Obligaţia de a face. Decizia nr. 536/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 10534/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 536
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții M. G. - prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G. și Instituția P. Municipiului G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței nr. 1475/ 30.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții M. G. - prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G. și Instituția P. Municipiului G., precum și intimatul G. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1475/ 30.04.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul G. C. prin întâmpinare și s-a respins acțiunea privind pe reclamanții M. G. prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G. și Instituția P. M. G., în contradictoriu cu pârâtul G. C., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ /19.12.2012, reclamanții M. G. prin Primar și Instituția P. Municipiului G. au chemat în judecată pe pârâtul G. C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4143 lei, actualizată până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că prin decizia nr. 41/18.11.2011 a Camerei de Conturi a jud. G. – pct. 6 și 8 – s-a dispus ca reclamanții să stabilească și să recupereze sumele de bani ce au fost acordate necuvenit salariaților Primăriei G., în perioada 2008 – 2011.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiuni, s-a apreciat că pârâtul este angajat al Primăriei G. (funcționar public).
Art. 84 din L. 188/1999 – Statutul funcționarilor publici prevede că:
Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: . . .
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; . . .
Art. 85 din L. 188/1999 – Statutul funcționarilor publici prevede că:
(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Prin Decizia nr. 4643 din 11 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus:
„Prin conținutul dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului „specialia generalibus derogant.”
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției publice în care funcționarul își desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 998 – 999 cod civil este inadmisibilă.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea reclamantă M. G. cu motivarea;
Decizia nr.4643/11.10.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție face vorbire de răspunderea funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în instituțiile sau autoritățile publice.
Or, în prezenta cauză, așa cum s-a arătat prin precizările și înscrisurile depuse la dosar,1a momentul stabilirii prejudiciului, pârâtul nu-și mai desfășura activitatea în cadrul instituției.
Nemaiexistând raporturi de serviciu între instituție și pârât’ă la momentul stabilirii prejudiciului, singura modalitate de recuperare a prejudiciului creat de către aceasta, a fost promovarea acțiunii în temeiul dispozițiilor Legii nr. 53/2003 privind Codul Munci.
Dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
Astfel, consideră că pârâtului G. C. nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 85 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, întrucât la momentul stabilirii prejudiciului, aceasta nu-și mai desfășura activitatea în cadrul instituției.
Având în vedere Decizia nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului G. și instituția recurentă a stabilit întinderea prejudiciului datorat de către pârât, prejudiciu care este în cuantum de 4143 Iei, suma care se va actualiza până la recuperarea integrala a prejudiciului.
Conform dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 reactualizată privind Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Totodată, potrivit art.1345 Cod civil, cel care în mod neimputabil s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia, este obligat la restituire. Conform dispozițiilor art. 1347 Cod civil, cel care s-a îmbogățit, este obligat la restituire ,in condițiile art.1639 și următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 258 din Codul muncii, în cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcționar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condițiile Codului de procedură civilă.
Prin urmare, în lipsa unui titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, instituția recurentă se afla în imposibilitatea de a pune în aplicare dispozițiile Deciziei nr.41/2011 a Curții de Conturi, respectiv recuperarea de la pârât a sumei mai sus indicată.
Conform dispozițiilor art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu,
Încasarea de către pârât a sumei necuvenite, reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, iar potrivit dispozițiilor legale invocate, acesta are obligația de a o restitui.
Prin acțiune, instituția reclamantă solicita instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să constituie titlu executoriu, în vederea obligării paratului la restituirea sumei de 4143 lei, suma care se va actualiza pana la recuperarea integrală a prejudiciului.
În concluzie solicită a se constata faptul că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, și pe cale de consecința să se dispună admiterea recursului, și pe fond admiterea în tot a acțiunii, în sensul obligării pârâtului la restituirea către instituția a sumei în cuantumul de 1713 lei, sumă care se va actualiza până la recuperarea integrală a prejudiciului.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul Muncii, art. art. 1345 Cod civil, art. 1347 Cod civil, nr. 41 a Curții de Conturi.
Curtea, analizând actele dosarului, constată;
Prin decizia nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului G., emisă în urma misiunii de audit financiar al conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2010 la Unitatea administrativ – Teritorială M. G., s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului aferent plăților nelegale efectuale la cheltuieli de personal reprezentând spor de condiții grele – calculator și spor condiții vătămătoare, și luarea măsurilor legale de realizare a acestora.
În executarea acestei decizii, recurenta a procedat la calcularea prejudiciului cauzat prin drepturile salariale necuvenite acordate intimatului G. C., fost angajat al acesteia. Astfel, recurenta a stabilit ca fiind imputabilă suma de 4143 lei, și, față de lipsa unui acord amiabil pentru recuperarea acestui prejudiciu, a procedat la acționarea în instanță a intimatului. Cum raporturile de serviciu cu intimatul încetaseră anterior constatării prejudiciului prin decizia din 18.11.2011 a Curții de Conturi, recurenta nu a putut proceda la emiterea unui ordin de imputare potrivit art. 85 din Legea nr. 188/1999, ci s-a adresat instanței de judecată pe calea dreptului comun, printr-o acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
În cauză, prin prisma tuturor criteriilor și condițiilor impuse de lege, Curtea apreciază că un atare mod de proceda este în conformitate cu dispozițiile legale și ca recurenta, în condițiile date, are deschisă calea dreptului comun a unei acțiuni întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel, potrivit art. 85 din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute de art. 84 lit. a ) si b), se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare, funcționarul public în cauza, se poate adresa instanței de contencios administrativ. Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respinge4rii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Prin atari dispoziții, au fost reglementate condițiile si procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal – funcționarii publici, pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Este adevărat că, așa cum a reținut și prima instanță, o atare dispoziție legală este una speciala, de natura a fi aplicata ori de cate ori raportul juridic suspus analizei este cel special, generat de relațiile de serviciu, si ca, potrivit regulii specialia generalibus derogant, cat timp reclamantul are deschisa calea speciala de a acționa, nu poate recurge la dispozițiile procedurale de drept comun.
În cauză însă, este de observat ca recurentul nu are deschisă calea acțiunii speciale. Astfel, la data constatării prejudiciului prin decizia Curții de Conturi din 18.11.2011, intimatul nu mai avea calitatea de angajat al recurentei, raporturile de serviciu încetând prin dispoziția emisă de M. G.. În aceste condiții, stabilirea și recuperarea prejudiciului nu mai putea avea loc pe calea specială pusă la dispoziția autorității sau instituției publice de art. 85 din Legea nr. 188/1999. Chiar dacă la un moment dat între cele două părți au existat raporturi de serviciu, cât timp aceste raporturi au încetat, între părți nu se mai pot realiza efecte specifice ale acestuia – precum procedura de stabilire a răspunderii, procedura de executare speciala.
Or, cât timp o atare procedură nu este accesibilă recurentului, pentru realizarea pretenției sale trebuie să i se recunoască accesul la justiție prin calea procedurală de drept comun, și care este dată de îmbogățirea fără justă cauză în condițiile Codului Civil.
Pentru aceste motive, instanța, reținând ca prima instanță în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca atare, hotărârea fiind data cu aplicarea greșită a legii, apreciază ca sunt date motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și, având în vedere că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, să admită recursul formulat și să dispună casarea sentinței civile nr. 1475/ 30.04.2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de reclamanții M. G. - prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G. și Instituția P. Municipiului G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței nr. 1475/ 30.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, A. M. S. |
Red.V.S./18.06.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./18.06.2014
Fond: M.G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2851/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1960/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
