Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 3901/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3901/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 4145/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3901/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător I. M. D.
Grefier Maghița D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta C. DE C. A ROMANIEI, cu sediul în București, sector 1, .. 22-24, împotriva sentinței civile nr. 130 din 22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimatul reclamant C. J. V., cu sediul în Focșani, b-dl D. C. nr. 1, jud. V., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2014, consemnate fiind în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 8 aprilie 2014; apoi la 15 aprilie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecata
Prin cererea înregistrată la nr._ la C. de Apel G. reclamantul C. Județean V. a chemat în judecată C. de C. a Românei pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Încheierea VI 240 din 30.05.2011 și măsurile dispuse prin punctele 6 și 7 din Decizia 1/10.01.2011 a Camerei de C. V..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în mod greșit pârâta i-a respins contestația împotriva punctelor 6 și 7 din Decizia 1/10.01.2011 întrucât în ce privește cheltuielile ocazionate cu acțiunile de protocol din 24 ianuarie și 8 martie 2009 nu s-au încălcat dispozițiilor legale în vigoare, acestea fiind prevăzute în bugetul C. Județean pentru Hotărârea 16/2009.
În ce privește indemnizația de dispozitiv acordată celor 12 salariați, cheltuielile nu sunt nelegale întrucât s-a acordat în baza sentinței civile 129/13.02.2008 care stabilește dreptul funcționarilor publici la această indemnizație și cu respectarea dispozițiilor Legii 330/2009.
Prin sentința civilă 307/13.10.2011 a Curții de Apel G. s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Reclamantul a solicitat completarea hotărârii întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor cu indemnizația de dispozitiv.
Prin sentința civilă 101/8.03.2012 s-a respins acțiunea și pe acest capăt de cerere.
Prin Decizia 5516/31.05.2013 a ÎCCJ s-au admis recursurile declarate de C. Județean V. împotriva sentințelor civile 307/13.0â10.2011 și 101/8.03.2012, s-au casat sentințele și s-a trimis cauza în rejudecare la instanța competentă – Tribunalul V..
La Tribunalul V. cauza a fost înregistrată la nr._ .
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât cheltuielile ocazionate cu acțiunile din 24 ianuarie și 8 martie 2009 nu au o fundamentare legală, iar reclamantul nu a respectat limitele maxime admise pentru organizarea de mese oficiale și cocteiluri prevăzute în Anexa 2 pct.1 din OG 80/2001 și nu are documente justificative.
În ce privește indemnizația de dispozitiv, reclamantul a acordat un drept necuvenit, consiliile județene neregăsindu-se printre instituțiile care beneficiază de indemnizația de dispozitiv enumerate în Decizia 37/14.12.2009 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
Cum sentința civilă 129/13.02.2008 a Tribunalului V. nu se referă și la cei 12 salariați, iar prin acordurile/contractele colective de muncă nu se pot acorda drepturi neprevăzute de lege și aceste cheltuieli sunt nelegale.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.130 /22.01.2013 ,Tribunalul V. a admis acțiunea ,a anulat Încheierea VI/240/30.05.2011 a Curții de C. a României, a anulat în parte Decizia 1/10.01.2011,cu înlăturarea măsurilor stabilite în sarcina reclamantului la punctele 6 și 7 din Decizia 1/10.01.2011.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ,în esentă că în ce privește funcționarii publici, prin sentința civilă 2577/8.11.2011 s-a stabilit irevocabil că în 2009 au încasat legea indemnizația de dispozitiv și că lise cuvine și pentru viitor,iar Decizia 37/14.12.2009 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii are efect numai pentru viitor, în 2009 indemnizația fiind acordată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Pentru acțiunile organizate la 8 martie 2009 si la 24 ianuarie 2009, s-a alocat un buget propriu, cheltuielile pentru dineu nefiind suportate din cheltuielile de protocol.
D. consecință nu se poate reține că reclamantul a încălcat dispozițiile OG 80/2001 care reglementează cheltuielile de protocol efectuate de instituțiile publice.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. de C. a Românei ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozitiile art 304 pct 9 C.pr.civ recurenta a susținut în esență următoarele:
Instanța de fond nu a analizat și nu a interpretat dispozițiile legale incidente și mai mult decât atât, nu se regăsesc în cuprinsul sentinței nici măcar o enumerare cu caracter general a acestor acte normative, care, în opinia instanței de fond, permit acordarea îndemnizației de dispozitiv personalului entității reclamante.
Învederează faptul că îndemnizația de dispozitiv nu putea fi acordată personalului reclamantei.
Prin urmare, sporul de dispozitiv a fost acordat funcționarilor publici și personalului contractual considerându-se eronat că entitatea verificată este parte componentă a M.A.I. și că astfel îi sunt aplicabile disp. art. 13 din L.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Personalul din cadrul reclamantei face parte dintr-un organ al administrației publice locale, C. Jud. V., fără a se afla în relație de subordonare cu M.A.I.
Nu în ultimul rând s-a învederat instanței de control că îndemnizația de dispozitiv acordată salariaților care nu erau cuprinși în hotărârea judecătorească este nelegală.
În ceea ce privește soluția instanței de fond cu privire la anularea măsurii nr. 7 din Decizia nr. 1/2011 emisă de Camera de C. V. și a dispozițiilor corelative din Încheierea nr. VI.240/2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. s-au arătat următoarele:
Cu privire la această măsură a reținut instanța de fond că, nefiind cheltuielile de protocol ale Președintelui Consiliului Județean în sensul OG 80/2001 acestea sunt legale. Totodată, reține că s-a făcut dovada existenței documentelor justificative pentru aceste cheltuieli.
În urma controlului efectuat s-a constatat că pentru sărbătorirea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii entitatea a organizat acțiunea „ Aniversarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române”, pentru care a întocmit un proiect de buget și un program al manifestărilor dedicate acestui eveniment.
Prin proiectul de buget și a anexei acestuia s-a stabilit acordarea unui dineu oficial în sumă de 50.000 lei fără o fundamentare a acesteia, la acest dineu participând 150 de persoane.
Din verificarea documentelor contabile puse la dispoziția echipei de audit s-a constatat că au fost decontate servicii de catering pentru 150 de persoane în valoare totală de 50.872,5 lei, mai mult decât limitele maxime admi8se pentru organizarea de mese oficiale și de cocteiluri prev. în Anexa 2 a OG 80/2001.
În data de 18.03.2009 au fost decontate servicii restaurant în valoare de 22.000 lei, pentru un număr de 206 persoane, mai mult decât limitele admise pentru organizarea de mese oficiale și de cocteiluri prev. în Anexa 2 pct. 1 la OG 80/2001, privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice.
Or, felul cheltuielii nu este dat de capitolul bugetar de la care a fost angajată și realizată respectiva cheltuială, cu de natura și destinația cheltuielii efectuate.
S-a solicitat admiterea recursului,,modificarea in tot a sentintei si in rejudecarea cauzei sa se respinga actiunea ca nefondata.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce privește prima critica de nelegalitate ,curtea retine ca este nefondata pentru considerentele urmatoare:
Prin sentința civ. nr. 129/2008 Tribunalul V. a stabilit irevocabil dreptul funcționarilor publici din cadrul Consiliului Județean V. la îndemnizația de dispozitiv, hotărâre judecătorească avută în vedere de intimată la momentul la care s-a acordat acest spor și celor 12 salariați menționați de C. de C. la momentul controlului.
Așa cum a învederat Președintele Consiliului Județean V. p0entru a se conforma măsurilor dispuse de Camera de C. V., a emis Dispoziția 231-241/5.07.2011 prin care a stabilit obligarea celor 12 angajați la restituirea sumelor de bani reprezentând îndemnizația de dispozitiv.
Angajații Consiliului Județean V. implicați au sesizat instanța de judecată competentă cu o cerere prin care au solicitat anularea Dispozițiilor mai sus arătate, înlăturarea obligației de restituire a sumelor respective și să se constate că au dreptul la îndemnizația de dispozitiv.
Prin sentința civilă nr. 2577/2011, devenită irevocabilă, Tribunalul V. a admis cererea petenților, a anulat dispozițiile 231-241/5.07.2011 ale Președintelui Consiliului Județean V. și a obligat C. Județean las plata către reclamanți a sporului de dispozitiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
În atare împrejurări, deși s-a pus în aplicare Decizia Curții de C., instanțele de judecată au desființat demersul Președintelui Consiliului Județean V., prin sentința civilă mai sus amintită, circumstanțe care conduc la o singură concluzie și anume, aceea că îndemnizația de dispozitiv a fost legal acordată celor 12 angajați care au avut această calitate la momentul pronunțării sentinței civile nr. 129/2008.
În ceea ce priveste cheltuielile efectuate la 24.01. și 08.03.2009, se constată următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Județean 16/15.04.2009 de aprobare a bugetului propriu și a instituțiilor subordonate s-a aprobat Lista acțiunilor de interes județean finanțate de la subcapitolul „alte servicii publice generale”.
Pentru acțiunile organizate la 8 martie 2009 s-a aprobat un buget de 70 mii lei și pentru acțiunile organizate la 24 ianuarie 2009, un buget de 782.000 lei.
Printre acțiunile organizate figurează și un dineu oficial.
Așa cum corect s-a reținut, pentru acțiunile desfășurate s-a alocat un buget propriu, cheltuielile pentru dineu nefiind suportate din cheltuielile de protocol.
D. consecință nu se poate reține că reclamantul a încălcat dispozițiile OG 80/2001 care reglementează cheltuielile de protocol efectuate de instituțiile publice.
Legalitatea cheltuielilor rezidă din faptul că s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Județean care nu a fost anulată, în discuție nefiind cheltuieli de protocol ale Președintelui Consiliului Județean în sensul OG 80/2001. În cauza nu trebuie făcută confuzie intre cheltuielile de protocol si costurile organizării evenimentelor festive ,instituții care comporta regim fiscal diferit.
Cheltuielile efectuate au la bază contractele de prestări servicii 2016/6.03.2009, 611/22.01.2009 în baza cărora s-au emis facturile_/8.03.2009 și_/24.01.2009 achitate cu ordinele de plată 475/18.03.2009 și 126/30.01.2009.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art 312 alin 1C.pr.civ va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE C. A ROMANIEI, cu sediul în București, sector 1, .. 22-24, împotriva sentinței civile nr. 130 din 22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red./tehnored. DIM/MD
2 ex./24.06. 2014
Fond: FT
| ← Alte cereri. Decizia nr. 574/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4580/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
