Anulare act administrativ. Sentința nr. 150/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 575/44/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 150/2014
Ședința publică de la 25 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier Filuța E. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta Șantierul N. Damen G. S.A., cu sediul în .. 132, jud. G., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală succesor al Autorității Naționale a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele cu sediul în cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2014, au fost consemnate de către grefierul de ședință în încheierea din aceeași zi, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 25.06.2014.
CURTEA
Asupra cauzei în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G., Secția de contencios administrativ, reclamanta Șantierul N. Damen G. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București solicitând anularea deciziei nr. 125/08.04.2011, emisă de acesta prin care s-a desființat decizia de restituire a accizelor nr.9699/21.09.2009, emisă în baza procesului verbal nr._/SAFV/18.06.2009, pentru suma de_ lei, reprezentând accize.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că cererea de restituire a accizelor pentru suma de_ lei, a fost adresată Agenției Naționale de Administrare Fiscală în anul 2008, pentru acciza achitată de societate în regim de scutire indirectă în perioada 20.09._08, iar prin decizia atacată s-a dispus un nou control. Decizia atacată este nulă, având în vedere că se anulează decizia de restituire accize nr. 9699/2009, ce a făcut obiectul controlului de legalitate în cadrul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Curții de Apel G., astfel pârâta refuză să se supună unei hotărâri judecătorești, definitive. De asemenea, decizia este emisă tardiv, cu depășirea termenului de 45 de zile de la data înregistrării contestației, prev. de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, termenul de 45 de zile fiind un termen imperativ.
La dosarul cauzei a depus acte (filele l4-41).
La termenul de judecată din 15.11.2011, reclamanta a precizat că Înalta Curte de Casație și Justiție a modificat sentința civilă nr. 210/2010 a Curții de Apel G., în sensul că a respins cererea reclamantei ca prematur introdusă.
În aceste condiții, reclamanta și-a modificat obiectul cererii și a solicitat introducerea în cauză a pârâtei Autoritatea Naționala a Vămilor, având în vedere că anterior emiterii deciziei de restituire accize nr. 9699/2009, a fost întocmit procesul verbal de control nr._/SAFV/18.06.2009.
De asemenea, a solicitat recunoașterea dreptului societății la restituirea sumei de_,74 lei accize.
Aceasta a motivat în fapt, că în are în obiectul de activitate producția de nave, nave care pe perioada construcției sunt testate și sub aspectul funcționarii motoarelor și al diesel generatoarelor care produc energia electrică necesară funcționarii sistemelor electrice de pe aceste nave în mod independent de rețeaua de distribuție a energiei electrice în șantier.
Combustibilul folosit, motorina, este produs accizabil, societatea beneficiind de scutire de accize pentru motorina în regim de scutire indirectă, având în vedere dispozițiile art. 201 din Legea nr. 571/2003;
Decizia de restituire, vizează cererea reclamantei de restituire accize pentru suma de_,48 lei, înregistrată sub nr._/27 11.2008 la parata, pentru perioada 20. 09._08 și cantitatea de_,66 kg motorină achiziționată în vederea testării motoarelor la navele comandă: 1124, 1132, 1139, 1102, 1101, 1134, 1140, 1135, 1138, 1120, 1113, 1125, 1116.
În procesul verbal de control inspectorii fiscali au invocat faptul că nu s-a completat corect cererea de restituire a accizei, în sensul că nu s-a respectat perioada cerută din ordinul nr. 420/2007, dar reclamanta a arătat că a uzat de dreptul de a cere restituirea accizei după livrarea navei,când avea o situație clară asupra tuturor consumurilor, iar norma prev. în alin. 3 de la pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 este o normă dispozitivă, și nu imperativă.
În consecință, a solicitat anularea procesului verbal de control nr._/SAFV/18 06 2009, obligarea A.N.F. la restituirea sumei de_ lei, reprezentând accize,cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat obligarea Agenției Națională de Administrare Fiscală la emiterea unui act administrativ în termenul de 45 de zile.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că soluția data în procedura prealabilă este de desființare a deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/21.09.2009.
De asemenea, în mod greșit afirmă reclamanta că cererea trebuie soluționată în termenul de 45 de zile, întrucât la alin. 2 din art. 70 Cod procedură fiscală, se prevede că în cazul în care sunt necesare informații suplimentare, acest termen se prelungește.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii ca fiind lipsită de interes, întrucât interesul trebuie să fie născut și actual, iar în cauză, față de dispozitivul deciziei nr. 125/2011, nu mai există o creanță certă a statului, titlu de creanță este desființat.
Prin sentința civilă nr. 51/01.02.2012 a Curții de Apel G. a fost respinsă cererea, ca fiind rămasă fără obiect.
În fapt, s-a reținut că prin decizia nr. 125/2011, s-a dispus desființarea deciziei de restituire a accizelor emisă în baza procesului verbal de control nr._/SAFV/18.06.2009, pentru suma de_ lei reprezentând accize, urmând ca organele competente să încheie un nou act administrativ fiscal.
Cererea reclamantei a vizat restituirea accizei pentru motorina consumată în perioada 01.10._08.
În cuprinsul deciziei s-a arătat că la dosar nu exista o situație detaliată a accizelor aferente motorinei consumată în perioada 20.09._08, și respectiv 01.10._08, s-a făcut aplicarea art. 216 (3) din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că decizia de restituire a accizelor nr. 9699/21.09.2009, emisă în baza procesul-verbal nr._/SAFV/18.06.2009, a fost desființată pentru suma de 999.605 lei reprezentând accize, urmând ca organele competente sa procedeze la reanalizarea cauzei.
De asemenea, s-a mai precizat că la reanalizarea cauzei, pentru motorina consumată în perioada 01.10._08, organele competente vor avea în vedere argumentele societății, potrivit cărora pentru justificarea cantităților de motorina utilizate pentru producția navelor au fost întocmite toate documentele prevăzute de lege și vor preciza ce anume documente trebuiau întocmite pentru reflectarea corectă a gestionării și utilizării combustibilului încărcat pe nave și cum trebuiau ele întocmite, din punct de vedere al formei și conținutului, pentru a asigura prezentarea reală a datelor privitoare atât la consumul de combustibil, cât și la destinația efectivă a utilizării acestuia.
Instanța a reținut că prin Codul de procedură fiscală s-a stabilit o procedură prealabilă care derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, în sensul că actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct la instanța de contencios administrativ, ci numai după emiterea unei decizii de soluționare a contestației pe cale administrativă.
Cât privește obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea deciziei nr. 125/2011, acesta nu va fi analizată de instanța de contencios administrativ decât după soluționarea contestației pe cale administrativă privind fondul cauzei, care este o procedură obligatorie, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ este numai decizia de soluționare a contestației pe cale administrativa, astfel încât instanța de judecată nu se poate pronunța asupra cererii de anulare a deciziei de restituire a accizelor sau a recunoașterii dreptului reclamantei la restituirea sumei de_,74 lei accize, prin anularea procesului verbal de control nr._/SAFV/18.06.2009, așa cum a solicitat reclamanta prin cererea de modificare a obiectului cererii.
Totodată, una din rațiunile legiuitorului de a institui o astfel de procedură speciala în ceea ce privește actele administrative fiscale este aceea de a da posibilitatea organelor care au emis actele atacate de a reveni asupra măsurilor dispuse.
În speță, organul de soluționare a contestației a dispus reanalizarea situației și emiterea unui nou act administrativ ca urmare a reanalizării cauzei.
Instanța de fond a reținut că emiterea de către pârâtă a noului act administrativ urmează a se face cu respectarea prev. de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, avându-se în vedere că cererea de restituire accize a fost înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr._/27.11.2008.
Ulterior, reclamanta Șantierul N. Damen G. S.A a formulat cerere de completarea dispozitivului sentinței civile nr. 51/2012 a Curții de Apel G.,înregistrată sub nr._ /a1 la Curtea de Apel G., solicitând în baza art. 281 indice 2 Cod proc.civ ca instanța de fond să se pronunțe asupra capetelor de cerere privind restituirea accizei pentru perioada 20.09.2007 – 01.10.2008, obligarea paratei, Agenția Națională de Administrare Fiscală București, de a emite un nou act administrativ.
Prin sentința civilă nr. 176/3.04.2012 a Curții de Apel G. a fost admisă în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 51/01.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, formulată de reclamanta Șantierul N. Damen G. S.A., cu sediul în .. 132, jud. G., a fost obligată pârâta A.N.A.F. să emită un nou act administrativ, conform art. 70 din OUG nr. 92/2003.
A fost respins ca prematur introdus capătul de cerere privind restituirea accizei pe perioada 20.09.2007 – 01.10.2008.
Împotriva acestor sentințe civile a declarat recurs reclamanta Șantierul N. Damen G. S.A. criticându-le ca fiind nelegale.
Prin decizia nr. 6666/11.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile, casate sentințele recurate și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare.
În motivarea decizie s-a reținut că instanța de fond nu a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată completat. De asemenea, soluția de desființare a deciziei de restituire accize, urmată de încheierea unui nou control este supusă controlului de legalitate pe care-l exercită instanțele de contencios administrativ.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._, iar reclamanta a făcut precizări cu privire la obiectul cererii după cum urmează:1- anularea Deciziei nr.125/08.04.2011 emisa de A. in soluționarea contestației prealabile; 2- anularea Deciziei A. de refuz de restituire de acciza nr.9699/21.09.2009, ca o consecință a anularii Deciziei nr. 125/08.04.2011; 3-anularea procesului-verbal nr._/SAFV/18.06.2009, încheiat de către Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., având în vedere prevederile art.13 alin.3 din HG nr.512/2013; 4 recunoașterea dreptului societarii la restituirea accizei si obligarea A. la restituirea către societatea reclamanta a sumei de 994.243,74 lei;5obligarea A. la plata dobânzii in conformitate cu dispozițiile art.120 alin.7 si ale art. 124 Cod procedura fiscala începând cu data de 5.01.2009, a 45 - a zi de la data înregistrării cererii de restituire a accizei la A., 27.11.2008 (conform art. 70 din OG nr.92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala), și până la data restituirii efective a accizei către societatea reclamantă.
În rejudecare, nu au mai fost administrate alte probe, fiind atașat dosarul nr._ al Curții de Apel G., care a avut același obiect, anularea deciziei de restituire accize nr. 9699/21.09.2009, iar prin sentința civilă nr. 210/2010 a Curții de Apel G. a fost admisă cererea și obligată pârâta A. să restitui reclamantei suma de 994 234,74 lei accize, soluție modificată prin decizia ICCJ NR 5289/2011, cererea reclamantei fiind respinsă ca prematur introdusă.
În dosar nr._ al Curții de Apel G., s-a administrat proba cu expertiza contabilă cu privire la constatările reținute în procesul verbal de control nr._/SAFV/18 06 2009, iar în cauză s-a apreciat că nu se mai impune administrarea unei alte expertize,întrucât nu au mai fost depuse alte înscrisuri noi ,iar expertiza judiciară a examinat toate actele contabile, părțile făcându-și toate apărările.
De asemenea, s-a avut în vedere că parata Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale G. a fost reorganizată conform prevederile art.13 alin.3 din HG nr.512/2013, fiind citată în cauză Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G..
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată următoarele;
Prin cererea înregistrata sub nr._/27.11.2008, reclamanta a solicitat restituirea accizei de 999.605,48 lei pentru perioada 20.09._08, pentru cantitatea de 914.239,66 kg motorină achiziționată în vederea testării motoarelor la navele comanda: 1124, 1132, 1139, 1102, 1101, 1134, 1140, 1135, 1138, 1120, 1113, 1125, 1116.
Autoritatea Naționale a Vămilor în vederea soluționării cererii de restituire, a efectuat un control și a încheiat procesul - verbal nr._/SAFV/18.06.2009, reținându-se următoarele:
1.Nu există concordanță între cantitatea de motorina înscrisa în cererea de restituire, de 914.239,66 kg motorină, și cea rezultată din cererile de achiziție nr.201-23/ 16.01.2008, 201/14.02.2008, 201-40/21.02.2008, 201-40/10.04.2008, 201-1135/ 12.05.2008, 201-43/17.06.2008, 201-120/2.07.2008, 201-135/28.07.2008, 201-1142/1.09.2008, deci trebuie refuzata în totalitate acciza pentru întreaga cantitate solicitata la restituire;
2.Accizele plătite furnizorilor au fost recuperate prin prețul de livrare al navei de la clientul care a cumpărat nava, ceea ce denota ca la data controlului aceste accize înregistrate pe costuri de producție au fost recuperate prin prețul de vânzare, astfel ca solicitarea adresata bugetului de stat, de restituire a accizelor ar echivala cu o recuperare de doua ori a aceleiași sume, aspect căruia nu i se poate da curs;
3.Pentru perioada verificată, societatea nu a reflectat distinct în contabilitate suma ceruta la restituire, fără a o trece prin conturile de venituri si cheltuieli, ci a capitalizat-o în valoarea producției prin înregistrarea pe cheltuieli și în costul de producție a motorinei (inclusiv valoarea accizei), deși potrivit pct.54, alin.(1) din O.M.F.P. nr. 1752/2005, în vigoare la acea dată societatea trebuia să evidențieze distinct, la alte taxe (cont 446) valoarea accizei la achiziție, astfel ca echipa de control nu a putut stabili cu certitudine valoarea accizei de restituit;
4.înregistrarea accizei ca și cheltuiala deductibilă a condus la diminuarea impozitului pe profit datorat ducând la o îmbogățire fără just temei a agentului economic;
5.Societatea nu face dovada utilizării cantității de motorina în perioada menționată și scopul, respectiv utilizarea ca și combustibil pentru motor, pentru care
solicită restituirea accizei aferente; Bonurile de consum fac dovada includerii motorinei în valoarea navei aflate în producție, dar nu și a utilizării cantității de motorina în perioada și scopul, respectiv utilizarea ca și combustibil pentru motor, pentru care se solicita restituirea accizei aferente; Fișele de consum combustibil prezentate nu au numere de înregistrare atribuite la data întocmirii acestora și nu stau la baza înregistrării consumului de motorina în contabilitate;
6. Societatea nu a solicitat trimestrial restituirea accizei, potrivit pct.3 din Ordinul nr.420/2007, privind aprobarea Procedurii de restituire a accizelor plătite de către utilizatorii produselor supuse accizelor armonizate pentru care se acorda scutire indirecta.
Prin decizia nr. 9699/21 09 2009 parata Agenția Națională de Administrare Fiscală a refuzat restituirea accizei solicitate ,considerând că societatea nu a respectat prevederile pct. 7 din capitolul l din Ordinul nr. 420 din 2007 și nu a făcut dovada utilizării motorinei.(fila 12 dosar)
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestația, fiind emisă Decizia nr. 125/08.04.2011, de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a desființat decizia de restituire a accizelor nr.9699/21.09.2009, a admis parțial cererea de restituire acciza achitată în regim de scutire indirectă, pentru acciza achitată pe perioada 1.10._08, și a respins la restituire acciza pentru perioada 20.09._08,ca nefiind depusă în termen. De asemenea, s-a dispus reanalizarea probatoriului prezentat de societate având în vedere perioada 1.10._08 și emiterea unui nou act administrativ ținând seama de considerentele Deciziei nr. 125/08.04.2011.
Având în vedere obiectul cererii prin care este învestită instanța de judecată, precum și îndrumările din decizia nr. 6666/11.10.2013 a ÎCCJ, Curtea va analiza dacă actele administrative contestate sunt legale și reclamanta este îndreptățită la restituirea accizei pe perioada 20.09._08,cu dobanzile aferente.
În fapt, reclamanta . G. SA în are în obiectul de activitate producția de nave, nave care pe perioada construcției sunt testate și sub aspectul funcționarii motoarelor și al diesel generatoarelor ,care produc energia electrică necesară funcționarii sistemelor electrice de pe aceste nave, în mod independent de rețeaua de distribuție a energiei electrice in șantier.
Conform dispozițiile art. 201 din Legea nr. 571/2003;
„Scutiri pentru uleiuri minerale
(1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) ...
f) combustibilii pentru motor utilizați în domeniul producției, dezvoltării, testării și mentenanței aeronavelor si vapoarelor”.
De asemenea ,potrivit pct.23.4 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008:
(1) în situațiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, scutirea se acordă indirect, cu condiția ca aprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal.
(2)înainte de fiecare achiziție de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va face o cerere la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia își desfășoară activitatea. Cererea va fi însoțită de un memoriu în care va fi descrisă operațiunea pentru care este necesar consumul de combustibil pentru motor și se vor menționa: perioada de desfășurare a operațiunii, numărul orelor de funcționare ale motoarelor și ale instalațiilor de dragare și consumul normat de combustibil pentru motor.
(3)Trimestrial, operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(4)Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală teritorială, cererea de scutire de accize, însoțită de:
a)copia facturii de achiziție a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie
evidențiată distinct;
b)dovada plății accizelor către furnizor, constând în documentul de plată
confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c)dovada cantității utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând în
copia documentului care atestă realizarea operațiunilor de dragare - certificată
de autoritatea competentă în acest sens.
(5)Modelul cererii de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanțelor publice.
(6)în înțelesul prezentelor norme, combustibilii pentru motor utilizată în domeniul producției, dezvoltării, testării și mentenanței aeronavelor și vapoarelor înseamnă inclusiv combustibili pentru motor utilizarii în domeniul testării și mentenanței motoarelor ce echipează aeronavele și vapoarele.
Conform punctul 7 din Cap.1 din Ordinul nr. 420 din 2007 „în cazul scutirilor acordate indirect, în condițiile pct. 23.4 din normele metodologice, pentru utilizatorii produselor energetice în scopurile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. f) și g) din Codul fiscal, cererea de restituire este însoțită de documentația prevăzută la pct. 23.4 alin. (4) din normele metodologice.
Anterior fiecărei achiziții de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul formulează o cerere la organul fiscal teritorial în raza căruia își desfășoară activitatea, însoțită de un memoriu în care va fi descrisă operațiunea pentru care este necesar consumul de combustibil pentru motor, în care se vor menționa: perioada de desfășurare a operațiunii, numărul orelor de funcționare ale motoarelor sau instalațiilor de dragare, după caz, și consumul normat de combustibil pentru motor, conform specificațiilor tehnice ale instalațiilor sau motoarelor".
Cu privire la susținerile paratei A. că reclamanta nu a făcut dovada utilizării motorinei, acestea nu pot fi primite având în vedere concluziile raportului de expertiza contabilă întocmită de expertul A. M..
Prin raportul de expertiză s-a reținut că societatea este îndreptățită la restituirea accizei corespunzătoare unei cantitatea de 911.429 tone motorină, în valoare de 994.243,74 lei (societatea solicitând în plus acciza în sumă de 5.361,74 lei aferentă cantității de 2,82 tone motorină).
Raportul de expertiză contabilă a concluzionat că reclamanta are în susținere documente din care să rezulte realizarea efectivă a operațiunilor de producție, dezvoltare, testare și mentenanță a vapoarelor (informații referitoare la data realizării testelor, orele de funcționare a motoarelor etc.).
Întrucât au fost prezentate documentele contabile prevăzute de O.M.F.P. nr. 2.374/2007 (privind modificarea și completarea O.M.F.P. nr. 1.752/2005) pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene pentru înregistrarea in contabilitate a accizei: NIR, facturi si bonuri de consum, s-a demonstrat consumul real, efectiv de motorină. Aceste documente îndeplinesc condițiile prevăzute de Anexa 1, pct.2 din Normele metodologice de întocmire si utilizare a registrelor si formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă aprobate prin Ordinul nr. 1850/2004 și Ordinul nr. 3512/2008.
Sustinerea paratei A.N.A.F. că fișele de consum sunt înregistrate informatic, și nu pot fi considerate material probator, nu poate fi primită avand în vedere că prin coroborare cu documentele contabile prevăzute de textul pct. 23.4 alin, 4 din H.G. nr. 44/2004 se încălcâ dispozițiile art. 49 din O.G. nr. 92/2003.
Legislația fiscală nu stabilește elemente specifice privind documentele care ar trebui utilizate pentru justificarea cantităților de motorină utilizata în scopul testării motoarelor vapoarelor, și nici obligația prezentării unei anume dovezi, lăsând la latitudinea societății forma în care această dovadă este făcută.
Cu privire la faptul că plata accizei s-a făcut către furnizor și nu către bugetul de stat, (prevederile pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal), trebuind prezentată dovada plății accizelor câtre furnizor și nu direct către stat (cum era prevăzut în Codul fiscal în textul anterior, expertul a concluzionat că din facturile emise de Petrom S.A. și din ordinele de plată a acestor facturi emise de societate, s-au achitat inclusiv accizele, conform solicitării S.C. Petrom S.A. prin adresele nr. 1360/29.10.2007 și nr. 1895/06.05.2009.
Susținerea paratei A.N.A.F. că, societatea nu a procedat la înregistrarea în contabilitate, în mod separat a contravalorii accizei, fără a o trece prin conturile de venituri și cheltuieli, ci a capitalizat-o în valoarea producției prin înregistrarea pe cheltuieli și în costul de producție a motorinei (inclusiv valoarea accizei potrivit pct. 54, alin. (l) din O.M.F.P. nr. 1752/2005, în vigoare la acea dată societatea trebuind să evidențieze distinct, la alte taxe (cont 446) valoarea accizei la achiziție nu poate fi primită întrucât în momentul în care motorina este
dată în consum, conform bonului de consum, valoarea motorinei inclusiv acciza aferentă este înregistrată de societate drept o cheltuială (articol contabil 6022=3022).
În același timp această sumă (valoarea motorinei inclusiv acciza) este inclusă în valoarea producției prin articolul contabil 331=711.
Valoarea motorinei inclusiv acciza aferentă este înregistrată atât pe
cheltuieli (6022), cât și pe venituri (711), fără a influența astfel rezultatul contabil
sau pe cel fiscal.
Rezultatul contabil este influențat de această înregistrare folosită de societate
la livrarea mărfii, când profitul aferent vânzării este mai mic datorită includerii valorii accizei în costul producției,
La data de 31 decembrie 2007, S.C. Șantierul N. Damen G. S.A. a înregistrat o pierdere fiscală în valoare de 28.347.326 lei și la data de 31 decembrie 2008 o pierdere fiscală în valoare de 41.900.426 lei, conform situațiilor financiare întocmite de S.C. Șantierul N. Damen S.A .la 31 decembrie 2007, respectiv 2008.
Valoarea accizei inclusă pe costuri aferentă perioadei de 20.09._08 în valoare de 994.243,72 lei, nu influențează rezultatul fiscal al societății și implicit impozitul pe profit întrucât pierderea fiscală este eu mult mai mare astfel cum rezultă din bilanțurile la data de 31.12.2007 si 31.12.2008, depuse în probatoriu la dosar de societatea petentă.
Cu privire la faptul că reclamanta nu a solicitat trimestrial restituirea accizei, conform alin. 3 de la pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, curtea va constata că este o normă dispozitivă și nu imperativă, astfel încât societatea a uzat de dreptul de restituire a accizei după livrarea navei, și nu trimestrial, tocmai pentru a avea o situație clara privind consumul corespunzător.
Deși la pct.3 din Anexa nr.1 Cap.1 Secțiunea nr.1 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.420/2007, se prevede o normă imperativă, în sensul că cererea de restituire accize de depune trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, această normă este în contradicție cu pct. 23.4 alin 3 din H.G. nr. 44/2004, care prevede o normă dispozitivă, fiind un act cu forță juridică superioară ordinului amintit.
Pe de altă parte, conform deciziei Curții Europene de Justiție C-95/07 si C-96/07 Ecotrade Spa, paragraful 62, Curtea a statuat ca "în ceea ce privește obligațiile care
decurg din articolul 18 alineatul (1) litera (d) din a șasea directiva, deși este adevărat ca această dispoziție permite statelor membre sa stabilească formalitățile privind exercitarea dreptului de deducere in situația taxării inverse, nerespectarea acestora de către persoana impozabilă nu poate să o priveze de dreptul sau de deducere".
În consecință, chiar dacă societatea contribuabil nu a îndeplinit întocmai formalitățile legale solicitate pentru a beneficia de recunoașterea unei creanțe asupra statului, dacă sunt însă îndeplinite condițiile de substanța economica ale operațiunii care a dat naștere creanței contribuabilului asupra statului, acesta are dreptul la restituirea creanței sale de la bugetul de stat, sancțiunea nefiind decăderea din dreptul de a cere restituirea, refuzul de restituire.
Și prin Decizia nr. 2850 din 26.04.2005, pronunțată în dosarul nr. 4468/2004 de câtre Înalta Curte de Casație și Justiție - Secta de contencios administrativ și fiscal, prin care A. a invocat nesolicitarea taxei la timp, s-a reținut că deși reclamanta nu a solicitat rambursarea la timp, nu a pierdut dreptul de deducere a TVA.
De asemenea și în considerentele sentințelor civile nr. 365/2011 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia nr. 5698/2012 a Curții de Apel G., s.c. nr. 1/2011 a Tribunalului G. ,rămasă definitivă prin decizia nr. 2380/2012 a Curții de Apel G., filele 13-22, a fost dezlegată această problemă de interpretate a disp. alin. 3 de la pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind o autoritate de lucru judecat sub acest aspect.
Față de cele mai sus arătate, din probatoriul administrat rezultă că reclamanta S.C. Șantierul N. Damen G. S.A., beneficiază de scutire indirectă de la plata accizelor corespunzătoare motorinei utilizate în scopul testării motoarelor vapoarelor, în sumă de_,74 lei pentru perioada 20.09._08, conform art. 201 alin. 1 lit. f din Legea nr. 571/2003.
În consecință, va dispune anularea deciziei nr.125/8.04.2011, emisă de A. și a deciziei de restituire acciză nr.9699/21.09.2009, emisă de A.; va dispune anularea procesului verbal nr._/SAFV/18.06.2009, încheiat de ANV-DGAOV G., în prezent DGRFP G. și va obliga pârâta A. la restituirea sumei de 994 243 ,74 lei, reprezentând acciză.
Cu privire la capătul de cerere privind plata dobânzilor va constata că acest capăt de cerere este întemeiat având în vedere că potrivit art.70 alin.1 din OG nr.92/2003, se instituie obligația A. de a răspunde solicitantului in termen de 45 de zile de la data formulării cererii
Astfel, conform art. 70 alin.1 din OG nr.92/2003 „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Societatea solicită obligarea A. la plata dobânzii către contribuabil în conformitate cu dispozițiile art.124 si 120 alin.7 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003
,iar conform art. 124 „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget (1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2A1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”
În speță ,cererea de restituire accize a fost depusă sub nr._ la data de 27. 11.2008, reclamanta fiind îndreptățită la plata dobânzilor fiscale, ca echivalent al prejudiciului suferit prin nesoluționarea cererii în termenul legal, motiv pentru care va obligă pârâta A. la plata dobânzii prev.de art. 120 alin.7 C.pr.fiscală, începând cu data de 5.02.2009 și până la data restituirii efective a accizei către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . G. SA în contradictoriu cu pârâtele A. și DGRFP G. și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr.125/8.04.2011 emisă de A.;dispune anularea deciziei de restituire acciză nr.9699/21.09.2009 emisă de A.;dispune anularea procesului verbal nr._/SAFV/18.06.2009 încheiat de ANV-DGAOV G., în prezent DGRFP G..
Obligă pârâta A. la restituirea sumei de 994 243,74 lei, reprezentând acciză.
Obligă pârâta A. la plata dobânzii prev.de art. 120 alin.7 C.pr.fiscală, începând cu data de 05.02.2009 și până la data restituirii efective a accizei către reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.
Președinte, M. B. | ||
Grefier, Filuța E. D. |
Red.MB/11.07.2014
Tehnored.FED/11.07.2014/2ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
