Alte cereri. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 179/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 791/2014
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. I.
Judecător: V. M. D.
Judecător: E. L. P.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin A.J.F.P. V. cu sediul ales în mun.Focșani, B.dul Independenței nr.24 jud.V., împotriva sentinței civile nr. 5170/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, și recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._, reclamanta V. Crenguța A. în contradictoriu cu D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice Focșani și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea la restituirea sumei de 1.951 lei, achitată cu chitanța . NR._ din 07.01.2013 reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei pentru emisii poluante, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamanta a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamanta a mai arătat că taxa pentru emisii poluante nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare, pârâta D.G.F.P. V. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, a arătat că solicitarea reclamantei privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa în discuție a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
A fost formulată cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Pârâta-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. nr. 5170/2013 din data de 09.10.2013, Tribunalul V. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta DGRFP G. ca neîntemeiată. De asemenea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta DGRFP G., respingând-o în raport de Administrația F. pentru Mediu.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, formulată de pârâta D.G.R.F.P. G..
Pe cale de consecință, a fost obligată pârâta D.G.R.F.P. G. să-i restituie reclamantei suma de 1.951 lei, achitată cu chitanța . NR._ din 07.01.2013 reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală calculată de la data achitării până la data restituirii efective. La rândul său, chemata în garanție A.F.M. a fost obligată să plătească pârâtei D.G.R.F.P. G. această sumă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele aspecte de fapt și de drept:
Excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta D.G.F.P. V., este neîntemeiată în raport de principiul constituțional al priorității de aplicare a dreptului UE care se opune invocării normelor de drept intern( inclusiv de ordin procedural) care impietează asupra analizării pe fond a raportului juridic dedus judecății având în conținut un drept protejat de T.F.U.E.
Pe fond, se constată că:.
Reclamanta a achiziționat autoturismul second-hand iar, în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România, a plătit suma de 1.951 lei, achitată cu chitanța . NR._ din 07.01.2013
Examinând cererea reclamantului, în raport cu probatoriul efectuat și dispozițiile legale incidente în cauză și normele Uniunii Europene prevăzute in actele de aderare/Protocolul de aderare si ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana, tribunalul reține următoarele:
Potrivit O.U.G. nr.50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plații taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în Romania, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Romania și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în Romania, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Potrivit însa art. 110 (fost art.90) din Tratatul de instituire a Comunității Europene: nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificabile ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepea la o nouă înmatriculare taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 T.F.U.E. (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 T.F.U.E. (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara în cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 T.F.U.E. al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa inițiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piață națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 T.F.U.E. din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa în cauza este incompatibila cu articolul 110 T.F.U.E.
Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții în care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 T.F.U.E., trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectiva este de natura să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția naționala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piața, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirma jurisprudența Curții creata prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care a arătat ca art. 110 T.F.U.E. se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura de pe piața naționala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminara și în egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât, la acest moment, considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-si obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constituția României, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa îndeplinească întocmai si cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constituita României statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, actuala taxă pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012, reglementarea națională a redevenit incompatibilă cu art. 110 TFUE după . O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, după ce s-a dispus suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementarea națională fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare.
În considerarea celor de mai sus, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală).
Statuând astfel, tribunalul își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Față de cele ce preced, raportat la art.110 din Tratatul Comunității Europene, se constată că acțiunea reclamantei este întemeiată și se impune a fi admisă, dispunând obligarea pârâtei DGFP V. la restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisii poluante încasată nelegal.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, este admisibilă și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulata de pârâta D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice si va fi obligată chemata în garanție sa plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante și a dobânzilor aferente, cu motivarea că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, se apreciază că și aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta DGRFP G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
În mod nelegal instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de C.pr. fiscală și care este obligatorie pentru promovarea acțiunii de față privind întoarcerea executării unei obligații de plată stabilită printr-un titlu de creanță.
Reclamanta nu se află în niciuna din ipotezele prevăzute la art. 117 din OG nr. 92/2003 referitoare la restituirea la cerere a unei sume de bani . Mai mult decât atât, suma plătită de reclamantă a fost calculată și încasată corect, cu respectarea disp. Legii nr. 9/2012.
Solicitarea reclamantei privind actualizarea sumei solicitate spre restituire cu dobânda legală este neîntemeiată și trebuia respinsă ca atare.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.
Recursul de față este fondat, însă pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost soluționată corect, dându-se astfel eficiență principiului constituțional a priorității de aplicare a dreptului UE, fiind avută în vederea și dezlegarea dată de ÎCCJ problemei de drept a obligativității procedurii prealabile în cauzele având drept obiect restituirea taxei de poluare. Astfel, ÎCCJ prin Decizia nr. 24/14.11.2011 dată în interpretarea art. 7 din OUG nr. 50/2008, a statuat că procedura de contestare prevăzută de respectiva dispoziție legală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe disp. art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Pe fond, Curtea constată că soluția primei instanțe este nelegală în raport de următoarele aspecte:
Taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată în data de 07.01.2013, dată la care actul normativ incident este Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ca urmare a încetării efectelor O.U.G. nr. 1/2012 .Or, potrivit disp. Legii nr. 9/2012 sunt supuse plății taxei pentru emisii poluante atât autovehiculele second hand provenite din spațiul U.E., cât și autoturismele din producția internă, nemaiexistând discriminarea constatată de C.J.U.E. pentru actele normative anterioare în materia taxei pentru înmatricularea auto. Prin urmare, Curtea apreciază că dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu pot fi înlăturate pe considerentul violării art. 110 din T.F.U.E., ceea ce relevă caracterul nefundat al solicitării reclamantei din prezenta cauză privind restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pentru înmatricularea în România a unui autoturism care a fost înmatriculat într-un stat al U.E.
În raport de cele mai sus arătate, urmează a da eficiență în cauză disp. art. 312 alin. 3 C.pr civ. și a reforma în parte sentința recurată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii, menținând soluția primei instanțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin A.J.F.P. V. cu sediul ales în mun.Focșani, B.dul Independenței nr.24 jud.V., împotriva sentinței civile nr. 5170/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința nr.5170/2013 pronunțată de Tribunalul G. în sensul că respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Menține dispoziția din sentința recurată privitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, F. B. |
Fond: F.T./Tribunalul V.
Red.G.I./25.02.2014
Tehnored.F.B./25.02.2014/2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1920/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 5112/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
