, C. de A. G. a admis cererea de completare dispozitiv și a respins cererea de completare a acțiunii formulată de reclamantă.

Împotriva acestor sentințe au declarat recurs reclamantele D. D., P. G., I. D..

Prin decizia nr. 1267/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de reclamante, casate sentințele atacate și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Instanța, prin încheierea din 10.09.2014, a constatat că reclamantele, ulterior acțiunii formulate, au formulat cerere de precizare a acțiunii în data de 02.03.2012 (filele 65 – 67 dosar C. de A. Iași), cerere din 28.06.2012 (fila 14 din dosarul nr._ al Curții de A. G.), cerere din 20.09.2012 (fila 34 dosar nr._ al Curții de A. G.).

A constatat, de asemenea, că, în cauză, față de precizările formulate de reclamante, nu s-a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2292/C/2011 și a Ordinului nr. 291/C/2012 emise de M. Justiției.

A constatat că Ordinul nr. 291/C/2012 privește modificarea Ordinului inițial nr. 2292/C/2011, fiind emis în cursul procesului, că, prin cererea din 02.03.2012 (fila 66 dosar Curte de A. Iași), reclamanta P. G. a solicitat instanței și anularea acestuia, situație care nu echivalează însă cu modificarea acțiunii conform celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat prin cererea de chemare în judecată și prin cererile ulterioare depuse de reclamante, având în vedere și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a apreciat necesară suplimentarea probatoriului din oficiu, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, solicitând Ministerului Justiției să comunice următoarele:

Modul de stabilire și de calcul al gradației și clasei de salarizare în privința reclamantelor D. D., P. G., I. D. prin Ordinul nr.2292/C/2011;

Modul de stabilire și de calcul al clasei de salarizare în cazul doamnei judecător G. A. și dacă diferențele invocate de către reclamante se datorează exercitării de către doamna G. A. a funcției de Președinte de secție la data împlinirii vechimii de 20 de ani în funcție;

Ordinul Ministerului Justiției prin care au fost stabilite drepturile salariale ale doamnei judecător G. E. a cărei vechime de 20 de ani în funcție s-a împlinit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, precum și modul de stabilire și de calcul al gradației și clasei de salarizare în privința acesteia.

M. Justiției, prin adresa nr._/_ a comunicat instanței următoarele:

Începând cu anul 2011, Legea nr. 285/2010 a reglementat expres, la art. 6, situația particulară a persoanelor care au trecut începând cu anul 2011 într-o nouă gradație sau într-o nouă tranșă de vechime în funcție.

Pentru doamnele D. D., P. G., lovu D. și G. A., calculul gradației a fost efectuat conform dispozițiilor legale mai sus menționate. Potrivit Ordinului 2292/C/2011 calculul salariilor s-a efectuat astfel:

- D. D. și P. G., judecătoare la C. de A. lași, clasa de salarizare 108, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și funcție de peste 20 ani, s-a aplicat o creștere de 5%( două clase de salarizare 2,5% pt. vechime în muncă și 2,5% pentru vechimea în funcție) a indemnizației de încadrare brută lunară pornind de la indemnizația de care au beneficiat până la 01.09.2011, respectiv 8.296*5%=8.711 lei, la care s-a adunat cuantumul sporurilor avute, respectiv 1.244 lei cuantumul sporului pentru condiții de muncă și 1.165 lei cuantumul sporului de risc și a sporului de confidențialitate, rezultând un venit brut de 11.120 lei.

- I. D. judecătoare la T. lași, clasa de salarizare105, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de peste 20 ani, s-a aplicat o creștere de 2,5% a indemnizației de încadrare brută lunară pornind de la indemnizația de care a beneficiat până la 01.09.2011, respectiv 7.320*2,5%=7.503 lei, la care s-a adunat cuantumul sporurilor avute, respectiv 1.098 lei cuantumul sporului pentru condiții de muncă și 1.027 lei cuantumul sporului de risc și a sporului de confidențialitate, rezultând un venit brut de 9.628 lei.

- G. A., președinte Secție comercială a Curții de A. lași, clasa de salarizare 108, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și funcție de peste 20 ani, s-a aplicat o creștere de 5%( două clase de salarizare 2,5% pt. vechime în muncă și 2,5% pentru vechimea în funcție) a indemnizației de încadrare brută lunară pornind de la indemnizația de care au beneficiat până la 01.09.2011, respectiv 8.784*5%=9.223 lei, la care s-a adunat cuantumul sporurilor avute, respectiv 1.318 lei

cuantumul sporului pentru condiții de muncă și 1.233 lei cuantumul sporului de risc și a sporului de confidențialitate, rezultând un venit brut de 11.774 lei.

Diferențele salariale invocate de reclamante, se datorează faptului că acestea au comparat indemnizațiile aferente funcțiilor de execuției ocupate de doamnele judecătoare D. D. și P. G., cu indemnizația aferentă funcției de conducere ocupată de doamna judecătoare G. A., președinte Secție comercială la C. de A. lași.

Doamnei G. E., judecător la C. de A. lași, clasa de salarizare 108, gradația 5, i s-au aplicat dispozițiile legale în vigoare la data îndeplinirii condițiilor de vechime în funcția de judecător de peste 20 ani, la 01.04.2007, respectiv O.U.G. nr.27/2006, iar prin Legea nr.284/2010 i s-a făcut reîncadrarea în clasa de salarizare și i s-a stabilit gradația, având în vedere condițiile de vechime în muncă și în funcție dobândite până la 01.01.2011, când a fost înlocuit sistemul de acordare a sporurilor pentru vechime în muncă și în funcție cu clase de salarizare. Astfel conform Ordinului nr.341/C/2011 . indemnizația de încadrare brută lunară de care a beneficiat la 01.01.2011 a fost de 8.906 lei, la care s-a adunat cuantumul sporului pentru condiții de muncă de 1.336 lei și cuantumul sporului de risc și a sporului de confidențialitate de 1.168 lei, rezultând un venit brut de 11.410 lei.

C. analizând actele dosarului constată următoarele:

Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.2292/C/7.11.2011, s-a stabilit că începând cu data de 1.09.2011 doamna D. D., judecător la C. de A. Iași, se încadrează în gradația 5, clasa de salarizare 108, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de peste 20 de ani, beneficiind de următoarele drepturi salariale:

- o indemnizație de încadrare brută lunară de 8.711 lei,

- un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate de 1.165 lei,

- un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele de 1.244 lei,

Începând cu data de 1.09.2011, doamna P. G., judecător la C. de A. Iași, se încadrează în gradația 3, clasa de salarizare 100, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție peste 20 de ani, beneficiind de următoarele drepturi salariale:

-o indemnizație de încadrare brută lunară de 8711 lei,

un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele de 1244 lei,

un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate de 1165 lei,.

Începând cu data de 1.09.2011, doamna I. D., judecător la T. Iași se încadrează în gradația 5, clasa de salarizare 105, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de peste 20 de ani, beneficiind de următoarele drepturi salariale:

-o indemnizație de încadrare brută lunară de 7503 lei,

un cuantum al sporului pentru condiții grele de 1098 lei,

un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate de 1027 lei.

Prin Ordinul nr.291/C/2012 din 30.01.2012 s-a dispus modificarea parțială a Ordinului nr.2292/C/7.11.2011 emis de Ministrul Justiției, în privința reclamantei P. G. în sensul încadrării sale în gradația 5, clasa de salarizare 108, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de peste 20 ani, cu stabilirea următoarelor drepturi salariale:

- o indemnizație de încadrare brută lunară: 8777 lei;

- un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 1285 lei;

- un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 1125 lei;

Instanța constată că, începând cu data de 1.01.2011, întreg personalul a fost reîncadrat în funcție, grad și gradație, pe clase de salarizare și au fost stabilite și drepturile salariale, potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și a Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 1.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru lunile octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Potrivit dispozițiilor alin 2 al art. 1, începând cu 1.01.2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Potrivit alin. 3 al art. 1 din aceeași lege, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. 1 și 2 se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau după caz, de vechimea în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31.12.2010.

Potrivit dispozițiilor art.5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcția unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, coroborate cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care nu mai era în vigoare la data când reclamantele au împlinit vechimea în funcție, pentru personalul de conducere și execuție care îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, tranșa corespunzătoare vechimii se acordă prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009, începând cu data de întâi ale lunii următoare celei în care a împlinit vechimea.

Astfel, reclamantele au îndeplinit condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime în luna august 2011, procentul corespunzător se acorda la data de întâi a lunii următoare, când s-a împlinit vechimea în muncă, efectiv începând cu data de 01 septembrie 2011, dată la care era în vigoare Legea nr. 285/2010 și prin urmare nu mai pot fi aplicate dispozițiile legale precizate anterior.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010, în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin 5 din Legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Prin urmare, pentru personalul care îndeplinea condițiile de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare tranșei de vechime în muncă sau în funcției începând cu data de 01.01.2011, reîncadrarea în funcție de stabilirea drepturilor salariale s-a realizat prin raportare la data 31.12.2010, iar încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă, dobândite la data de 01.01.2011 și acordarea drepturilor salariale corespunzătoare s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010.

Acest text expres art. 6 exclude aplicarea dispoziției de principiu din Legea nr. 285/2010 potrivit căreia în anul 2011 pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, C. Constituțională a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, C. a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

În consecință, drepturile salariale ale reclamantelor au fost stabilite respectându-se dispozițiile Legii cadru nr.284/2010, care reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, precum și pe cele ale legii speciale nr.285/2010, care se referă la salarizarea aceluiași personal din anul 2011.

C. nu constată că prin ordinele aflate în litigiu s-ar fi încălcat vreo normă a celor două acte normative menționate, întrucât legiuitorul a reglementat în mod expres modul de calcul al drepturilor salariale, de care va beneficia personalul plătit de la buget, care în anul 2011 avansează în gradația corespunzătoare trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă și funcție.

Reclamantele reclamă prin prezenta acțiune inegalitatea de remunerare, inegalitate ce rezultă dintr-o dispoziție a legii și care se bazează pe aplicarea unor legi diferite, la 2 subiecți diferiți, având în vedere că este îndeplinită vechimea în muncă la momente diferite( în speță se referă la situația doamnei judecător G. E.).

În cauză nu se poate reține că este vorba de vreo discriminare între reclamante și alți colegi judecători pentru că, în fapt, din conținutul acțiunii rezultă că discriminarea apare din cauza aplicării unor legi diferite și nu a faptului că prin aplicarea aceleași legi unor persoane diferite, aflate în situații similare, analoage, se ajunge la rezultate diferite.

Împlinind vechimea în muncă la momente diferite, respectiv anterior datei de 31.12.2010, și ulterior acestei date, pentru reclamante, se aplică legi diferite, respectiv Legea nr. 330/2009 anterior și Legea nr. 285/2010 ulterior. Aplicarea unor legi diferite nu înseamnă discriminare, ci regimuri diferite de salarizare, conform politicii adoptate de legiuitor pe anumite perioade. Dacă s-ar fi aplicat aceeași lege unor persoane aflate în situații identice din punctul de vedere al vechimii în muncă și în funcție și s-ar fi ajuns la rezultate diferite atunci s-ar fi putut vorbi de aplicarea cu discriminare a unei legi, funcție de vârstă, sex, rasă, naționalitate, etc.

Ceea ce solicită reclamantele instanței, de a cenzura justețea unei legi care salarizează diferit față de legea anterioară aceeași categorie de salariați, nu poate fi cenzurat de instanță.

Prin decizia nr. 838/2009, C. Constituțională arată că „Este unanim acceptat că atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situațiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din inițiativă. Astfel, în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competența de a legifera, prin substituirea autorității competente în acest domeniu.”

De asemenea, C. Constituțională a constatat și cu alte ocazii neconstituționalitatea unor prevederi legale susceptibile de a genera depășirea competențelor instanțelor judecătorești în detrimentul autorității legiuitoare. Este cazul Deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstituționale, printre altele, dispozițiile art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una dintre cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.” Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.”

Totodată, simplul fapt invocat că indemnizația unui coleg magistrat a cărui vechime în muncă s-a împlinit la același moment este superioară celei stabilită pentru reclamante( este vorba de situația doamnei judecător G. A.), nu este suficient atât timp elementele avute în vedere la stabilirea indemnizației de încadrare pentru acea persoană, sunt diferite, astfel cum rezultă și din lămuririle suplimentare solicitate de instanță Ministerului Justiției ( adresa nr._/_ ).

De altfel, pe problema de drept referitoare la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din justiție, ca urmare a trecerii acestuia, după data de 01.01.2011, într-o altă tranșă de vechime în muncă sau în funcție există jurisprudență irevocabilă în sensul respingerii acestor acțiuni la Curțile de A. B., C., G., Oradea, Tg. M., Timișoara și Ploiești și jurisprudență minoritară, în sensul admiterii acțiunii, doar la C. de A. Pitești, solicitarea Ministerului Justiției pentru promovarea unui recurs în interesul legii nefiind primită favorabil.

Apreciind că nu subzistă nici unul dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamante în privința celor două ordine contestate, în temeiul disp.art.18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, urmează a respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

RESPINGE ca nefondată acțiunea reclamantelor D. D., P. G., I. D., toate cu domiciliul procesual ales la C. de A. Iași, .. 25, județul Iași, în contradictoriu cu autoritățile pârâte M. JUSTIȚIEI, sector 5, ., C. DE A. IAȘI și T. IAȘI, ambele cu sediul în .. 25, județul G., având ca obiect anulare act administrativ, dosar venit spre rejudecare, astfel cum a fost precizată ulterior la data de 2.03.2012 (filele 65-67 dosar_ al Curții de A. Iași), în data de 28.06.2012 (fila 14 dosar_ al Curții de A. G.) și în data de 20.09.2012 (fila 36 dosar_ al Curții de A. G.).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2014.

Președinte,

E.-L. P.

Grefier,

F. B.

Red/Tehno/PEL/05.12.2014

Tehno FB/05.12.2014

Ex.8

← Alte cereri. Decizia nr. 7456/2014. Curtea de Apel GALAŢI		Alte cereri. Decizia nr. 5388/2014. Curtea de Apel GALAŢI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Alte cereri. Decizia nr. 4026/2014. Curtea de Apel GALAŢI Alte cereri. Decizia nr. 7456/2014. Curtea de Apel GALAŢI Alte cereri. Decizia nr. 5388/2014. Curtea de Apel GALAŢI Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 8114/2014. Curtea de Apel GALAŢI Anulare act administrativ. Decizia nr. 3335/2014. Curtea de Apel GALAŢI Alte cereri. Decizia nr. 4409/2014. Curtea de Apel GALAŢI