Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 7552/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7552/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 5445/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7552/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
Judecător - C. R. M.
Judecător - V. M. D.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta U. Administrativ Teritorială a comunei Bălășești, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 778 din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au răspuns intimatele C. de C. G. și C. de C. a României prin consilier juridic Ț. C., lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimatele prin reprezentant solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele dezvoltate în întâmpinare.
C.
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin sentința nr. 778/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta UAT ., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI -C. DE C. G., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta UAT . ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că s-a făcut confuzie între majorarea salarială care se face în temeiul unui act normativ și evoluția în carieră a funcționarilor publici; s-a respectat procedura de promovare în clasă a doamnei P. M. în conformitate cu art.144-146 din HG 611/2008 și art.1 alin.1 și 3 și art.5 din Ordinul nr.1932/2009 și art. 26 alin.1 din Legea nr.284/2010.
Auditorii dispun luarea unor măsuri privind ducerea la îndeplinire a Deciziei nr.21/02.06.2010, așa cum a fost formulată, emisă de conducerea Camerei de C. G., sub sancțiunea aplicării prevederilor art.64 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. republicată.
Pentru Decizia nr.21/02.06.2010, a fost emisă dispoziția nr.286/31.08.2010 de către primarul de la timpul respectiv prin care la art.2 din dispoziție s-a dispus imputarea și recuperarea sumelor de la persoanele prevăzute în anexa nr.1, cu respectarea prevederilor legale privind recuperarea creanțelor bugetare.
În situația de fapt dispoziția nr.286/31.08.2010, a fost din start o dispoziție nulă de drept și fapt prin faptul că s-a dispus imputarea unor sume cu titlul de drepturi salariale la salariați, luând ca drept bază legală decizia emisă de auditorul de la C. de C., fără a se stabili în mod clar prejudiciul adus de fiecare salariat dacă poate fi considerat prejudiciu, deoarece pentru a fi considerat prejudiciu ar trebui ca salariații prin acțiunea lor directă sau indirectă să fi produs o pagubă și să-și fi însușit anumite sume sau bunuri din patrimoniul unității administrative în mod ilicit.
Nu s-a respectat termenul de prescripție de 3 ani calculat de la data Deciziei nr.21/02.06.2010.
Instanța de fond s-a referit în mod greșit la disp. Legii nr. 184/2012, era Legea nr. 84/2012. De asemenea, nu s-a specificat cine se face vinovat de emiterea dispoziției nr. 77/04.09.2012.
În drept, a invocat disp. art. 483 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că, din verificările privind cheltuielile de personal, s-a constatat că efectuarea plății unor cheltuieli de personal, fără respectarea prevederilor legale, reprezentând majorări ale drepturilor salariale ale unui număr de 4 persoane încadrați ca funcționari publici în aparatul de specialitate al Primăriei comunei Bălășești, în lipsa:
a)unui act administrativ (ex. dispoziția primarului) pentru avansarea personalului respectiv;
b)modificării Statutului de funcții pentru anul 2012, aprobat prin HCL nr.10/31.08.2012;
c)organizării concursului sau examenului pentru promovarea în funcția publică de execuție, în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public, cu excepția a două persoane, doamna P. M. și doamna S. M., dar pentru care concursul s-a organizat la o dată ulterioară celei a intrării în plată a drepturilor salariale majorate și în condițiile care nu s-a obținut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru transformarea posturilor ca urmare a promovării concursului sau examenului.
d)modificării sau completării fișei postului cu noile atribuții primite de cei 4 salariați;
e)unei prevederi legale pentru acordarea salariilor majorate, actele normative invocate în Anexa 1 și Anexa 2 la Dispoziția primarului nr.77/04.09.2012 privind stabilirea drepturilor salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului comunei Bălășești, județul G. începând cu data de 01.09.2012 și anume OG nr.10/2008 și OG nr.9/2008, fiind abrogate.
f)transmiterii spre validare a Dispoziției nr.77/04.09.2012 sus-menționate la Instituția Prefectului jud. G..
De asemenea, a mai arătat că recurenta nu a dus la îndeplinire măsura nr.2 din Decizia nr.21/02.06.2010 a directorului Camerei de C. a jud. G., referitoare la acordarea în perioada 2008-2009, fără bază legală, a sporului de confidențialitate pentru consilierul juridic, în procent de 10% din salariul de bază.
În drept, a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, C. de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, C. constată că analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
În privința aplicării amnistiei fiscale prevăzută de Legea nr. 84/2012, C. reține că dispozițiile Legii se aplică numai drepturilor cuvenite personalului bugetar până la data de 01.01.2011, care au fost stabilite prin acorduri/contracte colective de muncă înregistrate în mod legal, hotărâri ale consiliului local/județean sau contractelor încheiate în cadrul programelor cu finanțare europeană.
În cauza de față nu s-a probat faptul că drepturile acordate angajaților izvorăsc dintr-un contract colectiv de muncă, înregistrat în mod legal la Inspectoratul Teritorial de Muncă. D. urmare, nu este incidentă amnistia fiscală prevăzută de Legea nr. 84/2012.
Referitor la incidența amnistiei fiscale prevăzută de Legea nr. 124/2014, în practica instanței s-a considerat că amnistia fiscală intervenită la o dată ulterioară emiterii deciziei camerei de conturi nu afectează valabilitatea deciziei, deoarece nulitatea unui act poate fi determinată numai de cauze anterioare sau concomitente încheierii lui. Cum Decizia nr. 13/22.04.2013 a fost emisă anterior intrării în vigoare a acestei legi, problema amnistiei fiscale va fi tratată de instanțele învestite cu soluționarea litigiilor prin care funcționarii publice contestă dispozițiile de imputare emise, respectiv prin care recurenta solicită obligarea personalului contractual la restituirea drepturilor primite necuvenit.
În ce privește susținerea recurentei referitoare la nerespectarea de către auditori a termenului de prescripție, C. reține că, la data emiterii Deciziei nr. 13/22.04.2013, termenul de prescripție de 3 ani, ce curge de la data comunicării Deciziei nr. 21/02.06.2010, nu era încă împlinit.
Așadar, din acest punct de vedere, decizia atacată a fost legal emisă, chiar dacă ulterior termenul de prescripție s-a împlinit. Faptul că, în prezent, Decizia nr. 21/02.06.2010 nu ar mai putea fi pusă în executare a urmare a intervenției prescripției sau a amnistiei prev. de Legea nr. 124/2014 nu constituie un motiv de nulitate a Deciziei nr. 13/22.04.2013.
În ce privește constatările de la pct. 7 al Deciziei nr. 13/22.04.2013, C. reține că promovarea funcționarilor publici nu se poate face decât în condițiile respectării depline a principiului legalității. Astfel, recurenta era obligată de disp. art. 107 Legea nr. 188/1999 republicată să obțină avizul ANFP pentru modificarea posturilor, nu doar să îl solicite.
De asemenea, trebuia să păstreze toată documentația aferentă desfășurării concursului și să o pună la dispoziția echipei de audit și, bineînțeles, să nu dispună majorarea salariului funcționarului înainte de promovarea concursului. Toate modificările funcției trebuiau operate în fișa postului.
De asemenea, se mai reține faptul că OG 9/2008 și OG 10/2008 erau abrogate la data emiterii dispoziției Primarului nr. 77/04.09.2012, neavând importanță cine se face vinovat de emiterea respectivei dispoziții.
Identificarea persoanelor care au primit drepturi necuvenite și imputarea sumelor nu este în sarcina camerei de conturi, ci este o obligație a recurentei, ulterioară emiterii deciziei.
Așadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă nu este întemeiat, actele contestate fiind legale și temeinice.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, C. apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. Administrativ Teritorială a comunei Bălășești, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 778 din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, I. S. |
Red.C.R.M./14.11.2014
Tehnored.I.S./17.11.2014/5ex.
Fond-Tribunalul G.;Jud.L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4471/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 1884/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
