Obligaţia de a face. Decizia nr. 4170/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4170/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 135/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4170/2014
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător M. B.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă M. Educației Naționale, cu sediul în . nr. 28 - 30, împotriva sentinței civile nr. 3563/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat pârât U. S. Haret și intimat reclamant A. V., la sediul judecătoriei G., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 18.04.2014, intimata pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare, în trei exemplare, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de fată:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel G. sub nr._ reclamanta A. V. a chemat în judecată pârâții U. „S. Haret” (USH) – București și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu solicitarea de a fi obligați să-i elibereze diploma de licență, respectiv de a-i recunoaștere actul de studii eliberat de USH.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în perioada 2006-2009 a absolvit cursurile Facultății de D. și Administrație Publică București – specializarea științe juridice din cadrul Universității „S. Haret”, iar, în luna iulie 2009, a promovat examenul de licență.
Urmare acestui fapt, i-a fost eliberată adeverința nr. 6096/09.07.2009 care atestă titlul de licențiat în drept.
Conform ordinului M.E.C.T. nr. 2248/2007, în termen de 12 luni facultatea este obligată, în opinia reclamantei, să elibereze diploma de licență. Astfel, arată că, după trecerea perioadei menționată de ordin, a solicitat atât decanului Facultății de D. și Administrație Publică București din cadrul Universității „S. Haret” cât și rectorului Universității eliberarea diplomei de licență.
Întrucât au trecut peste 30 de zile de la data confirmării primirii cererilor de către pârât și nu a primit niciun răspuns, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență.
A precizat că în aceste condiții că, deși nu a primit răspuns, a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus acte (filele 3, 64, 67 ds._ al Curții de Apel atașat).
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei procedurii prealabile motivat de faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Totodată, a invocat și lipsa calității procesuale pasive întrucât nu are atribuții privind recunoașterea diplomelor pentru absolvenții învățământului superior, ci doar rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului, conform prevederilor HG nr. 536/2011.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 128/1997, ale OUG nr. 75/2005, ale HG nr. 693/2003, ale HG nr. 1082/2003, ale HG nr. 1609/_, ale HG nr. 940/2004, ale HG nr. 916/2005, ale HG nr. 1175/2006, ale HG nr. 676/2007, ale HG nr. 635/2008 și ale Legii nr. 554/2004.
Pârâta USH, legal citată, a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pârâta a arătat că prin art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de M. Educației s-a recunoscut posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile la care există acreditare pentru organizarea cursurilor de zi.
Pârâta arată că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite Adeverința de studiu pentru reclamantă, și a făcut demersuri către M.E.C.T.S., în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor.
Adeverința de licențiat a reclamantei există, este în ființă și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod, de către instanțele de judecată.
Precizează pârâta că M.E.C.T.S. trebuie să respecte principiile de drept care privesc drepturile câștigate, dreptul la instruire potrivit art. 2 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și drepturile constituționale care privesc dreptul la educație, actele de studii nefiind desființate în nici un mod de vreo instanță de judecată, deopotrivă cu principiul nediscriminării și, ca atare, poziția exprimată de pârâtă, izvorăște din prezumția de legalitate ce trebuie recunoscută actului administrativ intitulat adeverință de licență.
Pârâta solicită respingerea cererii de eliberare a diplomei și a suplimentului în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii întrucât eliberarea poate trena din alte cauze independente și, ca atare, nu poate fi obligată la un termen pentru acțiuni ce depind de alți factori decât voința sa.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 C.p.c.
În susținerea cererilor, pârâta USH depune înscrisuri (filele 28 – 43, 54 - 61 ds._ al Curții de Apel atașat).
Prin sentința nr. 425/15.12.2011, Curtea de Apel G. a admis în parte acțiunea formulată și cererea de chemare în garanție și a obligat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii. Totodată, instanța a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție, dar, prin „concluziile scrise” depuse la data de 15.12.2011 a solicitat respingerea acestei cereri motivat de faptul că între cele două instituții – USH și MECTS nu există nici un raport juridic care ar putea determina admiterea unei astfel de cereri.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, recurs ce a fost admis, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 4826/04.04.2013 a ÎCCJ).
Pe rolul Tribunalului G. – Secția de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin cererea formulată la data de 25.10.2013, pârâta USH a invocat excepția perimării cauzei în raport de încheierea de suspendare din data de 09.01.2012.
Cu privire la excepția perimării cauzei, invocată de către pârâta U. „S. Haret” București, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 248 C.p.c., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă sau de șase luni în materie comerciala. Conform art. 252, perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
Cum în prezenta cauză nu a intervenit nici unul dintre cazurile de suspendare prevăzute de dispozițiile legale, instanța a respins ca neîntemeiată excepția perimării astfel invocată.
Prin sentința civilă nr. 3563/2013 Tribunalului G. a fost admisă în parte cererea reclamantei, a fost obligată pârâta U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, pe numele reclamantei.
În temeiul prevederilor art. 60, 63 C.p.c. s-a admis în parte și cererea de chemare în garanție și a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de pârâtă referitor la obligarea chematului în garanție la plata de penalități pe zi de întârziere deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 (prevederi invocate în susținerea cererii), care se referă strict la faza de executare a titlului reprezentat de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
În fapt s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, „după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni”.
Pe de altă parte, pârâta U. „S. Haret” București s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptățite diploma de licență, așa cum rezultă din Capitolul VII din Metodologia de desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă.
Astfel, din adeverința nr. 6096/09.07.2009 emisă de pârâta U. „S. Haret” București (fila 3 ds._ al Curții de Apel G. atașat) rezultă că reclamanta J. (A.) V. este absolventă a Facultății de Științe Juridice și Administrative din B. – specializarea D. din cadrul USH, iar aceasta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlu de „licențiat în drept”.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că pârâta USH avea obligația ca ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atestă absolvirea facultății și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze reclamantei și diploma de licență.
Or, această obligație a USH nu poate fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației Naționale refuză tipărirea formularelor tipizate necesare. Astfel, potrivit art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007 „formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare”.
Deși prin întâmpinare chematul în garanție a afirmat că a avizat achiziționarea de tipizate pentru promoția 2009 acesta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, la întâmpinarea formulată nefiind atașat nici un act.
În aceste condiții, Tribunalul a reținut că refuzul Ministerului Educației Naționale nu este justificat în condițiile în care pârâta USH a emis reclamantei adeverință din care reiese că este licențiată și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actele prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat sunt în ființă, nu au fost revocate sau anulate și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
S-a apreciat că în cauză există o interdependență între cele două obligații, în raport de competența fiecărei autorități. Astfel, obligația pârâtei U. „S. Haret” București este corelativă obligației chematului în garanție M. Educației Naționale de a aproba formularele tipizate. Ca urmare, în mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată executarea efectivă a obligației pârâtei de eliberare a diplomelor de licență.
Instanța a reținut și faptul că, în mod constant, în practica Î.C.C.J. – Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură s-a statuat că MECTS are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele de diplomă.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a M. Educației Naționale de a recunoaște actul de studii eliberat de USH, din coroborarea dispozițiile legale anterior citate, rezultă că entitățile care au atât dreptul, cât și obligația eliberării diplomelor de licență sunt instituțiile de învățământ superior, iar M. Educației Naționale are doar abilitatea de a aproba formularele tipizate. Față de aceste aspecte, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale față de capătul de cerere privind obligarea de a recunoaște actul de studii eliberat de USH cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.
Având în vedere această soluție, instanța a apreciat că nu se mai impune a se pronunța cu privire la excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul M. Educației Naționale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs chemata în garanție invocând, în esență, încălcarea și aplicarea greșită a legii și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Conform art. 2 din Legea nr. 288/2004, organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S., ARACIS și instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S..
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M.E.C.TS., instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare HG nr. 535/1999 și HG nr. 1011/2011.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. „S. Haret”.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 proceduri de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei-intimate de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele conf. art. 304/1C.pr.civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
În aplicarea disp. Legii nr. 84/1995, Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că: „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 se prevede că: „Formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
Față de acest cadru legal și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, M.E.C.T.S. nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009 este întemeiată.
Instanța de fond nu a fost învestită să analizeze dacă specializarea și/sau forma de învățământ erau sau nu acreditate/autorizate, ci în raport de obiectul cererii și de reglementările în vigoare care se referă la aprobarea formularelor tipizate, ce se regăsesc în ordinele de ministru nr. 2284/2007 și nr. 3404/2006, să constate dacă chematul în garanție și-a respectat propriile reglementări.
Analizând disp. art. 8 din Legea nr. 443/2002, reiese fără putință de tăgadă că recurentul-chemat în garanție avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că < finalizarea="" cursurilor="" universitare="" organizate="" de="" universitatea="" „spiru="" haret”="" bucurești,="" în="" cadrul="" formei="" de="" învățământ="" la="" distanță,="" prin="" susținerea="" examenului="" de="" licență="" și="" obținerea="" în="" urma="" acestuia="" a="" unei="" diplome,="" „presupune="" în="" fapt="" recunoașterea="" formei="" de="" învățământ="" urmată="" de="" către="" ministerul="" educației,="" cercetării="" și="" inovării”;="" menționatul="" refuz="" neputând="" acoperi="" lipsa="" de="" acțiune="" a="" instituției="" publice="" cu="" atribuțiuni="" în="" domeniul="" asigurării="" calității="" educației,="" în="" condițiile="" în="" care="" oug="" nr.="" 75/2002="" obligă="" pe="" furnizorii="" de="" educație="" ca,="" după="" obținerea="" acreditării,="" să="" transmită="" anual="" aracis="" rapoarte="" anuale="" de="" evaluare="" internă;="" iar="" instituția="" de="" interes="" public="" național="" menționată="" să="" avertizeze="" pe="" furnizorul="" de="" educație,="" atunci="" când="" ar="" fi="" constatat="" că="" nu="" sunt="" îndeplinite="" standardele="" de="" calitate,="" să="" procedeze="" la="" aducerea="" activității="" educaționale="" la="" standardele="" de="" calitate,="" urmând="" ca="" în="" cazul="" în="" care="" și="" al="" treilea="" raport="" de="" evaluare="" ar="" fi="" fost="" nefavorabil,="" ministerul="" educației="" să="" elaboreze="" și="" să="" promoveze,="" după="" caz,="" hotărâre="" de="" guvern="" sau="" lege,="" decizia="" prin="" care="" încetează="" definitiv="" școlarizarea="" în="" cadrul="" respectivului="">
Chematul în garanție nu poate dovedi că anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat aceste demersuri, și pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009 a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an la forma ID.
Art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în al.1 specifică: „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”.
Art. 29 al. 3 din OG nr. 75/2005 precizează că: „În învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.
La momentul 2002, anul înființării universității, Legea 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor era în vigoare, precum și HG r. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, dată în temeiul art. 3 din Legea nr. 88/1993, la al cărui art. 5 face trimitere și recurentul-chemat în garanție, ignorând însă prevederile art.4 și rupându-l din context.
Astfel, art. 4 preciza: „Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”.
Art. 5 dispunea: „Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
În aceste condiții, U. „S. Haret”, Facultatea de D., avea dreptul ca în anul 2006 să organizeze forma de învățământ ID, atâta timp cât ulterior acreditării, nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de învățământ.
Mai mult, art. 32 al.2 din Ordonanța 75/2005 precizează: „Organizația furnizoare de educație, acreditată, este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege” iar art. 33 al.3 din același act normativ dispune: „Organizația furnizoare de educație și programele de studii acreditate ale acesteia se supun periodic, din 5 în 5 ani, evaluării externe de către ARACIP, respectiv ARACIS, sau de o altă agenție agreată de acestea, potrivit legii”.
Recurentul-chemat în garanție nu a făcut dovada supunerii Universității „S. Haret”, Facultatea de D., vreunui nou proces de evaluare externă în condițiile art. 34 din Ordinul 75/2005.
De asemenea, prevederile art. 29 ale OUG nr. 75/2005, nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
În acest sens sunt și dispozițiile HG nr. 1418/2006, care în Partea a III-a – Evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior, al.2.
Recurentul-chemat în garanție, MECTS, își invocă în apărare propria turpitudine, pentru că U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar potrivit art. 8 din aceeași lege „Pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării, care se aprobă prin ordinul ministrului educației și cercetării”.
Adeverința emisă în urma absolvirii este în ființă, nu a fost anulată/revocată și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către intimata-reclamantă.
În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. care în dosarul nr._, a pronunțat Decizia nr. 5656/24 noiembrie 2011 unde se arată la pag. 7:
„U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii … ce atestă absolvirea Facultății …, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiate în drept al reclamatei, să elibereze și diploma de licență.
Obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate de licență.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate ci numai pentru formularele tipizate necesare”.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului.
Obligația intimatei USH este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat intimata-pârâtă prin cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat”.
Soluția din prezenta cauză se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza B. contra România.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de autoritatea pârâtă M. Educației Naționale, cu sediul în . nr. 28 - 30, împotriva sentinței civile nr. 3563/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat pârât U. S. Haret și intimat reclamant A. V., la sediul judecătoriei G., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, M. B. |
Grefier, C. M. D. |
MB/28.05.2014
DMC/ 2 ex/30.05.2014
Fond: C. L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 917/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4591/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
