Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2882/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2882/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 12928/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2882/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta . sediul în G., ., Corp A, . civile nr.2312/9.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2010*,, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3.03.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.03.2014, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 13.03.2014, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 18.03.2014,
Curtea
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 22.11.2010, contestatoarea ., in contradictoriu cu intimata DGFP G. a solicitat anularea deciziei nr. 216/23.07.2010 emisă de intimată, cu consecința anulării deciziei de impunere nr. 463/30.04.2010 si a RIF nr. 7161/30.04.2010 emisă de AFP G., si exonerarea sa de plata sumei de 41.273 lei, stabilite cu titlu de obligații fiscale suplimentare.
Contestatoarea a solicitat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, in luna aprilie 2010 a fost supusă unei verificări fiscale parțiale pentru perioada 01.10.2007 – 31.12.2009, in urma căreia s-au stabilit in sarcina sa o . obligații fiscale suplimentare in cuantum de 41.273 lei, din care 16.538 lei impozit pe profit, 3.093 lei TVA, 2006 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Contestatoarea susține că a urmat procedura prealabilă de contestare, in baza at. 205 si art. 207 al. 1 din OG nr. 92/2003, contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 216/23.07.2010 emisă de DGFP G..
În opinia contestatoarei, decizia contestată nu este temeinică. Arată că obiectul de activitate al societății este „recuperarea materialelor reciclabile sortate”, iar in perioada august – octombrie 2009 a achiziționat 2.350.570 kg lidonit.
Societatea precizează in continuare că, pentru sortarea materialelor feroase din bucățile de zgură e necesară spargerea bucăților de lidonit cu ajutorul buldoexcavatorului si cu cel al excavatorului cu graifăr, pentru ca ulterior, cu ajutorul unui excavator cu magnet, se separă materialul feros.
Referitor la perioada verificată, contestatoarea susține că, in urma prelucrării cantității de lidonit, a rezultat o cantitate de 1.979,461 kg deșeu fier vechi, care a fost livrată către S.C. MECHEL S.A. TÂRGOVIȘTE, iar diferența de 371.109 kg pietriș si nisip rezultată a fost utilizată la nivelarea căilor de acces din aproprierea si din incinta societății.
In acest scop, contestatoarea susține că a închiriat de la S.C. PANDAN . utilaje necesare operațiunilor de sortare menționate mai sus, in baza contractului de prestări servicii nr. 073/01.08.2009 si a anexei 1 la contract.
Contestatoarea mai arată că inspectorii fiscali au apreciat ca fiind fictive aceste operațiuni si că facturile emise de către S.C. PANDAN . au la bază tranzacții reale, aspecte pe care le apreciază nereale, in condițiile in care a depus la organul fiscal fisele de control a utilajelor (in care se menționează data la care s-au efectuat lucrările, ora sosirii/plecării fiecărui utilaj, un total de ore lucrate) semnate si stampilate de ambele societăți.
In continuare societatea învederează faptul că in cauză nu sunt aplicabile disp. art. 134 ind. 1 al. 1 din Legea nr. 571/2003 referitoare la momentul intervenirii faptului generator si exigibilitatea TVA reținute de organul constatator; susține totodată că a respectat condițiile impuse de art. 48 din HG nr. 44/2004, respectiv serviciile au fost efectiv prestate, au fost executate in baza unui contract, sunt justificate de documente si a dovedit necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității.
In drept contestatoarea a invocat disp. art. 145 – 146 si art. 21 din Legea nr. 571/2003, pct. 48 din HG nr. 44/2004, art. 6 din OG nr. 92/2003.
La dosar contestatoarea a depus in copie înscrisuri.
Legal citată, intimata DGFP G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, susținând că, in urma verificării încrucișate s-a constatat că S.C. PANDAN . a avut personal calificat angajat pentru categoria de utilaje menționate in contractul încheiat cu contestatoarea, că nu a înregistrat in evidenta contabilă cheltuieli cu combustibilul pentru prestațiile pe care susține că le-a efectuat si nu deținea mijloace fixe de natura celor menționate in respectivul contract, acestea fiind subînchiriate de la S.C. SORNEZ S.A., care a fost declarată inactivă. Mai susține că această din urmă societate a fost radiată din evidențele ORC in baza sentinței comerciale nr. 1343/29.10.2009 a Tribunalului G. .
Intimata DGFP G. precizează si faptul că documentația depusă de contestatoare nu este completă, facturile fiscale si fisele de control nu menționează locul de plecare/sosire a utilajului, numele șoferului si nici serviciul prestat; susține totodată că nu au fost prezentate nici fisele utilajelor din care să rezulte cantitatea de carburant consumată, tariful pe oră, cheltuieli indirecte / directe sau alte date importante.
In final intimata susține că cele 30 de facturi emise de S.C. PANDAN . contestatoare nu au la bază tranzacții reale, si nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, contestatoarea eludând plata la bugetul de stat a TVA dedusă si impozitul pe profit aferent diminuării profitului impozabil cu cheltuielile efectuate prin impozitarea acestor facturi.
In drept intimata DGFP G. a invocat Legea nr. 517/2003. La dosar intimata DGFP G. a depus in copie înscrisuri.
In cauză a fost efectuată o expertiză fiscală de către consultant fiscal P. E. C., raportul de expertiza aflându-se la filele 34 – 39 vol. II dosar.
Prin sentința civilă nr. 2312/2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-a respins contestația ca nefondată cu următoarea motivare:
Prin Decizia nr. 216/23.07.2010 emisă de intimata DGFP G. a respins contestația formulată de ., formulată împotriva deciziei de impunere nr. 463/30.04.2010, menținând in sarcina societății obligațiile suplimentare de plată, in sumă totală de 41.273 lei, din care 16.538 lei impozit pe profit, 3093 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 19.636 lei TVA si 2006 lei majorări de întârziere aferente TVA.
In baza disp. art. 102.4 din HG nr. 1050/2004, organul fiscal a procedat la reverificarea societății pentru perioada 01.10.2007 – 31.12.2009, motivat de faptul că au apărut elemente suplimentare constând in faptul că S.C. PANDAN . (care a emis către contestatoare un număr de 30 facturi fiscale in valoare de 122.998 lei) nu deține mijloace fixe de natura celor menționate in aceste facturi, mijloace fixe care au fost subînchiriate de la S.C. SORNEZ S.A. – declarată inactivă.
Instanța apreciază întemeiat motivul reverificării dispuse de inspectorii fiscali, aceste împrejurări încadrându-se in dispozițiile art. 102.4 din HG 1050/2004.
Urmare acestui reverificări, s-a constatat că S.C. PANDAN . a emis către . 30 de facturi fiscale (in valoare de 122.998 lei), cu titlu de prestări servicii in baza contractului de prestări servicii, încheiat intre aceste 2 societăți, cu nr. 073/01.08.2009.
Din adresa nr._/26.10.2011 emisă de ITM G. (fila 95, vol. I dosar) coroborată cu procesul verbal din 28.04.2010 emisă de Autoritatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP G. (filele 96 – 100 vol. I dosar) rezultă că S.C. PANDAN . a avut angajat personal calificat privind meseria de excavatorist, buldozerist (respectiv pentru categoria de utilaje care apar ca fiind închiriate de S.C. PANDAN . contestatoare in baza contractului de prestări servicii 073/01.08.2009), că această societate (S.C. PANDAN . a înregistrat in evidența contabilă cheltuieli cu combustibilul pentru prestațiile pe care susține că le-a efectuat in baza acestui contract. Rezultă totodată si faptul că S.C. PANDAN ., pe perioada derulării contractului 073/01.08.2009 nu deținea mijloacele fixe menționate in acest contract, mijloace fixe care au fost închiriate de la S.C. SORNEZ S.A. G. – societate care a fost declarată inactivă prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 134/30.01.2008 (așadar ulterior încheierii contractului 073/01.08.2009) si apoi radiată prin sentința comercială nr. 1343/29.10.2009 a Tribunalului G., pronunțată in dosarul_ .
Conform art. 11 al. 1 din Legea nr. 571/2003 „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției”, iar potrivit alin. 1 ind. 2 al aceluiași articol „Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 78^1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită”.
Așadar, in mod corect a apreciat intimata că aceste operațiuni derulate de contestatoare nu sunt reale si nici legale, punct de vedere susținut si de consultantul fiscal in raportul de expertiză.
Operațiunile pe care contestatoarea pretinde că le-a efectuat in baza acestui contract de prestări servicii nr. 073/01.08.2009, nu sunt reale, ci fictive, motiv pentru care in mod corect intimata DGFP G. a emis Decizia nr. 216/23.07.2010 prin care a menținut obligațiile fiscale de plată suplimentare de 41.273 lei in sarcina contestatoarei.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele motive:
1. Hotărârea primei instanțe este nemotivată neconținând o analiză a mijloacelor de probă și a susținerilor reclamantei, lipsa motivării echivalând cu necercetarea fondului.
Astfel, în apărarea reclamanta a invocat următoarele aspecte ignorate de judecătorul fondului:
-pentru fiecare dintre cele 30 de facturi fiscale emise de furnizor există fișe de control ale utilajelor( conținând data efectuării lucrărilor, orele de sosire/plecare, totalul orelor lucrate, cu semnăturile de confirmare);
- materialul feros obținut în urma acestor activități a fost în totalitate transportat, recepționat și achiziționat de către ., conform facturilor fiscale depuse la dosar și Notelor de constatare și recepție semnate de reprezentanții combinatului;
- plata în totalitate prin „Casa” în totalitate a serviciilor prestate, conform chitanțelor;
- buna-credință în achiziționarea serviciilor contractate cumulate cu îndeplinirea obligației de a verificare a autenticității facturilor fiscale, identitatea și obiectul de activitate al furnizorului propriu;
- lipsa oricărei obligații legale și imposibilitatea obiectivă în a verifica dacă propriul furnizor își înregistrează în contabilitate cheltuielile cu combustibilul, dacă personalul folosit de acesta este angajat cu forme legale sau dacă furnizorul furnizorului reclamantei ( . o societate activă sau nu.
2. Hotărârea este nelegală și din perspectiva faptului că în speță se impunea efectuarea unei noi expertize fiscale întrucât expertiza instrumentată în cauză nu a răspuns la obiectivul nr. 2, nefiind avute în vedere înscrisurile prezentate de reclamantă în afara celor 30 de facturi fiscale( fișe de control utilaje, rapoarte de producție, dovezi privind livrările către . etc.)
3. Deși în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea deducerii TVA, respectiv condițiile de formă ale documentelor justificative, condițiile de fond ale acestora și buna-credință a contestatoarei, instanța a respins contestația invocând comportamentul fiscal al furnizorului . SRL, precum și al furnizorului acestuia( CS SORNEZ SRL).
4. Sentința recurată nesocotește exigențele Directivei a șasea-2006/112/CE pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA . Astfel CJUE, interpretând art. 167 din directiva precizată a apreciat, în esență, că aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă….
5. În mod netemeinic și nelegal( cu încălcarea disp.a rt. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003 și art. 102.4 din HG nr. 1050/2004 instanța de fond a apreciat ca întemeiată și legală măsura reverificării dispusă de inspectorii fiscali.
Cu actele anexate, reclamanta a dovedit că pentru aceiași perioadă( 1.09._09) intimata pârâtă a mai efectuat un control al reclamantei, având ca obiectiv verificarea TVA înscrisă în decontul aferent lunii decembrie 2009.
În acest sens, aceiași pârâtă a verificat integral documentele contabile emise de . SRL în derularea contractului de prestări servicii, dar și documentele de furnizare către . a materialului feros obținut în urma serviciilor prestate de . că reclamanta are dreptul la rambursarea sumei de_ lei- TVA.
În aceste condiții, reverificarea dispusă de intimată este vădit abuzivă, nefiind determinată de vreo împrejurare suplimentară necunoscută organelor de inspecție la data efectuării primului control.
Pentru motivele reproduse succint mai sus, reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei nori expertize și, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
A mai solicitat recurenta obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare față de motivele recursului de față, depunând însă note de concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul de față este nefondat din perspectiva următoarelor considerațiuni:
Examinând sentința recurată în raport de mijloacele de robă administrate în cauză, de poziția exprimată de părțile raportului juridic dedus judecății și de dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică.
1. Contrar celor alegate de către recurentă, hotărârea primei instanțe este argumentată în fapt și în drept, neconfirmându-se critica referitoare la nesoluționarea fondului. Chiar dacă sumare, considerentele hotărârii primei instanțe sunt suficiente pentru a contura poziția acesteia asupra litigiului și pentru a explicita soluția îmbrățișată.
2. Reclamanta nu a solicitat la judecata în fond o contraexpertiză fiscală și a uzat de dreptul de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, beneficiind și de serviciile unui apărător calificat. Din răspunsul expertului la obiecțiuni rezultă că acesta a avut în vedere toate documentele puse la dispoziție de către reclamantă. Așa fiind, Curtea apreciază că nu se justifică efectuarea unei noi expertize fiscale în cauză și, prin urmare, nu este oportună casarea cu trimitere spre rejudecare solicitată de reclamantă.
3. Deducerea TVA aferentă prestărilor de servicii efectuate în baza unui contract presupune, în opinia Curții, îndeplinirea nu doar a condițiilor de formă și fond ale facturilor emise în acest sens, ci și a celorlalte documente întocmite în acest sens, conform disp. art. 48 din HG nr.44/2004. În speță, facturile fiscale conține mențiunile minime prevăzute de lege. Acestea trebuie însă coroborate cu celelalte documente apte să ateste prestarea efectivă a serviciului. În speță, deși s-a dovedit prelucrarea unei cantități considerabile de lidonit și obținerea de material feros valorificat către . s-au adus probe concludente cu privire la prestarea efectivă a serviciului contractat cu . în care această societate nu are salariați specializați în manevrarea buldoexcavatorului.
Faptul că . utilajele unei societăți dizolvate a fost de natură a genera suspiciuni cu privire la buna credință a acesteia, cât și a reclamantei și a determinat, de altfel, reverificarea activității reclamantei.
În condițiile în care societatea dizolvată( . să efectueze acte de comerț emițând facturi fiscale( 19) către . le-a achitat pe cele emise de Pandan în numerar în aceiași zi în care au fost emise de . . nelămuriri, cu atât mai mult cu cât din facturile în discuție nu rezultă locul de plecare și de sosire a utilajelor și nici numele conducătorului utilajelor, dar nici serviciul prestat. De altfel nici fișele de control utilaj( de care se prevalează reclamanta în motivele de recurs) nu conțin aceste mențiuni.
4. Dispozițiile art. 167 din Dirctiva 2006/112/CE dau dreptul la deducerea TVA dacă „persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului facturii aferente serviciilor prestate”. În speță, furnizorul de servicii a refuzat să decline identitatea celor care au manevrat utilajele, a încasat de la reclamantă contravaloarea unui număr mare de facturi în aceiași zi și în numerar, nu a dovedit modul de transportare a utilajelor la locul prestării serviciului, cunoscut fiind că utilajele în discuție trebuiau deplasate cu ajutorul unui trailer. Acestea sunt doar câteva aspecte care puteau să creeze suspiciuni reclamantei ori chiar să sugereze asumarea de către aceasta, în cunoștință de cauză, a unor „derapaje” de la legalitate. Relevant în acest sens este faptul că reclamanta nu a putut prezenta situații de lucrări din care să rezulte cantitatea de materiale supuse prelucrării, consumul de combustibil, tariful/oră, cheltuielii indirecte și directe etc. Mai mult decât atât, potrivit constatărilor pârâtei, reclamanta nu a putut dovedi proveniența a circa 832.179 kg deșeu feros, împrejurare de natură a pune sub semnul întrebării buna sa credință.
În condițiile în care autoritățile fiscale sunt abilitate să nu ia în considerare tranzacțiile efectuate de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui ANAF, Curtea apreciază că „invalidarea” tranzacțiilor dintre . Sornez” atrage invalidarea și a tranzacțiilor subsecvente dintre ., cu consecințe imediate asupra neacordării dreptului de deducere TVA, exercitarea unui atare drept presupunând verificări diligențe suplimentare din partea beneficiarului care să excludă reaua-credință a acestuia.
5. Reverificarea a fost dispusă ca urmare a unei sesizări venite din partea Gărzii Financiare urmare a constatării emiterii de către . număr de 30 de facturi fiscale în cursul semestrului al doilea al anului 2009, toate acestea vizând prestări servicii. Controlul asupra . făcut tocmai ca urmare a solicitării reclamantei de deducere TVA. Prin urmare, nu se poate reține aserțiunea că, în speță, nu a intervenit o situație care nu era cunoscută de autoritățile fiscale la data controlului anterior când tranzacțiile cu . circumscrise limitelor legale.
Pentru motivele mai sus expuse, criticile reclamantei se apreciază neîntemeiate și vor fi respinse ca atare. Întrucât nici examinarea din oficiu a cauzei nu a condus la identificarea vreunui motiv de nelegalitate cu privire la sentința ce face obiectul recursului de față, Curtea urmează a face aplicarea în cauză a dis. Art. 312 alin. 1 C.pr. civ. referitoare la respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . sediul în G., ., Corp A, . civile nr.2312/9.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2010*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.I. 17 Aprilie 2014
Dact,L.R./2 ex/17.04.2014
FOND D.M.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 7800/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
