Pretentii. Decizia nr. 4598/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4598/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 902/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 4598
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 36/Fca/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și intimatul C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea depusă la data de 30.01.2014 la Tribunalul B. în dosarul nr._ pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 36/Fca/15.01.2014 a Tribunalului B..
În motivarea recursului recurenta a arătat că prin adoptarea Legii nr. 9/2012 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri legale.
În cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a acestora, fără a se face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Recurenta a mai arătat că decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe reclamant, ci reprezintă cuantificarea taxei pentru emisii poluante printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal.
Recurenta critică sentința și sub aspectul acordării dobânzii legale, considerând că, în condițiile în care cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței, în raport de prevederile art. 9 din O.G. nr. 13/2011 și art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, acordarea dobânzii legale este neîntemeiată.
O altă critică formulată vizează dispoziția de obligare a pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, recurenta considerând că în cauză nu se poate reține culpa sa procesuală, actul atacat fiind temeinic și legal întocmit.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin decizia nr._/19.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei de emisii poluante în cuantum de 2284 lei, pentru autovehiculul marca Citroen, an fabricație 2008, autovehicul provenit dintr-un alt stat comunitar și neînmatriculat anterior în România.
Temeiul legal al stabilirii acestei taxe l-a constituit dispozițiile Legii nr. 9/2012, iar reclamanta a achitat taxa menționată, astfel cum rezultă din chitanța depusă la dosar.
Curtea reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior acestei date a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art. 4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr. 50/2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G nr. 50/2008 și a fost introdusă o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Curtea de Apel mai reține că, raportat la prevederile O.U.G. nr. 50/2008 Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele nr. 402/09 - T. c. României și C-263/10, cauza N., Curtea Europeană de Justiție apreciind că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
În hotărârea din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, prin Legea nr. 9/2012 a fost instituită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar la art. 4 din acest act normativ s-a prevăzut că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intervine în următoarele cazuri:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Potrivit art. 4 al. 2 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/_, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea pana la data de 01 ianuarie 2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât, instanțele au constatat că până la data de 01.01.2013 considerentele Curții Europene de Justiție din Cauzele T. și N. sunt în continuare aplicabile, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Ulterior încetării suspendării reglementate prin O.U.G. nr. 1/2012, respectiv începând cu data de 01.01.2013, se observă însă că taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 se aplică nu numai autovehiculelor second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
D. urmare, instanța constată că prevederile legale interne în vigoare la momentul emiterii deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante a cărei anulare se solicită și al achitării de către reclamant a sumei pretinse nu au mai menținut discriminarea cuprinsă în reglementările anterioare între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012 nu face nici o deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor, modalitatea de impozitare a unui vehicul importat fiind aceeași cu a unui vehicul similar de pe piața națională.
Pe de altă parte, Curtea de Apel constată că nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa pentru emisiile poluante, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În concluzie, Curtea de Apel apreciază că, începând cu data de 01 ianuarie 2013, odată cu încetarea suspendării reglementate prin O.U.G. nr. 1/2012, nu se mai poate reține că dispozițiile Legii nr. 9/2012 contraveneau principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp. art. 110 TFUE invocate de reclamant, deoarece taxa pentru emisiile poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 era percepută în mod egal, în vederea înmatriculării, atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second-hand, indiferent de proveniența lor, respectiv, în ceea ce privește autovehiculele second hand, atât pentru cele importate ce fuseseră înmatriculate în alte state membre, cât și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România, astfel încât nu se poate aprecia că legea internă instituia un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
În consecință, având în vedere că la data emiterii deciziei contestate legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (nou și second hand), indiferent de proveniența acestora, Curtea de Apel constată că taxa pentru emisiile poluante a fost stabilită în mod legal, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, astfel încât cererea reclamantului pentru anularea deciziei de stabilire a taxei și restituirea sumei achitate cu acest titlu apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496, 498, raportat la art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtă, va casa în tot sentința atacată și în rejudecare va respinge cererea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 36/Fca/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința recurată și, în rejudecare;
Respinge cererea reclamantul C. D., cu domiciliul în B., ., ., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 36/Fca/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2014
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red. L.T./12.06.2014
Tehnored.A.M.S./4 ex./12.06.2014
Fond: D.V.
..06.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5687/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
