Obligaţia de a face. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1015/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 9809/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1015/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecator- C. R. M.
Judecator-V. S.
Grefier-L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâtul C. L. G., cu sediul în G., la cab av. D. & Asociații, ., ., jud. G. împotriva sentinței nr. 1834 din 03.06.2013, pronunțată de a G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.01.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.01.2014, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 3.02.2014,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G. reclamanta . a chemat în judecată M. G., solicitând obligarea pârâtului la atribuirea licenței de traseu pentru efectuarea transportului public de persoane prin curse speciale.
În motivare, reclamanta a arătat că în vederea realizării scopului societății, în data de 18.09.2012 a încheiat un contract de prestări servicii cu ., având ca obiect transportul angajaților beneficiarului din stațiile menționate în cuprinsul contractului până la magazinul situat în Micro 21 și retur.
Contractul a fost încheiat pentru perioada 01.10._13.
Deși a depus întreaga documentație prev. de art.33 din Ordinul nr.353/2007 pentru aprobarea Normelor de Aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr.92/2007, pârâtul a refuzat să-i soluționeze cererea, prin adresa nr._/19.11.2012 Primăria G. i-a comunicat că documentația îndeplinește condițiile prev.de art.33 din Ordinul arătat mai sus.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că solicitarea reclamantei nu a fost introdusă pe ordinea de zi datorită faptului că în ziarul care cuprinde reclame atât pentru luna octombrie, cât și pentru perioada 29.11._13 prin care magazinul Kaufland înștiința clienții că se asigura transportul gratuit pentru aceștia. Lucrul acesta este în contradicție cu solicitarea inițială a operatorului (de a transporta personalul angajat al societății), dar și cu dispozițiile art.5 din Legea 92/2007.
Astfel, în realitate este vorba despre o solicitare pentru transport în regim regulat.
Arată că nu-i este opozabil contractul încheiat între reclamantă și ..
Prin cererea depusă la dosar la 03.04.2013 reclamanta a solicitat lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Consiliului L. G..
Prin întâmpinarea formulată C. L. G. a solicitat să se constate că a operat decăderea reclamantului din dreptul de a aduce modificări acțiunii în rap. de prev.art.132 alin 1 C.pr.civ, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind nefondată întrucât programul propus de operator este incompatibil cu obținerea unei licențe pentru curse regulate speciale, acesta subscriindu-se mai mult unui transport în regim regulat.
Prin sentința civilă nr. 1834/03.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant . și pe pârâții M. G. și C. L. G., având ca obiect obligația de a face și a fost obligat pârâtul C. L. G. să emită o hotărâre prin care să dispună eliberarea licenței de traseu în regim regulat special solicitată prin cererea înregistrată la registratura Generală a Municipiului G. sub nr._/01.10.2012.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Municipiului G. reclamanta a solicitat acordarea licenței de traseu pentru transport persoane, cerere însoțită de întreaga documentație pentru obținerea licenței de traseu pentru persoane în regim regulat special.
Îndeplinirea condițiilor impuse de art.33 din Ordinul 353/2007 este confirmată de reprezentantul Municipiului G. prin adresa nr._/19.11.2012.
Contrar celor susținute de către pârâtă, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.5 din Legea nr.92/2007 privind serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate speciale, precum și art.33 din Ordinul nr.353/2007.
Faptul de a înștiința clienții că magazinul Kaufland asigura transportul gratuit pentru aceștia în perioada octombrie și respectiv 29.11._13 nu este de natură să conducă la respingerea cererii formulată de către reclamantă, cât timp nu s-a făcut dovada acestor anunțuri, precum și a împrejurării că transportul clienților urma să fie efectuat de către reclamantă.
În condițiile în care reclamanta ar fi încălcat dispozițiile în materie privind transportul public local de persoane prin curse regulate speciale, exista posibilitatea sancționării contravenientei și chiar a retragerii licenței.
Pentru aceste motive, reținând că în mod nejustificat pârâtul C. L. a refuzat să dea curs cererii formulate de reclamantă, instanța, în baza art.17 alin 1 lit. p din Legea 92/2007 a obligat pârâtul C. L. G. să emită o hotărâre prin care să dispună eliberarea licenței de traseu în regim regulat special solicitată prin cererea înregistrată la registratura Generală a Municipiului G. sub nr._/01.10.2012.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul C. L. G..
În motivarea recursului pârâtul a arătat că deși acțiunea fost admisă în totalitate, prin dispozitivul hotărârii doar consiliul local este obligat să facă ceva, respectiv să emită o hotărâre prin care să dispună eliberarea licenței de traseu în regim regulat special. Recurenta apreciază că instanța de fond a procedat în mod greșit admițând în tot acțiunea, stabilind obligații doar în sarcina unui pârât și că se impunea punerea în discuția părților a unei eventuale excepții a lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G., cu o soluționare pe care instanța o considera legală.
Recurentul a mai invocat faptul că hotărârea atacată nu este motivată, arătând că deși prin întâmpinare a solicitat să se constate că a operat decăderea reclamantului din dreptul de a aduce modificări acțiunii introductive în raport de dispozițiile art. 132 alin. 1 cod proc. civ., în considerente nu se regăsește o motivare a soluției instanței cu privire la acest aspect.
Recurentul reiterează faptul că prima zi de înfățișare în cauză a fost la data de 23.01.2013 întrucât în lumina dispozițiilor art. 134 cod proc. civ. a putea pune concluzii presupune că partea este în măsură să îți exprime poziția, punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv.
Faptul că a fost formulată o cerere de angajare apărător nu influențează cu nimic atingerea momentului procesual al primei zile de înfățișare, deoarece, pe de o parte acordarea unui nou termen nu era obligatorie, iar pe de altă parte, asistarea de către un avocat este facultativă.
Împrejurarea că instanța a admis cererea de angajarea apărător nu are nici un efect cu privire la stabilirea momentului procesual al primei zile de înfățișare.
Recurentul critică sentința și pentru netemeinicie, precizând că în cuprinsul întâmpinării a arătat rațiunile pentru care cererea este neîntemeiată, argumente de care instanța de fond nu a ținut seama, ca urmare a confuziei făcute între regimul juridic al licențelor pentru curse regulate speciale și cel al licențelor pentru transport în regim regulat.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 3041 cod proc. civ., art. 312 alin. 1-4, art. 33 din Ordinul nr. 353/2007.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că din motivarea și dispozitivul sentinței rezultă că instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu ambii pârâți, iar omisiunea de a preciza că municipiul G. este obligat împreună cu C. L. poate fi remediată pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială.
Intimata a mai arătat că în primă instanță nu a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G. și consideră că nu mai poate fi invocată în recurs, iar pe de altă parte consideră că excepția nu poate fi admisă deoarece M. G. este o autoritate cu competențe în eliberarea autorizației de transport solicitată de reclamantă.
Se mai arată că instanța a pus în discuția părților cererea pârâtului de constatare a decăderii reclamantei din dreptul de a aduce modificări acțiunii și a fost soluționată de instanță, mențiuni cu privire la aceasta regăsindu-se în încheierea de ședință.
Consideră că admiterea punctului de vedere al recurentului cu privire la prima zi de înfățișare ar duce la încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.
Intimata mai arată că în opinia sa soluția instanței de fond este corectă, subliniind că a depus odată cu cererea prin care solicita atribuirea licenței de transport toate documentele prevăzute de lege și că se încadrează în dispozițiile art. 5 din Legea nr. 92/2007 și art. 33 din Ordinul 353/2007.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de apel reține următoarele:
În ceea ce privește aspectele invocate de recurentă referitor la faptul că prin dispozitivul sentinței instanța de fond nu a instituit nici o obligație în sarcina pârâtului M. G., deși acțiunea formulată a fost admisă în totalitate, Curtea constată că recurentul invocă în mod formal acest motiv de recurs, fără a indica în ce mod această situație ar avea vreo consecință asupra drepturilor și obligațiilor sale ce derivă din sentința atacată. Recurentul nu invocă nici o excepție vizând lipsa calității sale procesuale pasive și nici faptul că celuilalt pârât i-ar reveni eventual obligații corelative celor prevăzute în sentință a fi îndeplinite de pârât, astfel că nu justifică în nici un mod interesul în formularea acestui motiv de recurs, reclamanta fiind cea care, eventual, ar fi putut fi îndreptățită să formuleze recurs referitor la acest aspect.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs, reținând în acest sens că prin încheierea din data de 27.05.2013 tribunalul a constatat că nu a operat decăderea reclamantului din dreptul de a aduce modificări la acțiune, întrucât modificarea a fost făcută la prima zi de înfățișare.
Rezultă astfel că prima instanță a considerat că termenul la care s-a depus completarea la acțiune a reprezentat prima zi de înfățișare, iar împrejurarea că nu s-a răspuns în detaliu tuturor argumentelor prezentate de pârât în susținerea punctului său de vedere nu este de natură a conduce la constatarea nelegalității hotărârii instanței sub acest aspect, în condițiile în care Curtea constată în mod corect s-a considerat de către instanța de fond că nu a operat decăderea reclamantului din dreptul de a modifica cererea.
În acest sens Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 134 cod proc. civ. este considerată prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Din perspectiva acestei dispoziții legale Curtea constată că nu poate fi considerată prima zi de înfățișare termenul la care părțile nu au putut pune concluzii deoarece cauza s-a amânat pentru lipsă de apărare.
Este lipsită de relevanță din această perspectivă ipoteza prezentată de către recurent în sensul că, dacă instanța ar fi respins cererea de amânare pentru angajare apărător, instanța ar fi putut să acorde părților cuvântul în dezbateri. Aceasta întrucât, în cazul concret supus analizei, instanța a încuviințat la termenul din data de 23 ianuarie 2013 cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de reclamantă, iar în această situație este evident că nu este îndeplinită pentru termenul respectiv cerința prevăzută de art. 134 cod proc. civ., anume aceea ca partea să fi fost în măsură să pună concluzii.
Curtea apreciază însă ca fiind întemeiate criticile formulate de recurent vizând hotărârea pronunțată de prima instanță pe fondul cauzei, prin trimitere la argumentația expusă în întâmpinarea depusă în primă instanță, astfel că recursul formulat de pârâtul C. L. G. urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 92/2007 serviciile de transport public local de persoane cuprind, printre altele: a) transport prin curse regulate; b) transport prin curse regulate speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 92/2007 „(1) Este considerat serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate speciale transportul public efectuat tur-retur, pe rute și cu programe de transport prestabilite de către beneficiarul serviciului de transport sau de către cel care a angajat serviciul privind transportul unor persoane sau al unor grupuri de persoane, și anume: transportul copiilor, elevilor și studenților la și de la instituțiile de învățământ, transportul salariaților la și de la instituțiile la care sunt salariați sau transportul angajaților unui operator economic la și de la locul de muncă.”
Art. 33 din Ordinul nr. 353/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007 prevede următoarele: „(1) În vederea obținerii unei licențe de traseu pentru un serviciu de transport public, local sau județean, după caz, prin curse regulate speciale, operatorul de transport rutier va depune la autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii sau la autoritățile administrației publice de la nivel județean, după caz, un dosar care va cuprinde:
a) cererea;
b) lista vehiculelor cu care se efectuează traseul și capacitatea de transport a acestora;
c) copiile conforme ale licenței de transport, într-un număr egal cu cel al vehiculelor prezentate în listă;
d) graficul de circulație propus, care trebuie să fie în concordanță cu programul de începere/încheiere a activităților, respectiv cu programul de intrare/ieșire din schimb, vizat de beneficiarul transportului sau de cel care a solicitat transportul; graficul de circulație va cuprinde sensurile în care se transportă persoanele pentru începerea activităților/. transportul acestora la încheierea activităților/ieșirea din schimb;
e) contractul/contractele încheiat/încheiate cu beneficiarul/beneficiarii transportului, din care să rezulte programul de începere/încheiere a activităților, respectiv programul de intrare/ieșire din schimb;
f) tabelul cu persoanele transportate, anexă la contractul de transport, vizat de beneficiar.”
Din actele depuse la dosar Curtea reține că prin cererea înregistrată sub nr._/01.10.2012 la Registratura generală a Municipiului G. societatea reclamantă a solicitat acordarea licenței de traseu pentru transport persoane, anexând cererii documentația aferentă.
Din contractul cadru nr. 1032/18.09.2012 încheiat între . și ., ce face parte din documentația anexată de reclamantă, rezultă că părțile au convenit ca societatea reclamantă să presteze pentru Kaufland servicii de transport persoane în conformitate cu cerințele emise de beneficiar.
Prin anexa II la acest contract părțile au stabilit că pe o zi cursele vor fi în număr de 10 (20 semicurse), au fost stabilite rutele, precum și orarul curselor, respectiv la interval de o oră.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la atribuirea licenței de traseu pentru efectuarea transportului public de persoane prin curse speciale, menționând că contractul încheiat cu Kaufland are ca obiect transportul angajaților beneficiarului din stațiile menționate în cuprinsul contractului până la magazinul situat în Micro 21 și retur.
În raport de prevederile art. 33 lit. d din Ordinul nr. 353/2007 Curtea constată că, într-adevăr, programul propus de către operatorul de transport, respectiv de către societatea reclamantă, este incompatibil cu prestarea unui serviciu de transport public prin curse regulate speciale, fiind evident că programul respectiv nu ar putea fi considerat în concordanță cu programul de începere/încheiere a activităților, respectiv cu programul de intrare/ieșire din schimb al salariaților beneficiarului transportului, în condițiile în care prin înscrisurile anexate de reclamantă nu s-a făcut dovada că salariații respectivi ar avea un program care să necesite asigurarea de către operatorul de transport a unor curse la interval de o oră, conform orarului mai sus menționat.
Chiar dacă prin adresa nr._/19.11.2012 emisă de Primăria municipiului G. s-a comunicat reclamantei faptul că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.33 din Ordinul 353/2007, conduita ulterioară a Consiliului L. (căruia îi revenea competența de a aproba atribuirea licenței de traseu, conform art. 17 alin. 1 lit. p din Legea nr. 92/2007) de a nu acorda reclamantei licența solicitată nu poate fi considerată un refuz nejustificat în condițiile în care, în urma reexaminării documentației, s-a constatat că în fapt solicitarea societății reclamante nu se încadrează în condițiile impuse de lege pentru acordarea licenței de traseu pentru un serviciu de transport public local prin curse regulate speciale.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază cererea formulată de reclamanta U. SRL ca fiind neîntemeiată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 3041 cod proc. civ.,va admite recursul declarat de pârât și va modifica în tot sentința atacată în sensul că acțiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în recurs Curtea reține că în cauză recurentul a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat în sumă de 4960 lei, conform înscrisurilor anexate la filele 19, 20 din dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod proc. civ. Curtea apreciază că, în raport de obiectul pricinii și de complexitatea relativ redusă a acesteia, precum și de faptul că în recurs cauza s-a judecat la al doilea termen de judecată, un cuantum de 1000 lei al onorariului de avocat este rezonabil, astfel că în baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 3 cod proc. civ., va obliga intimata reclamantă la plata către recurent a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C. L. G., cu sediul în G., la cab av. D. & Asociații, ., ., jud. G. împotriva sentinței nr. 1834 din 03.06.2013, pronunțată de a G. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința civilă nr.1834/3.06.2013 a Tribunalului G. și, în consecință:
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta . G..
În temeiul art.274 al.3 rap.la art.274 al.1 c.pr.civ., obligă intimata U. SRL să plătească recurentului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red.G.L.T./6.03.2014
Dact.L.R./2 ex/6.03.2014
FOND L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4800/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 65/2014.... → |
|---|
