Alte cereri. Decizia nr. 7865/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7865/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 760/113/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7865/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător S. B.
Grefier V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul I. R., domiciliat în B., . bis, ., . nr. 1239/25.06. 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu instituția pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier precizându-se că recursul este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea în lipsă, recursul este timbrat, motivat, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul I. R. a chemat în judecată pe pârâtă Administrația Finanțelor Publice B. pentru a se dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/27.11.2008 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 976 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la plata efectivă precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 14.11.2008 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Opel Astra. Pentru a putea înmatricula acest autovehicul i s-a comunicat decizia prin care se stabilește că trebuie să plătească o taxă pe mediu în cuantum de 976 lei.
A considerat că această taxă pe poluare este ilegal încasată, deoarece OG 50/2008 contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a C.E, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent.
Potrivit al.2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în liberă circulație în statele membre.
Potrivit art. 28 din același tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, prin obligarea sa la plata acestei taxe de poluare pentru a putea înmatricula și circula cu autoturismul său, au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, tratat care, începând cu data de 01.01.2007 (data aderării României la Uniunea Europeană), face parte din legislația internă a țării.
Potrivit art. 148 alin .2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene prevede că „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Esențialul aceste taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În acest context, consideră că prin instituirea taxei de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, instanța urmând să constate că prevederile OG 50/2008 sunt reglementări contrare Tratatelor la care România este parte și care potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosarul cauzei, decizia atacată, chitanța privind achitarea sumei ce reprezintă taxă poluare și actele de proprietate ale autoturismului.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată întrucât decizia de calcul contestată a fost emisă cu respectarea legii speciale în materie.
Prin sentința civilă nr. 1239/25.06.2014 Tribunalul B. a respins ca fiind prescrisă acțiunea reclamantului I. R..
Instanța de fond a reținut, în esență, natura juridică a actului care stă la baza încasării taxei de poluare.
Astfel deși decizia de calcul a taxei de poluare apare ca un veritabil act administrativ din conținutul său nu reiese dovada comunicării acestuia în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 C.pr. fiscală.
Din punct de vedere strict tehnic decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal.
Decizia de calcul „reprezintă titlu de creanță și înștiințare de plată conform legii”. Pornind și de la o definiție mai completă a actului administrativ fiscal, consecința neachitării sumei precizate în decizia de calcul ar fi aceea ca titlul de creanță să devină titlu executoriu și presupusa creanță bugetară să fie încasată silit, obligând astfel contribuabilul să achite un debit pentru o simplă operațiune matematică, pentru un calcul, toate acestea în condițiile în care înmatricularea autovehiculului nu s-a produs și nici nu este sigur că se va produce.
Prin urmare decizia de calcul a taxei de poluare nu are nici măcar caracterul unei creanțe bugetare. Simplu fapt că se arată că aceasta reprezintă titlu de creanță”, nu este suficient în nici o ordine logică sau juridică pentru că aceasta să fie considerată un act administrativ fiscal.
Raportat la posibilitatea de contestare a acestei decizii, trebuie avute în vedere la dispozițiile art. 10 din OUG 50/2008 care reglementează taxa de poluare/emisii poluante.
Acest art. arată că suma reprezentând taxa ce poate fi contestată numai în ceea ce privește modul de calcul sub aspectul gradului de uzură a autoturismului, orice fel de contestație în afara acestor limite urmând a fi respinsă.
Așadar este împotriva gândirii juridice și logice că decizia de calcul a taxei să fie considerată act administrativ fiscal.
Or în condițiile în care între părți nu există un raport de drept material fiscal, nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art. 135 C. proc. fiscală conform cărora dreptul de a cere restituirea acestor sume de boli încasate cu titlu de taxă poluare se prescrie în termen de 5 ani calculat de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept așa cum în mod eronat susține reclamantul, ci dispozițiile de drept comun în materia prescripției respectiv termenul de 3 ani.
În speță constatând că reclamantul a formulat prezenta cerere privind restituirea sumei achitate la data de 27.11.2008 cu titlu de taxă poluare, cu mult peste acest termen respectiv la data de 27.02.2014 urmează să constate că a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Pe de altă parte chiar admițând caracterul de act fiscal al deciziei de calcul termenul de prescripție de 5 ani prev. de art. 135 din Cod.pr.fiscală s-a împlinit la data de 1.01.2014, în condițiile în care a început să curgă de la data de 01.01.2009.
Î m p o t r i v a acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat că în conformitate cu disp. art. 135 din O.G. 92/24.12.2003 dreptul de a cere restituirea acestor sume încasate cu titlu de taxă de poluare se prescrie în termen de 5 ani calculați de la data de 01 ianuarie a acelui în care a luat naștere acest drept.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 488 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Așa cum rezultă din actele dosarului reclamantul a achitat taxa de poluare pentru autovehicul achiziționat cu chitanța . nr._ în data de 27.11.2008.
Cum a reținut și instanța de fond, termenul de prescripție de este de 5 ani conform art. 135 din Cod.pr.fiscală și s-a împlinit la data de 1.01.2014, în condițiile în care a început să curgă de la data de 01.01.2009, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 27.02.2014, peste termenul de prescripție.
Față de cele expuse, în temeiul art. 498 C.proc civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
R e s p i n g e ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. R., domiciliat în B., . bis, ., . nr. 1239/25.06. 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu instituția pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, S. B. |
Grefier, V. M. |
V.M. 14 Noiembrie 2014
Red. R.J./14.11.2014
Tehnoredactat decizie V.M./14.11.2014
Fond: Tribunalul G. – judecător D. V.
4 ex./14.11.2014
.
1. A.F.P. B.
2. I. R.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1960/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4124/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
