Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 284/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 1002/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 284/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător D. V.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta U. A. TERITORIALĂ . sediul în . G. împotriva sentinței nr.2016/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata Curtea de C. prin consilier juridic Ț. C. în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta U.A.T. .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că recursul este la primul termen de judecată, motivat, recurenta a depus concluzii scrise la dosar, intimata a depus întâmpinare și în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, încuviințează probele depuse la dosarul cauzei de către părțile din proces.
Întrebat fiind reprezentantul intimatei precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei pentru motivele în fapt și în drept invocate prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința nr. 435/8.10.2012 – dosar nr._ - a Curții de Apel G. (C.A.G.) – Secția C. s-a declinat în favoarea Tribunalului G. – Secția C. competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ . continuare UAT) în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE C. A ROMÂNIEI.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului G. – Secția C. sub nr._ din 22.10.2012.
Prin acțiunea introductivă, așa cum a fost completată, reclamanta UAT a solicitat:
-anularea pct. 7 din decizia 21/12.06.2012 a Camerei de conturi G.
-anularea încheierii nr. 4/02.07.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de conturi G.
-suspendarea executării pct. 7 din decizia 21/12.06.2012 a Camerei de conturi G..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 06.04.-21.05.2012 la U.A.T. . avut loc o acțiune de audit cu tema „Auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară ale comunelor " pe anul 2011, realizată de către C. de C. a Județului G..
Prin raportul de audit financiar nr. 3773/21.05.2012- pct. 1.6.- C. de C. a Județului G. a constatat că în perioada martie 2009 - decembrie 2011, au fost efectuate plăți fără baza legală și documente justificative, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare de stres și suprasolicitare (spor de calculator), acordat funcționarilor din aparatul de specialitate al Primăriei comunei Berești-Meria.
In acest context, prin măsura nr. 7 din Decizia nr. 21/12.06.2012, s-a decis stabilirea întinderii prejudiciului creat prin plata nelegală a sporului de calculator, inclusiv a beneficiilor nerealizate, precum și dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia.
Față de această decizie, reclamanta a formulat contestație, în conformitate cu art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, care a fost respinsă prin Încheierea nr. 4/02.07.2012 cu motivarea că „stabilirea drepturilor/obligațiilor referitoare la sporul pentru condiții vatamatoare de stres și suprasolicitare (spor de calculator) pe baza Dispoziției Primarului, respectiv printr-o altă modalitate decât cea reglementată de actele normative în vigoare, nu are temei legal".
Învederează instanței de judecată faptul că, atât în timpul acțiunii de verificare, cât și în susținerea contestației, au fost prezentate documente concludente și pertinente, precum și argumente legale, însă, nu au fost luate în considerare, fiind considerate lipsite de relevanță.
Astfel, prin Dispoziția nr.564/04.08.2008 - act administrativ al ordonatorului principal de credite - s-a stabilit personalul beneficiar, cuantumul sporului (cuprins între 5-10% din salariul de bază) pentru fiecare în parte. De asemenea, locurile de muncă pentru care s-a acordat sporul de calculator, au fost stabilite în baza buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emise de către Direcția Județeană de Sănătate Publică G., Medicina Preventivă.
Totodată, actul administrativ de acordare a sporului de calculator are ca bază legala art.8 alin. l lit. a) din H.G. nr. 281/17.06.1993, art.14 din O.G. nr. 10/30.01.2008, buletinul de determinare prin expertizare nr. 102/11.05.2006. emis de către Direcția Județeană de Sănătate Publică G., Medicina Preventivă, art. 63 alin. (l) lit. c) și alin. 41it. a, art. 68 alin. l din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Odată cu apariția Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost solicitat, prin intermediul adresei nr. 556/3.02.2010, Agenției Județene pentru Prestații Sociale G., emiterea unui buletin de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, absolut necesar, pentru acordarea sporului prevăzut la art. .5 din Anexa I și Anexa 1/3 pentru personalul contractual, precum și art. 9 din Anexa III și Anexa 3/3 pentru funcționarii publici, din actul normativ menționat.
Urmare acestei solicitări, a fost emis buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 43/12.02.2010, cu precizarea că pentru acordarea sporurilor prevăzute de Legea 330/2009, având la bază buletinele de expertizare, instituția trebuie să întocmească un regulament de acordare a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, aprobat de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentanților salariaților / funcționarilor publici, avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin adresa comună nr. l89/MCS/12.08.2010, respectiv nr. 382.308/27.08.2010, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, se avizează favorabil Regulamentul de acordare în anul 2010 a sporurilor pentru condiții periculoase sau vatamatoare, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Din economia textului adresei comune NU reiese ca acest regulament nu a fost avizat, așa cum arată pârâta, ci dimpotrivă, este precizat cadrul legal al avizării favorabile.
Cu privire la cererea de suspendare, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile art. 14, 15 din L. 554/2004. A menționat că există o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei 21/12.06.2012 a Camerei de conturi G., dovadă fiind cererea principală având ca obiect anulare act administrativ. Arată că sporul de calculator a fost acordat în baza unor acte administrative emise de autoritățile din comună – primarul și consiliul local – care nu au fost anulate dar care nu au fost luate în considerare de către pârâtă.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. A arătat că plata sporului s-a făcut în baza unor dispoziții ale primarului care nu au fost trimise prefectului pentru verificarea legalității în condițiile art. 19 din L. 340/2004.
Prin sentința recurată, Tribunalul a respins cererea.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, cu privire la capetele de cerere vizând anularea pct. 7 din decizia 21/12.06.2012 a Camerei de conturi G. și anularea încheierii nr. 4/02.07.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de conturi G., că pârâta C. de conturi G. a efectuat în cursul anului 2012 auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2011 la UAT. În urma acestei activități de audit a fost emisă decizia 21/12.06.2012 în care la pct. 7 se prevede: „veți stabili întinderea prejudiciului creat prin plata nelegală a sporului pentru condiții vătămătoare de stres și suprasolicitare (spor de calculator), inclusiv a beneficiilor nerealizate și veți dispune măsurile legale pentru recuperarea acestuia. Termen de realizare: 14.09.2012.”
Se prevede că acest spor a fost acordat nelegal funcționarilor publici și personalului contractual în perioada mai 2009 – ianuarie 2012.
Pct. 7 din decizia 21/2012 a fost contestat de reclamantă (recursul grațios) iar prin încheierea nr. 4/02.07.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de conturi G. contestația a fost respinsă. Această încheiere a fost comunicată reclamantei prin poștă și înregistrată la Primăria Berești – Meria sub nr. 4681/6.07.2012.
Reclamanta a susținut că sporul de calculator a fost acordat în mod legal în baza HCL și a dispozițiilor emise de primar.
Pârâta a susținut că sporul de calculator nu a fost acordat în mod legal în baza HCL și a dispozițiilor emise de primar, întrucât acestea nu poartă viza de legalitate a prefectului cf. art. 19 din L. 340/2004.
Susținerea pârâtei a fost apreciată ca fiind cea corectă. Astfel, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri:
-HCL 10/30.03.2009- f. 9
-Anexa 1.1 la HCL 10/30.03.2009 – f. 10
-HCL 8/26.02.2010 – f. 11
-Anexa 1.1 la HCL 8/26.02.2010 – f. 12
-HCL 6/9.02.2011 – f. 13
-Anexa 1.1 la HCL 6/9.02.2011 – f. 14.
Toate aceste înscrisuri poartă semnătura și ștampila Consiliului Local Berești – Meria, fără a fi vizate de prefect pentru legalitate.
Art. 19 al. 1 lit. e din L. 340/2004 prevede că:
„În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale:
. . .
e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului;”
În speță, actele administrative în baza cărora a fost acordat sporul de calculator nu poartă viza de legalitate a prefectului.
Prin urmare, aceste capete de cerere au fost respinse.
Cu privire la capătul de cerere vizând suspendarea executării pct. 7 din decizia 21/12.06.2012 a Camerei de conturi G., tribunalul a reținut că reclamanta invocă în dovedirea cazului bine justificat faptul că pe cale de acțiune principală a solicitat anularea actului a cărui suspendare o solicită. Această susținere nu a fost întemeiată deoarece cazurile de nelegalitate trebuie cercetate prin raportare la momentul emiterii actului administrativ, și nu prin raportare la evenimente ulterioare. În speța de față acțiunea principală în anularea actului nu a putut fi formulată decât ulterior emiterii actului contestat. În plus, simpla contestare a unui act administrativ nu a constituit un motiv suficient pentru a se dispune suspendarea executării acestuia. Prin urmare condiția cazului bine justificat nu a fost îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta UAT .-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, a arătat că hotărârile consiliului local au fost vizate pentru legalitate de prefect, după cum reiese din adresele depuse la dosar în recurs.
De asemenea, a intervenit Legea nr. 84/2012 care exonera salariații de la plata sporurilor acordate prin HCL. Trebuia, deci, anulat punctul din raportul curții. Pretențiile reclamantei sunt întemeiate, sporul fiind acordat conform reglementărilor în vigoare în baza buletinului de determinare prin expertizare la locul de muncă nr. 382.308/27.08.2010.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9, art. 299, 312 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Curtea reține că, potrivit art. 1 și 2 Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, a intervenit amnistia fiscală (exonerarea de plată) pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, stabilite prin contracte/acorduri colective de muncă și hotărâri ale consiliului local, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.
În consecință, sumele de bani care îndeplinesc condițiile prevăzute de textul de lege nu mai pot fi recuperate de la angajații recurentei, deoarece a intervenit amnistia fiscală.
Amnistia este, însă, un aspect ce ține de executarea actului administrativ, astfel că intervenția ei nu afectează validitatea raportului curții de conturi atacat în cauză. Amnistia va trebui invocată de angajații intimatei cu ocazia contestării deciziilor de impunere emise, în cazul funcționarilor publici și ca apărare de fond în litigiile de dreptul muncii, în cazul personalului contractual.
Așadar, motivul de recurs invocat de recurentă referitor la acest aspect nu este întemeiat, raportul curții de conturi fiind valabil încheiat.
Având în vedere cele expuse mai sus, nu are relevanță în prezenta cauză nici dacă hotărârile consiliului local poartă sau nu viza de legalitate a prefectului, această problemă urmând a fi analizată, eventual, de instanțele învestite cu litigiile angajaților recurentei prin care se contestă imputarea sumelor primite.
De asemenea, Curtea reține că sporul de condiții periculoase a fost acordat nelegal, deoarece, potrivit art. 159 Normele generale de protecție a muncii aprobate prin Ordinul MMSS/MSF nr._, recurenta avea posibilitatea, pentru înlăturarea consecințelor suprasolicitării nervoase, să organizeze timpul de muncă și regimul pauzelor, luând în considerare particularitățile activităților profesionale, existența factorilor de risc din mediu și capacitatea de adaptare a personalului, astfel încât suprasolicitarea să fie înlăturată.
Așadar, până în luna decembrie 2009, sporul a fost acordat nelegal.
Ulterior datei de 01.01.2010, sporul putea fi acordat, în condițiile adresei comune nr. 1839/MCS/21.08.2010 a MMFPS și MFP, numai în baza art. 30 alin. 5 lit. b Legea nr. 330/2009, adică numai personalului căruia sporul îi fusese acordat legal până la 31.12.2009.
Cum sporul nu a fost acordat în mod legal până la această dată, nici ulterior nu putea fi plătit salariaților.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. A. TERITORIALĂ . sediul în . G. împotriva sentinței nr.2016/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, D. V. |
Grefier, Z. E. |
Red./Tehno MCR/08.04.2014
Tehno ZE/08.04.2014
Ex.2
Fond: C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2849/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1866/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
