Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1920/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1920/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 2726/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1920/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător V. S.
Judecător E. L. P.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul L. I., domiciliat în .. V. împotriva sentinței nr. 4457/4.09.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata pârâtă AJPIS V., consilier juridic P. N., fără delegație, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că recurentul nu a depus relațiile solicitate la termenul anterior și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Curtea, din oficiu ridică excepția nulității recursului, prev. de art. 486 alin. 1 lit. e în ref. la art. 13 alin.3 NCPC și pune în discuție această excepție.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției nulității recursului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ , reclamantul L. I. a solicitat anularea Deciziei nr._/04.03.2013 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială V..
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt, prin decizia contestată, s-a dispus recuperarea sumei de 2.800 lei, sumă necuvenită, ca ajutor social.
S-a arătat că, în realitate, nu a primit în perioada 01.01.2011 – 31.03.2013 nici o sumă de bani cu titlu de ajutor social, întrucât, în luna noiembrie 2010, a depus la P. comunei Slobozia B. decizia de pensionare a soției sale.
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare, pârâta a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii prin neparcurgerea procedurii prealabile.
S-a arătat că reclamantul s-a adresat instanței înainte de contestarea la organul emitent a Deciziei nr._/04.03.2013, conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat că, începând cu data de 01.05.2012, plata ajutorului social acordat numitului L. I. din 31.10.2010, a încetat prin Dispoziția de primar nr.601/30.04.2012, ca urmare a anulării Deciziei nr._/4.01.2011 a casei Județene de Pensii V., soția acestuia primind pensie de asigurări sociale în cuantum de 293 lei, familia depășind plafonul prevăzut de lege pentru acordarea acestuia.
Cum, la data de 16.05.2012, reclamantul a depus o nouă cerere, respinsă prin Dispoziția nr.721/31.05.2012, s-a dispus verificarea sumelor încasate de acesta necuvenit și recuperarea acestora, conform art.21 din Legea nr.416/2001, fiind emisă Decizia nr._/04.03.2013 privind recuperarea sumei de 2.800 lei plătită necuvenit din bugetul de stat.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate formulată, reclamantul a precizat că nu a contestat Decizia nr._/04.03.2013 la organul emitent.
Prin sentința 4457/2013 a Tribunalului V. a fost respinsă cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, formulată de reclamantul L. I., având ca obiect anularea Deciziei nr._/04.03.2013 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială V., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele;
Legea fundamentală, Constituția României, garantează oricărei persoane, prin art.21 pentru protejarea drepturilor și intereselor sale legitime, liberul acces la o instanță, prevăzând în mod expres la alineatul 3 că „jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite”.
Pe de altă parte, art. 6 paragraf 1 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță judecătorească să poată fi sesizată cu privire la orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.
În analiza conținutului acestui drept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut prin Hotărârile date în cauzele Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98 și, respectiv, L. împotriva României, din 26 ianuarie 2006 că acest drept de acces la o instanță nu este unul absolut, ci un drept supus unor limitări implicit acceptate, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece printr-o asemenea reglementare de către stat se recunoaște dreptul de care se bucură statul în această privință, drept constând într-o anumită marjă de apreciere.
În aceleași cauze, Curtea a recunoscut că astfel de limitări nu sunt compatibile cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenție, decât dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.7 alin.(1)din Legea nr.554/2004, „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
În speță, reclamantul nu a contestat la emitentul actului Decizia nr._/04.03.2013, cu toate că această obligație era prevăzută chiar în cuprinsul deciziei, la art.6 fiind menționat: „ Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială V..
În consecință, nefiind parcursă procedura prealabilă, instanța a apreciat că se impune respingerea cererii în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, formulată de reclamantul L. I., având ca obiect anularea Deciziei nr._/04.03.2013 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială V., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că parcurgerea procedurii prealabile nu era obligatorie, având în vedere că soluția în contestația administrativă era oricum previzibilă, respectiv de respingere a plângerii formulate.
Deși a invocat în drept dispozițiile art. 299 C.proc.civ., se constată că acțiunea a fost introdusă după data de 15.02.2013, data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel încât în funcție de acest aspect se va stabili regimul juridic aplicabil, respectiv obligativitatea declarării prin avocat și sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei obligații, obligativitatea încadrării în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C.proc.civ.
Recursul declarat de reclamant este nul.
Potrivit art. 486 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 C.proc.civ., „ 1)Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate.
(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.
Potrivit art. 83 alin. 3 C.proc.civ., „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2)”.
În cauză, recursul a fost declarat de reclamant fără respectarea dispozițiilor legale menționate anterior și prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, motiv pentru care se va admite excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu și cu privire la care recurentul a avut posibilitatea sa-și exprime punctul de vedere, conform încheierii din 23.01.2014 și a adresei aflate la fila 30 dosar recurs, și se va constatata nulitatea recursului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu de instanță.
Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul L. I. domiciliat în .. V. împotriva sentinței nr. 4457/4.09.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2014.
Președinte, I. M. D. | Judecător, V. S. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno PEL/10.03.2014
Tehno ZE/10.03.2014
Ex.5
Fond: M.Dibuș
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6366/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
