Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6306/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6306/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 2197/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6306/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. I.
Judecător - V. M. D.
Judecător - E. L. P.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 245 din 17.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B..
La apelul nominal a răspuns intimata reclamantă N. C., lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că este vorba de venituri reprezentând dobânzi din alocația copilului.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ , reclamanta N. C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de impunere nr._/29.05.2013 emisa de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată, pârâta i-a comunicat că figurează în evidențele sale cu obligații de plată restante la fondul de sănătate în cuantum de 442 lei reprezentând contribuție pentru anul 2011.
A precizat reclamanta că această decizie este nelegală întrucât depozitul bancar ce a generat dobânda asupra căreia s-a calculat contribuția este alocația copilului ce nu poate fi taxata sau impozitata.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, considerând că decizia contestată este legală iar sumele prin acest act cu titlu de obligații sunt corect stabilite.
Pârâta a arătat că decizia nr._/29.05.2013 este titlu executoriu ce a fost comunicat reclamantei împreună cu somația potrivit art.141 alin.1 și 2, art.145 din O.G. nr.92/2003 și art.26 din Legea nr.95/2006 întrucât obligația de plată nu a fost onorată până la termenul scadent înscris în anexă. A menționat pârâta că actele administrativ fiscale au fost comunicate împreună cu anexa ce detaliază cuantumul contribuției pentru perioada analizata în baza declarațiilor estimative emise de A.F.P. B. cu termen scadent 15 ale ultimei luni din fiecare trimestru.
Referitor la cuantumul obligației și modalității de calcul a acesteia, pârâta a arătat că, urmare a informațiilor primite de la A.N.A.F. în baza Protocolului nr.5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național ce vizau veniturile impozabile realizate de persoanele care practicau profesii liberale, a aplicat procentele legale atât pentru contribuție cât și pentru accesorii, toate datele fiind detaliate în anexa și decizia contestată.
Prin sentința 245/2014 a Tribunalului B. a fost admisă ca fondată acțiunea formulată de reclamanta N. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
S-a dispus anularea Deciziei de impunere nr._/29.05.2013 emisa de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/29.05.2013 și anexa acesteia s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 442 lei reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate conform Legii nr.95/2006 pentru anul 2011 aferenta veniturilor realizate din dobânzi.
Baza de calcul a contribuției a fost stabilită din informațiile comunicate de A.N.A.F. urmare a Protocolului încheiat la nivel național între C.N.A.S. și A.N.A.F. nr.5282/_/30.10.2007 privind veniturile declarate și realizate pentru anul 2011, în privința reclamantei fiind reținută suma de 12 lei.
Primul motiv invocat de reclamanta va fi apreciat de instanța ca nefondat si va fi înlăturat ca atare întrucât parata a avut in vedere faptul ca veniturile asupra căreia s-a calculat contribuția realizate de reclamanta proveneau din dobânzi și nu din alocația minorului, nefiind relevanta natura sau proveniența veniturilor respective.
Tribunalul a reținut ca parata a calculat contribuția la asigurările de sănătate pentru reclamanta prin raportarea la salariul lunar minim brut pe economia națională conform art.257 alin.2 lit.f din Legea nr.95/2006.
Potrivit acestui text de lege „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a - d, alin.21 și 22 și art.213 alin.2 lit.h, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
Însă, prin Decizia Curții Constituționale nr.335/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 23 mai 2011 dispozițiile art.257 alin.2 lit.f din Legea nr.95/2006 au fost declarate neconstituționale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar. A mai apreciat Curtea că aplicarea normei duce la instituirea unui tratament juridic diferențiat a persoanelor ce realizează astfel de venituri din dividende sau cedarea folosinței, tratament ce nu are nici o justificare pe împrejurări obiective. Curtea a menționat că deși norma criticată se supune regulii generale aplicabilă tuturor categoriilor de venituri numai teza finală a normei criticate privind contribuția minimă aplicata instituie un tratament juridic diferențiat. În esență, Curtea a statuat ca, obligând prin această normă un cetățean la plata unei contribuții mai mari decât valoarea veniturilor însăși nu se asigură nici proporționalitatea, și nici caracterul rezonabil a sarcinii fiscale încălcându-se prevederile art.56 din Constituție care consacra principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.
Trebuie precizat ca prin Decizia nr.1.394/26.10.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, Curtea Constituțională a mai declarat acest text de lege neconstituțional pentru aceleași motive însă ulterior pronunțării acestei decizii, dar anterior publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.107/2010 a modificat art.257 alin.2 lit.f teza finală din Legea nr.95/2006, preluând însă, în mod identic, soluția legislativă declarată ca fiind neconstituțională.
Instanța a reținut aplicabilitatea art.147 alin.1 din Constituție conform căruia "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Întrucât art.257 alin.2 lit.f teza finală din Legea nr.95/2006 în temeiul căruia a fost emis actul administrativ contestat si-a încetat efectele juridice, instanța a considerat ca decizia de impunere nr._/29.05.2013 emisă de pârâtă este nelegala, baza de calcul fiind doar cea care rezulta din veniturile încasate în anul 2011 de reclamanta, respectiv 12 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDETULUI B., criticând-o pentru următoarele motive: instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.01._11, reclamantul a realizat venituri impozabile din dobânzi, conform Legii 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din OUG 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 și art. 215 alin.3 din Legea 95/2006 și art. 11 din Ordinul CNAS 617/2007, respectiv 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Nu se poate reține o altă interpretare a dispozițiilor legale, întrucât s-ar crea o discriminare față de acele categorii de persoane care nu obțin venituri și care totuși sunt obligate să plătească contribuția de asigurări sociale la nivelul salariului minim.
A mai susținut că deciziile Curții Constituționale invocate de instanța de fond în motivare nu sunt aplicabile situației de față.
În consecința a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii ca nefondate a contestației formulate.
În drept a invocat prevederile art. 486,488 și 496 C.proc.civ.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Parata a calculat contribuția la asigurările de sănătate pentru reclamanta prin raportarea la salariul lunar minim brut pe economia națională, deși venitul din dobânzi obținut de reclamantă a fost de doar 12 lei în anul 2011.
Potrivit art. 257 alin. 1 din Legea 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, în forma valabilă începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Această formă s-a menținut până la . OUG 93/2008, respectiv până la data de 30.06.2008, când alineatul 2 al articolului 257 a căpătat următoarea formă: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Prin dispozițiile art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr.56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Stabilind cuantumul contribuției minime, art.257 alin.(2) lit. b) din Legea nr.95/2006 prevede că acesta nu poate fi mai mic decât procentul de 6,5% calculat la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Dispozițiile art. 257 - alin. 2 lit. f) teza finală au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, publicată în M.Of. nr.355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Așa fiind, este nelegală stabilirea contribuției la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar, pentru venituri din dividende realizate într-un cuantum net inferior acestei valori.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția primei instanțe de anulare a deciziei reprezentând titlu de creanță este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 496 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 245 din 17.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. I. V. M. D. E. L. P.
Grefier
I. S.
Red.E.L.P./26.06.2014
Tehnored.I.S./27.06.2014/4ex.
Fond.G.E.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3778/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6659/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
