Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 933/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 933/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 9029/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 933/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător D. V.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind pronunțarea recursului declarat de reclamanta S.C. S. G. S.R.L. cu sediul în G., . împotriva sentinței nr.2559/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 23 ianuarie 2014.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. - Secție C. Administrativ Și Fiscal la data de 09.09.2010 sub nr._, reclamanta S.C. S. G. S.R.L., in contradictoriu cu pârâta DGFP G., a contestat Decizia nr. 165/9.06.2010, solicitând exonerarea sa de plata sumei stabilită cu titlul de accesorii TVA de 51.494 lei. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 1628/15.03.2010 s-a stabilit în sarcina sa obligația sumei de 61.566 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA.
Reclamanta susține că a contestat această decizie, contestația fiind admisă în parte, organul de soluționare a contestației apreciind că suma datorată cu titlu de accesorii fiind de 51.494 lei.
Reclamanta susține că această decizie, nu este motivată coerent și nici întemeiată întrucât organul fiscal deține o evidență fiscală care nu este „pusă la punct” și aplică nelegal procedura simulării.
În continuare reclamanta arată că este eronat și calculul majorărilor de întârziere.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 554/2004.
La dosar reclamanta a depus în copie înscrisuri.
Legal citată, pârâta DGFP G. nu a depus întâmpinare la dosar, însă a depus înscrisuri reprezentând documentația care a stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației.
În ședința publică din data de 19.01.2011, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din data de 20.04.2011, reclamanta și-a completat acțiunea, arătând că înțelege să se judece și cu pârâta A.F.P.G. ca emitent al deciziei nr. 1628/15.03.2010, instanța luând act de această modificare și dispunând citarea acestei pârâte cu copie acțiune.
Legal citată, pârâta A.F.P.G., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii împotriva sa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, excepție la care însă a renunțat ulterior oral în ședința publică din data de 28.06.2011.
Instanța a administrat proba cu expertiza contabilă judiciară și cu înscrisuri.
Prin sentința recurată, Tribunalul a respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, prin Decizia de calcul accesorii nr. 1628/15.03.2010, emisă de pârâta A.F.P.G., s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. S. G. S.R.L., obligația de plată a sumei totala de 61.566 lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în termen legal, care a fost înregistrată la sediul DGFP sub nr._/28.04.2010.
Prin Decizia nr. 165/8.06.2010, pârâta DGFP G. a admis in parte această contestație numai cu privire la suma de 10.072 lei menținând obligația de plată a diferenței de 51.494 lei.
Deciziile contestate sunt motivate atât în fapt, cât și în drept. Astfel, organul fiscal, atât cel de specialitate, cât și cel de soluționarea contestației, au constatat existența unui sold TVA de rambursat de 380.229 lei, neevidențiat în balanța contabilă din octombrie 2009, motiv pentru care s-a procedat la verificarea situației TVA la 31.12.2012.
Urmare acestei verificări, A.F.P.G., a constatat că reclamanta, în perioada decembrie 2002-septembrie 2005 a avut aprobată la rambursare suma de peste 5 miliarde lei TVA, care a fost compensat cu obligațiile existente, nefiind scăzut din fișa pe plătitor.
Ulterior, in baza procedurii de simulare, prevăzut de OMFP nr. 2144/2008, pârâta A.F.P.G., a comparat accesoriile din simulare cu cele generate inițial, rezultând o diferență de 11.531 lei, sumă de care a fost exonerată reclamanta prin decizia nr. 165/8.06.2010, emisă de pârâta DGFP G..
Instanța a reținut că cele constatate de organele fiscale au fost confirmate și de raportul de expertiză contabilă; astfel, analizând din punct de vedere contabil fișele sintetice totale, expertul a arătat că obligațiile societății pentru perioada decembrie 2002-septembrie 2005 sunt următoarele:
Perioada TVA declarat prin decont TVA menționat în fișa pe plătitor:
Dec 2002-15,928.65 -15,928.65
lan 2003-11,749.18 -11,749.18
Feb 2003- 8,539.03 -8,539.3
Martie 2003-22,970.04 -22,970.04
Apr 2003-8,149.27 -8,149.27
Mai 2003-32,524.59 -32,524.59
Iunie 2003-30,730.61 -30,730.61
Iulie 2003-29,788.27-29,788.27
Aug 2003-18,774.67-18,774.67
Sept 2003-17,360.42-17,360.42
Oct 2003-9,752.59-9,752.59
Nov 2003-27,611.1-27,611.1
Dec 2003-36,380.49-36,380.49
lan 2004-14,447.03-14,447.03
Feb_,126.8242,126.82
Martie 2004-7,928.36-7,928.36
Apr 2004-2,005.45-2,005.45
Mai 2004-13,462.52-13,462.52
Iunie 2004-41,857.87-41,857.87
Iulie 2004-18,075.03-18,075.03
Aug 2004-10,784.88-10,784.88
Sept 2004-24,820.35-24,820.35
Oct 2004-17,695.96-17,695.96
Nov 2004-31,040.22-31,040.22
Dec 2004-7,519.21-7,519.21
lan 2005-6,147.3-6,147.3
Feb 2005-6,449.5-6,449.5
Martie 2005-22,814.6-22,814.6
Apr 2005-5,438.5-5,438.5
Mai 2005-22,822.6-22,822.6
Iunie 2005-556 -556
Iulie 2005-1,255 -1,255
Aug_,645 5,645
Sept_,_,087.
Expertul a arătat că, reclamanta a figurat in fișa pe plătitor privind TVA cu suprasolvire până la data de 2.12.2009, în suma de 380.229 lei, iar accesoriile calculate prin Decizia nr. 165/2010 au fost corect stabilite, expertul neidentificând erori cu privire la restul de calcul la accesoriilor.
Referitor la procedura de simulare, instanța a reținut că așa cum a reținut și expertul contabil organul fiscal prin procedurile proprii de verificare, a calculat și corectat sumele stabilite inițial prin Decizia nr. 1628/15.03.2010, diminuând suma de bani stabilită in sarcina reclamantei cu 11.531 lei.
Din coroborarea probelor administrate in cauza (înscrisuri, raport de expertiză) a rezultat că din înregistrările contabile ale societății rezultă că aceasta nu a achitat la timp debitele datorate bugetului de stat, iar calculele efectuate de pârâte cu privire la accesorii sunt corect efectuate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S. G. SRL G. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a respectat termenul legal de motivare a hotărârii de 10 zile. De asemenea, a dat dovadă de exces de putere, deoarece a avut în vedere la pronunțare doar expertiza contabilă, nu și răspunsul expertului la obiecțiuni.
Pe fond, a arătat - în esență - că accesoriile au apărut ca urmare a faptului că au fost evidențiate târziu în soft-ul intimatei declarațiile fiscale ale recurentei. Așadar, nu este echitabil să se calculeze accesorii, deoarece singura culpă aparține intimatei, care nu a operat înregistrările fiscale corect și la timp.
În drept, a invocat disp. art. 483, 488 pct. 4, 5 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Referitor la susținerea recurentei în legătură cu nerespectarea termenului de redactare al sentinței și al încheierii de la ultimul termen de judecată, Curtea reține, în acord cu jurisprudența ÎCCJ și cu doctrina de specialitate, că termenele de redactare a hotărârilor judecătorești sunt termene relative, în sensul că nerespectarea lor nu atrage nulitatea hotărârii pronunțate, ci cel mult consecințe administrative pentru persoana însărcinată cu redactarea lor. Așadar, susținerile recurentei sunt nefondate sub acest aspect.
În ce privește susținerea recurentei referitoare la neluarea în considerare a răspunsului la obiecțiuni, Curtea consideră că coroborarea probelor și interpretarea lor, ca element principal al raționamentului judecătorului, este atributul său suveran, astfel că nu poate fi exercitat cu „exces de putere”, însă instanța de recurs poate analiza în ce măsură modul în care judecătorul fondului a administrat probele este corect.
Referitor la acest aspect și la motivele de netemeinicie legate de faptul că accesoriile au fost calculate numai datorită compensării târzii a obligațiilor fiscale de către intimată, Curtea constată, atât din raportul de expertiză întocmit, cât și din răspunsul la obiecțiuni, că, în evidența contabilă a societății, obligațiile fiscale și sumele în baza cărora acestea erau datorate figurau în mod corect. În aceste condiții, recurenta avea posibilitatea și îndatorirea să își achite obligațiile fiscale din proprie inițiativă, la termenul de scadență, chiar dacă în fișa plătitor și în evidențele intimatei existau înregistrări eronate.
Așadar, accesoriile reprezentând majorări/penalități de întârziere și dobânzi au fost calculate legal.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. S. G. S.R.L.cu sediul în G., . împotriva sentinței nr.2559/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, D. V. |
Grefier, Z. E. |
Red./Tehno MCR/08.04.2014
Tehno ZE/08.04.2014
Ex.2
Fond: D.M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6688/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8101/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
