Alte cereri. Decizia nr. 4471/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4471/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1170/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4471/2014
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Judecător V. S.
Judecător I. M. D.
Grefier L. M. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., jud. B. împotriva sentinței nr. 44/15.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind recurenta Administrația Finanțelor Publice B. și intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr.44/15.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.1170/ 113/2013, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Finanțelor Publice B., având ca obiect-anulare act administrativ.
A dispus anularea Deciziei de calcul privind stabilirea taxei pentru emisii poluante nr._/12.03.2013 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B..
A obligat pârâta să plătească reclamantului 5839 lei actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă a obligat pârâta să plătească reclamantului 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul A. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B., solicitând anularea Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/12.03.2013 și obligarea acesteia la restituirea sumei de 5839 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule achitată, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul este proprietarul autoturismului marca Volkswagen potrivit actelor de proveniență depuse la dosar.
Prin Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/12.03.2013 emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 5839 lei, reprezentând taxă pe emisii poluante achitată de acesta prin chitanța depusă la dosar. Reclamanta a făcut dovada efectuării procedurii prealabile.
Se reține că până la data de 31.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
La data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată intervenind potrivit art. 4 al 1 lit. a și al. 2 cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. De asemenea obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Instanța reține că taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantului. În același sens se reține că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din L 9/2012 care prevăd că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării au fost suspendate în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Se constată în acest mod încălcarea principiului comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „ prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța constată că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum Legea nr. 9/2012 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța constată că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Se constată astfel că instituirea taxei reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art.28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art.30 CE. Deși scopul declarat al adoptării Legea nr. 9/2012 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
În acest sens instanța reține Hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în Cauzele C-409/09 T. și C-263/10 N. potrivit cărora art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta cu motivarea:
Așa cum rezultă din actele dosarului, intimatul-reclamant a plătit taxa pentru emisiile poluante după data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru
emisiile poluante provenite de la autovehicule și în temeiul acestui act normativ.
Prin adoptarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri dintre cele la care se face in lege.
Din expunerea de motive la adoptarea acestei legi, rezultă că instituirea taxei pentru emisii poluante s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Împrejurarea că instituirea taxei pentru autovehicule ar fi în contradicție cu art. 90 prg.1 din Tratatatul CE care prevede că nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, nu este fondată deoarece plata taxei pe poluare se face pentru prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru UE.
Potrivit art. 56 alin.1 din Constituție, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, astfel că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite, inclusiv taxa stabilită prin Legea nr.9/2012..
În cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa pe poluare fiind percepută la prima înmatriculare în România a acestora, fără a se face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute in Legea nr.9/2012.
Decizia anulata nu este un act care să oblige la plată pe intimatul-reclamant, ci reprezintă cuantificarea taxei pentru emisii poluante printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal.
Decizia de calcul a taxei emisă de organul fiscal este legală și temeinică, în raport de obiectul cauzei, actele depuse la dosar și legea aplicabilă.
De altfel, prin cererea introductivă reclamantul solicită anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, care a fost emisă de subscrisa, la solicitarea acestuia, fără a invoca dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea nr.9/2012, precizând doar că, „ prin obligarea subsemnatului la plata acestei taxe de poluare... au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a C.E." și că „... această taxă pe poluare este ilegal încasată, deoarece Legea nr.9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire a C.E....", deși actul atacat nu il obligă la plată.
Organul fiscal a emis decizia de calcul atacată, cu respectarea legislației în vigoare, făcând aplicarea corectă a elementelor de calcul prevăzute de Legea nr.9/2012.
Forma deciziei pentru calculul taxei este stabilită prin normele date în aplicare, ceea ce organul fiscal a respectat.
Rezultă că, actul emis de subscrisa este legal și temeinic, deoarece nu conține erori de calcul, a fost emis cu respectarea competenței prevăzute de lege și nu obligă la piată pe intimatul-reclamant.
Acordarea dobânzii legale este neîntemeiată.
Avand in vedere prevederile actului normativ care stabileste nivelul dobanzii legale pentru obligații banesti, respectiv OG nr.13/2011, acest capatde cerere este inadmisibil.
Aceasta ordonanta stabileste in mod imperativ, la art.9, faptul ca:„Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de institutiile de credit, de institutiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".
În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau Ea art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Astfel, solicită ca instanța să constate că nici una dintre condiții nu este îndeplinită în cauză, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
Referitor la cheltuielile de judecată, solicită instanței respingerea acestora, ca
neîntemeiate, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1
Cod proc. Civ..
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina noastră pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
,În cazul de față, nu este îndeplinită nici una din aceste condiții, actul atacat de către reclamant este temeinic și legal întocmit, motiv pentru care solicităm respingerea și acestui capăt de cerere.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea conchide în sensul că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp.art. 110 TFUE invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu 496 N.C.pr. civ, se va admite recursul declarat de pârâtă, cu consecința reformării sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE VOTURI
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., jud. B. împotriva sentinței nr. 44/15.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă recurată și în rejudecare
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. C.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2014
Judecător, V. S. | Judecător, I. M. D. | |
Grefier, L. M. R. |
Red.V.S./18.06.2014
Dact.L.R./5 ex/27.06.2014
FOND D.V.
.>
OPINIE SEPARATĂ
În sensul respingerii recursului,
Motivare,
Pentru înmatricularea autoturismului în România se impune achitarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prev. de disp. Legii 9/2012.
Însă aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost suspendată prin O.U.G. nr.1/2012.
Având în vedere că această taxă se plătește pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, se menține conceptul de taxă de primă înmatriculare instituit prin prev. art. 214 al.1 și 3 din Codul fiscal abrogate prin O.U.G. nr. 50/2008 numită apoi taxă de poluare.
Potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante, obligația de plată a acesteia intervine în cazul dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar în România.
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata acestei taxe reglementată prin art.3 al Legii nr. 9/2012.
Pentru autoturismele, indiferent de gradul de uzură și de cantitatea de emisii poluante pe care o emană, care se află deja în circulație, nu se datorează la momentul actual nicio taxă.
Analizând disp. Legii nr. 9/2012 în forma aflată în vigoare în prezent, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă pentru emisiile poluante, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă se percepe această taxă pentru emisiile poluante pentru autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Discriminarea vădită este realizată de legiuitor prin legarea plății taxei pentru emisiile poluante de faptul înmatriculării, deși din expunerea de motive a legii rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
La data de 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Tîrgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu București.
Motivele care au determinat Curtea să pronunțe aceste soluții subzistă atâta vreme cât reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre (și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea UE).
În concluzie, față de obligativitatea aplicării prioritare a reglementărilor comunitare, se apreciază că taxa pentru emisiile poluante instituită prin Legea nr. 9/2012 este nelegală, și prin urmare, nu este datorată.
Față de aceste considerente, se constată faptul că reglementările privind regimul taxei pentru emisii poluante contravin unei serii de acte normative și reglementări, respectiv: Tratatul de constituire a C.E, Constituția României, jurisprudența Curții de Justiție Europeană, Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Președinte,
D. V.
Red.D.V./27.06.2014
Tehnored.L.M.R../27.06.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1101/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
