Anulare act administrativ. Decizia nr. 516/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 1437/89/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 516/2013
Ședința publică din 18 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta S.C. D. Amici S.R.L. Băcani, județul V., împotriva sentinței nr. 983/CA din 15.10.2011 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, și care este la al doilea termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, și că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
+o cerere prin care recurenta depune dovada timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și un exemplar al cererii de recurs, pentru comunicare intimatului;
Întâmpinarea formulată de intimată, transmisă prin fax, într-un singur exemplar.
Curtea, în baza art. 150 și art. 156 din Codul de procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 983/CA/ din 15 octombrie 2012, Tribunalul V., admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins acțiunea formulată de reclamanta . Băcani, în contradictoriu cu pârâta P. C. Ibănești, județul V., având ca obiect anulare decizie de impunere, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia de impunere nr. 250 din 20.02.2012, emisă de Primarul C. Ibănești, în sarcina reclamantei a fost stabilită obligația de plată a sumei de 2.500 lei, reprezentând taxă mașini, utilaje și căruțe, că împotriva acestui act administrativ fiscal s-a formulat contestație, și că, prin adresa nr. 595 din 26.03.2012, contestatorului i s-a comunicat faptul că decizia contestată este corectă, întrucât el își are domiciliul fiscal pe raza comunei Ibănești.
În raport de această situație de fapt, prima instanță, constatând că actele contestate au fost emise de Primarul comunei Ibănești, și că în judecată a fost chemată P. comunei Ibănești, prin raportare la prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001, a apreciat că structura funcțională chemată în judecată nu are personalitate juridică și capacitate administrativă proprie, și în mod implicit că ea nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, drept pentru care acțiunea a fost respinsă, pe acest motiv.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta . Băcani, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Ibănești, din moment ce serviciul financiar, care se ocupă de problemele impozitării, face parte din structura funcțională menționată, iar unitatea administrativ-teritorială este reprezentată în justiție de autoritățile administrației publice locale și de compartimentele de specialitate, inclusiv de compartimentul financiar din cadrul Primăriei, cadru normativ în raport de care se apreciază că cea chemata în judecată are calitate procesuala pasivă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că raportul juridic, ce s-a născut din faptul emiterii deciziei de impunere nr. 260 din 20.02.2012, este un raport de drept fiscal, în care drepturile și obligațiile părților nu pot fi altele decât cele care sunt reglementate prin O.G. nr. 92/2003, și că, deși actul administrativ-fisca1 prin care obligația fiscală a fost stabilită, a fost contestat, calea administrativă de atac nu a fost finalizată în forma și în condițiile prevăzute de art. 210 și art. 211 din Codul de procedură fiscală.
În atare condiții, constatând că sesizarea instanței s-a făcut cu neobservarea dispozițiilor art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că nefinalizarea căii administrative de atac, în forma și în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, se constituia într-un fine de neprimire a acțiunii, impediment de ordin procedural care trebuia să ducă la respingerea cererii ca inadmisibilă; adresa nr. 595 din 26.03.2012 neputând fi asimilată în nicio împrejurare și sub nici un motiv unui act administrativ de soluționare a contestației, în sensul prevederilor art. 210 și art. 211 din citatul cod.
Trecând însă peste acest fapt, Curtea consideră că în mod justificat prima instanță a apreciat că structura funcțională, denumită P. comunei Ibănești, la care face referire art. 77 din Legea nr. 215/2001, nu poate fi, independent de componența ei, titulară de drepturi și obligații, ea neavând capacitate administrativă și implicit nici responsabilitate proprie pentru actele emise în regim de putere publică de alte autorități publice sau entități administrative, ce-și desfășoară activitatea la nivelul unei unități administrativ-teritoriale.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. 4 din O.G nr. 92/2003, . a contestației ce s-a formulat împotriva actului administrativ-fiscal, emis de organul fiscal local, revenea autorității care, conform art. 61 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, conduce serviciile publice locale, în speță primarului comunei Ibănești, autoritate executivă ce nu a fost chemată în judecată, în nume propriu și pentru actele ce a emis, prima instanță a fost îndreptățită să rețină că cererea de anulare s-a formulat în contradictoriu cu o altă structură administrativă decât cea care a emis actul contestat, ce nu are a răspunde pentru legalitatea acestuia.
Pe cale de consecința, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedura civilă, va respinge recursul promovat de reclamantă, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta S.C. D. Amici S.R.L. Băcani împotriva sentinței nr. 983/CA/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Tehnored. R.G.
2 ex./20.02.2013
Tribunalul V. – jud. A. E.-G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1946/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4815/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
